"Avatar"

[miercuri]

Numarul ala de la IMAX cu multi de 0000000000 e bun de ceva sau sa renunt la ideea de a incerca sa mai prind bilete pentru maine?

[freackboy]

Filmul la IMAX e cu subtitrare sau e dublat ? Ca nu prea am inteles.

[Pitbull]

Povestea lui Pandorahontas: "Avatar"
Orgia formelor fără fond - sau, aproape...

Numeroşii apologeţi ai mult-trâmbiţatului eveniment cameronian al deceniului mira-s-ar foarte, presupun, să constate ce deserviciu imens i-au făcut - şi dintr-un motiv cât se poate de simplu: tentativele lor de a legitima acest super-show vizual cu picioare de lut n-au reuşit decât să rânduiască frumos, ca la poligonul de tir, toate scuzele-ţintă pe care să le ia la ochi o pledoarie solid argumentată pro-cinema - un cinema care să însemne şi fond, nu numai formă...
Toată lumea e de acord că povestea e simplistă şi liniară - aş merge mai departe cu severitatea, spunând: o colecţie de clişee, pastişe şi autopastişe, adunate într-un ansamblu complet previzibil. La un prim nivel, nu e nimic altceva decât o semi-parabolă a colonizării diverselor continente şi regiuni terestre, de la pieile-roşii la azteci, sau de la aborgienii australieni la moţii din Roşia Montană cărora li se pregăteşte dislocarea pentru a se intoxica Apusenii cu cianuri - un prieten îmi spunea azi că lui i-a adus aminte cel mai mult de Pocahontas. Fără nici o motivaţie de fond, pe lângă cea imediată a opţiunii pentru genul S.F. în locul celui istoric, povestea se translatează pe altă planetă, dând astfel semnalul conceperii unei lumi imaginare - subcategorie extrem de semnificativă a domeniului science-fiction. Regăsim nenumărate motive (furate ca roata sau redescoperite ca apa caldă), din Robert E. Heinlein, Brian Aldiss (în special "Hothouse" şi trilogia "Helliconia"), Ursula K. LeGuin ("The Word For World Is Forest" - şi multe altele dintre lumile plăsmuite din imaginaţia ei), Serge Brussolo (subiectul "planetei vii", tratat pe larg în «La Fièvre»), Stanislaw Lem (tema "planetei inteligente" - din "Solaris", evident!), şi câte, şi mai câte... Singurele sclipiri de originalitate apar strict la nivelul unor detalii de ordin "tehnic", dar şi acolo sunt dezvoltate cu mai mică sau mai mare stângăcie - de exemplu: coada n'avi-lor, care nu e formată din păr (acesta lipsindu-le cu desăvârşire), ci din prelungiri nervoase destinate contactelor de comuniune telepatică - ceea ce, însă, nu justifică faptul că se nasc cu ea gata împletită precum cosiţa Cosânzenei, sau că podoaba lor capilară e plantată şi aranjată întocmai ca ale pământenilor din diverse culturi; şi nu e decât un prim exemplu.
Lipsa de originalitate se regăseşte şi în alte planuri, de o natură mai degrabă referenţială: Cameron îşi începe filmul cu un rip-off după "Aliens" şi, culmea, îl încheie în aceeaşi... cheie - cu deosebirea că aici antagonistul, nu eroul, foloseşte un costum robotizat. Ca să nu mai vorbim de banalitatea "mărului discordiei": un mineral unic în felul lui, care ar rezolva pe vecie problema energiei pe Terra. Dacă n-am întâlnit deja motivul ăsta în cinci sute cincizeci şi cinci de SF-uri, în nici unul nu l-am întâlnit! (Ca să nu mai vorbesc de improbabilitatea logică: pentru a ajunge pe o planetă din alt sistem solar, ai de rezolvat atâtea probleme tehnologice, încât e de la sine înţeles că un mizilic ca energia s-a soluţionat de mult - plus imensele resurse care ne aşteaptă colea în vecini: pe Lună, în centura de asteroizi, pe lunile lui Jupiter şi ale lui Saturn, şi aşa mai departe (unde "departe" = "aproape"). Greu era să-şi pună mintea la contribuţie şi să găsească un interes pe cât de inedit, pe atâta de acceptabil logic, pentru a-i lua pe n'avi din habitatul lor şi a-i deporta în bărăganul pandorian.
...Şi de ce "Pandora"? Nu numai că-i un nume folosit până la suprasaţietate, dar nici măcar nu corespunde conotativ cu ceea ce se va întâmpla acolo - decât, cel mult, la nivelul unui cenaclu S.F. de gimnaziu, unde copiii abia învaţă să se deprindă cu împrumutarea onestă şi corectă a motivelor mitologice. La fel stau lucrurile şi cu alte denumiri, ca ferocele "thanator" (adică: "de-petrecanie-făcător"), sau ridicolul "improcurabiu", un artificiu lexical care ne duce cu gândul la cafeaua şi kentanele de pe vremea lui Ceaşcă.
Nu mai insist asupra faptului că protagonistul nimereşte taman peste prinţesa moştenitoare a tribului, fiica preşedintelui şi a papesei (alt clişeu politico-administrativ-telenovelistic), deja promisă succesorului la putere (nu ştiu dacă-s doar angoasele mele existenţiale la mijloc, dar Neytiri seamănă cu Nichituş, mai ales la ochi şi la pomeţi, ceva de speriat!), astfel încât să fim siguri că povestea lor de dragoste, care va surveni la fel de inevitabil ca faptul că după noapte vine zi cât ai vrea în loc s-o ţii, va produce şi acest gen de complicaţii. Se mai impune să reţinem şi lipsa de logică intrinsecă a poveştii la nivelul motivaţiilor: ştim că s-a investit enorm de mult (timp, bani, mijloace, eforturi) în abordarea "diplomatică" a băştinaşilor, pentru a-i cruţa de o intervenţie coercitivă (care ar fi făcut rău la imagine) - acesta fiind, în fond, însuşi sensul plotului central, al folosirii avatarurilor. Şi totuşi, exact când mai era puţin până la izbânda abordării cu duhul blândeţii, nemernicul de colonel îşi pierde răbdarea şi hodoronc-tronc trece în ofensivă beligerantă - plus ponciful potrivelii în timp: buldozerul dă năvală exact în locul şi-n momentul relaxării post-coitale.
Aşa că, în cele din urmă, avem parte de-o ditamai lupta lungă de aproape o oră - şi, ce-i drept, excelent filmată. Practic, numai pentru acel show final merită să suportăm şi pelteaua de o oră şi patruzeci de minute dinainte; ar mai fi de remarcat şi faptul că, mare minune, Cameron nu se rezumă doar la ciocniri cantitative (cum făcea Peter Jackson în bătălia finală din "Lord of the Rings"), ci chiar include elemente de strategie şi tactică decisive pentru deznodământul confruntării. Păcat, numai, că nu ni le oferă şi la nivelul unor strategii şi tactici cerebrale!
Per ansamblu, întregul scenariu e structurat atât de mecanic şi steril, încât toate "puştile cehoviene" de pe parcurs îşi telefonează detunătura încă de la prima apariţie, începând cu acei rinoceri-ciocan imuni la proiectile şi care vin-vin-vin calcă totul în picioare, continuând cu super-păsăroiul roşu-bălţat (i-am uitat numele) care-şi anunţă rostul încă din replica "s-a întâmplat doar de şase ori de la Primele Cântece", şi terminând cu descoperirea lul Grace Augustine despre "planetă ca reţea" - moment din care ştim deja, fără putinţă de tăgadă, cum se va rezolva totul. Comentând asta cu un coleg, la ieşire, omul mi-a replicat: "Bine, dar aşa era firesc să se întâmple! Tu cum ai fi făcut...?" Răspunsul e elementar de simplu - şi constă în ceea ce numit adevărata creativitate: NU ŞTIU! Dacă aş şti, ar însemna că scenariul e previzibil - sau că eu sunt mai bun decât Cameron. Nu ştiu ce aşteptam de la el, dar ştiu că ar fi trebuit să fie o soluţie la fel de firească, însă complet neaşteptată! Asta înseamnă să ai cu adevărat idei - şi nu numai atât: este o regulă cardinală a dramaturgiei de film: dă-i spectatorului CE VREA, dar într-un mod NEAŞTEPTAT!
Recunoscând, în mare parte, toate aceste limite, apărătorii filmului înaintează ipoteza că, pentru un asemenea spectacol al efectelor speciale, ar fi de ajuns o poveste simplă şi uşor de urmărit - nu e nevoie de complicaţii şi nici de ambiţii elitiste. Nu le pot răspunde decât că fac varză din criterii şi valori: simplu nu e totuna cu simplist, după cum nici complicat nu echivalează cu complex. Cultura science-fiction (ba chiar şi cea mainstream) bubuie de proze şi filme pe cât de simple, pe atât de fascinante - de tipul: "cum i-o fi venit ideea asta...?" Mai concret spus, subiectele slabe sunt simpliste şi complicate inutil, la antipozi situându-se cele simple şi în acelaşi timp complexe cu eleganţă (îmi vine în minte fascinantul «La Planète sauvage», de René Laloux, pe un scenariu scris împreună cu Roland Topor, după Stefan Wul - cu cât e mai simplu, şi totodată mai creativ, decât simplist-îmbârligatul script al lui Cameron...!)
Îmburdându-se în această fundătură, fanii cu ştaif ai "Avatarului" ignoră un principiu estetic esenţial al cinematografului de calitate: echilibrul oricărei opere se bazează pe proporţionalitatea între fond şi formă. E rudimentar şi semidoct să susţii că sofisticarea spectaculară ar justifica schematismul povestirii, la modul: "un scenariu mai complicat (sau cu pretenţii artistice mai înalte) ar fi perturbat percepţia spectacolului". Nimic mai fals! Dimpotrivă: cu cât elementele formale sunt mai ambiţioase, cu atât ele au nevoie de o bază mai solidă (şi nu neapărat greoaie, dificilă sau pretenţioasă) - altfel, vor glisa fatalmente spre orgia formelor fără fond, exprimată prin termeni consacraţi deloc măgulitori: histrionism, cabotinărie, kitsch.
Un alt pretext apelat întru proslăvirea "Avatarului" ar fi falsul argument împotriva credibilităţii - în ideea că ecranul, mai ales în context SF, ar înghiţi orice, criteriile realiste având doar o relevanţă minoră. E o nouă capcană: tocmai că în science-fiction, şi mai ales în fantastic, stratul realist trebuie neapărat să fie riguros şi raţional, spre a putea servi ca suport solid pentru produsele imaginare ale fanteziei, conferindu-le credibilitate - altfel, rezultatul nu va mai fi nici SF, nici fantasy, ci mai degrabă absurd, suprarealist sau dadaist (ceea ce n-ar fi deloc rău, cu condiţia să se fi ajuns acolo cu deliberare, nu rătăcind drumul!)
În fine, ar mai fi multe de spus, dar ca să ne înscriem într-un spaţiu adecvat subiectului, mă rezum la a conchide că, din toate aeste motive, scenariul rămâne subţire şi neconvingător, regia se situează în zona mediană a unui profesionalism corect şi sigur pe sine, iar principalele virtuţi ale filmului rămân cele strict vizuale. Într-adevăr, imaginea are stil, creativitate plastică şi forţă expresivă, iar efectele speciale duc tehnica C.G.I. cu încă un pas înainte - apropiind inexorabil momentul pe care de ani de zile îl aştept cu atâta speranţă: acela al blazării în faţa acestor tours-de-force tehnice, care să redeschidă din nou calea adevăratelor explorări de fond.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
21 decembrie, 2009
Bucureşti, România

[marius_em]

este o regulă cardinală a dramaturgiei de film: dă-i spectatorului CE VREA, dar într-un mod NEAŞTEPTAT!

Asta imi aduce aminte de acel cantec din Chicago, "Razzle Dazzle Them".
In sfarsit, cronica mult asteptata.
Asadar, cu toata consideratia, imi voi permite sa va contrazic.
Este intr-adevar valid argumentul lipsei de originalitate, poate pana la cliseu. Dar forma fara fond? Nu cred, domnule Pitbull. Fondul nu e definit doar de inovatie, de elementul surpriza. Fondul poate fi reciclat. Poate pentru unii dintre noi aceasta poveste este una reciclata, valorile transmise, emotiile induse pot parea desuete pentru ca deja le-am experimentat, deja le cunoastem, dar, in acelasi timp, poate sunt unii indivizi, poate niste pustani de 14 ani, care au fost atrasi de elementul "cool" al acestui film, si intre timp au mai deprins si un mesaj de toleranta, un mesaj de respect pentru natura. Tin minte ca si eu la 14 ani eram extrem de impresionat de acele filme de discriminare rasiala, de cum erau tratati niste oameni doar pentru ca aveau alta culoare a pielii, decat majoritarii albi. Astazi mi se face greata cand mai vad un film de genul, dar asta nu inseamna ca mesajul nu este corect, nu inseamna ca la acea vreme acel film nu m-a educat si nu a participat la formarea personalitatii mele.
Nu mi se pare ca filmul e incorect, doar pentru ca nu e inovativ. De acord, nu e foarte complex, dar de ce ar trebui sa fie? Poate ar fi fost mai bun, dar e ceea ce e. Exceleaza in alte domenii, are emotie, e si entertaining, are si un mesaj. Un mesaj simplu, un mesaj de alb si negru, dar el exista. Nu poate fi desconsiderat atat de usor doar pe baza scenariului neoriginal. Adevarat, un scenariu aproape ca o poveste pentru copii.
Cat priveste stratul realist al acestui SF mi s-a parut destul de rational, in mare parte. Moon, un SF foarte apreciat al anului pleaca de la o premisa aproape ridicola. Matrix, un excelent SF, pleaca de la premisa ca oamenii pot fi folositi ca baterii, si doar oamenii, in nici un caz vacile, sau alte vietuitoare. Ce sa mai spun de Star Wars.
Avatar ne spune ca in viitor, corporatiile vor exploata resursele naturale de pe alte planete pentru profit. Nu mi se pare o profetie chiar lipsita de sens.
Parerea mea "vacaraoiana" e ca ati avut asteptari prea expandate de la acest proiect. Uneori, o prea mare anticipatie te impiedica sa te bucuri de un film nu excelent, dar bun.

[M0n0]

Avatar ne spune ca in viitor, corporatiile vor exploata resursele naturale de pe alte planete pentru profit. Nu mi se pare o profetie chiar lipsita de sens.

Si cu asta incepem era cand noi suntem "extraterestrii" (terestrii) pentru alte popoare...
Daca pana acum faceam filme ca vin extraterestrii pe capul nostru sa ne distruga si sa ne lase planeta fara resurse...acum incepem noi sa fim acei "extraterestrii" de care ne temeam atat de mult...lucru de altfel nu previzibil insa necesar...ca filme cu extraterestrii venind pe pamant s-au facut prea multe.

Pitbull a facut o cronica, din nou, foarte buna...insa a stat prea mult pe elementul logicii intr-un film S.F.. Si asa cum stim, un S.F., fiind fictiune are voie sa se joace cu logica noastra, fiind liber sa lase goluri in poveste pe care noi le putem interpreta cum dorim...face parte din distractia unui S.F.. Desi avem tehnologia, in anul 2154, pentru a ajunge pe planete indepartate ne bazam tot pe combustbili solizi, poate nu fosili (asa cum se vede clar la fiecare masinarie)...si pentru asta e necesar un minereu tot solid, unoptaniumul, pentru a sustine energia de pe pamant.

A zis cineva intr-un post precedent ca finalul e cam sec din cauza ca le-au permis pamantenilor plecarea acasa, dandu-le ocazia astfel sa vina inapoi cu forte noi si mai puternice. Eu zic: Ei nu au venit pentru ca au nevoie de energie? Cu ce sa mai vina inapoi daca pe pamant nu mai au energie? Au destula pentru a ajunge inapoi acasa...dar acum merg cu mana goala, pentru ultima data.

[Horhew]

Da, pertinent review-ul lui Mr. Pitbull. Daca n-as fi semi-tehnocrat prin formatie (asta ma impiedica sa fiu foarte critic, pentru ca filmul e o bijuterie vizuala), probabil ca as fi fost si eu mai acid la adresa scenariului. Mai ales ca, desi nu am citit operele mentionate de Pitbull drept sursa de inspiratie pt. Cameron, sunt un cititor pasionat de SF (nu de mult, de vreo 3 ani, deci nu pot spune ca am vreo autoritate in domeniu). Cu scurta familiarizare cu literatura SF pe care o am, am simtit ca intr-adevar unele detalii de scenariu ar fi putut fi mult mai interesante si/sau credibile.

*contine spoilere*
Dar cred ca se omite un aspect foarte important: 80-90% din toti oamenii nu au citit vreodata macar o carte SF, ce sa mai vorbim de posibilitatea sa le fi citit tocmai pe cele din care s-a inspirat filmul. Prin urmare, pentru 80-90% din public Pandora va fi o lume necunoscuta si interesanta. De fapt, cred ca pe oriunde ar fi apucat-o scenariul, imaginarea unei lumi in care sa nu se regaseasca si idei din literatura SF consacrata ar fi fost aproape imposibila, iar comunitatea pasionatilor de SF ar fi avut oricum parte de motive recognoscibile.
Si la urma urmei, nu cred ca filmul si-a propus sa castige ramura specializata a publicului prin detaliile de scenariu, ci in principal prin transpunerea vizuala a conceptelor prezentate (unde este absolut imposibil sa nu fi reusit).
Poate sunt eu intr-o dispozitie prea buna, dar n-as spune ca scenariul instiga la foarte multa critica In contextul in care sustine un blockbuster care se adreseaza publicului larg si oricum e peste media majoritatii scenariilor filmelor din categoria lui (numai cand ma gandesc la 2012 sau Transformers ma ia cu ameteala, dar mai sunt cate si mai cate).

Singurele lucruri care m-au deranjat cu adevarat la scenariu au fost scenele (prea) melodramatice si cateva gauri in logica (mentionate de Pitbull). Cred ca ele au deranjat pe foarte multi. Oriucm, de apreciat faptul ca detaliile (chiar si asa, luate de prin carti) nu au lipsit, Cameron avand grija sa-i prezinte publicului nu doar clasica poveste de razboi si dragoste, ci si locul unde se petrece ea. Pentru mine a fost un MARE plus sa vad ca o parte din film a fost dedicata "explorarii" Pandorei, cu fauna, flora si relieful ei.
Daca stau bine si ma gandesc, filmul m-a si surprins in cateva randuri (a mai surprins pe cineva, sau sunt eu cioban?):
-nu ma asteptam sa reuseasca sa doboare Copacul. Din secunda in secunda asteptam sa se intample ceva (eventual sa fi venit insusi Roland Emmerich si sa faca o magie) si sa plece elicopterele, dar n-a fost asa.
-credeam ca Grace va fi salvata de la moarte (ori in avatarul ei, ori...cumva)
-nu am anticipat distrugerea "elicopterului" lui Trudy (gagica pilot)-cand a zis ca se retrage am luat-o de buna, zicandu-mi ca se duce sa realimenteze si se intoarce sa-i rupa curul colonelului. Cand colo, iaca "bum"!


Ar fi cateva probleme, sesizate de Pitbull, care nu mi s-au parut a fi chiar ceea ce par la prima vedere:
-acel improcurabiu era, probabil, mult mai eficient dpdv energetic decat orice altceva descoperit pana atunci. Cine stie, poate centura de asteroizi sau lunile lui Jupiter si Saturn nu au furnizat oamenilor surse de energie atat de bune precum cele descoperite pe Pandora. Dar recunosc, se puteau gandi la ceva mai original, motivul invocat in film e la limita bunului simt.
A, si trecand peste evidenta impresie de bascalie pe care o lasa, numele e o denumire consacrata folosita in gluma pt. elementele foarte rare sau imposibil de gasit. Mai multe, aici:
http://en.wikipedia.org/wiki/Unobtanium
-atacarea prematura a bastinasilor...n-as zice ca a fost prematura. Relatiile cu Na'Vi nu mai erau ce fusessera. Scoala lui Grace fusese desfiintata. Cand Jake e adus tribului cativa spun ca "nu-i mai primim pe oamenii cerului printre noi"(eventual se razgandesc doar pt. ca Jake era nu cercetator, ci luptator), iar chiar inainte de atac, coloneul Quarritch le arata tuturor un video log in care Jake spune clar ca "Na'Vi nu vor parasi niciodata copacul si ca oamenii nu poseda nimic de care ei sa fie interesati". In momentul ala era clar, cercetatorii nu mai aveau cu ce sa-si justifice incercarile de convingere => atac.
-buldozerele care i-au "trezit" pe ibovnici avansau spre marele Copac. Adica sansele sa dea peste cei doi, avand in vedere ce ditamai buldozerele erau si faptul ca totul se petrecea in zona "X", erau destul de mari, nu cred ca povestea e trasa de par in cazul asta.
-"Pandora" e un nume arhi-folosit, dar cred ca folosirea lui are logica. Unu la mana, planeta a fost botezata cu siguranta inainte de a se intampla ceva si cred ca ar fi fost prea saritor in ochi ca numele sa se potriveasca cu ce se intamplă. In plus, Pandora e un nume atat de generic, iar oamenii il folosesc atat de des cand boteaza ceva nou, incat probabilitatea ca planetei sa-i fi fost atribuit numele asta e considerabila, zic eu. Poate nu bifeaza la capitolul originalitate, dar ca probabilitate merge.

Cam atat... A, ar mai fi un lucru, legat de utilitatea efectelor speciale in filme si de ce ele nu ar mai trebui criticate la fiecare blockbuster care apare: fie ca unora le place, fie ca nu, efectele speciale sunt la fel de necesare precum luminile sau costumele, iar filmele care le folosesc-asijderea. De 100 si mai bine de ani cineastii au incercat tot soiul de trucuri care sa le faca viata mai usoara si sa le dea posibilitatea sa creeze "imposibilul". La inceput a fost rudimentar: vreo 90 de ani s-a lucrat la fel: masca din latex pe fata actorului, miniatura navei spatiale filmata pe fundal mat, fascicule laser desenate manual, creaturi din plastilina animate in stop-motion etc. Toate bune si frumoase pana cand au venit filme ca The Abyss, Terminator 2 si Jurassic Park si au facut vant plastilinei cu totul, inlocuind-o cu computerul. Era cea mai mare revolutie tehnica a ultimei sute de ani, brusc se schimbau regulile jocului. Iar asta se petrecea in urma cu doar ~20 ani. Era inevitabil sa nu explodeze interesul pentru efectele speciale. Incet-incet, au inceput sa apara din ce in ce mai multe filme care se axau pe efecte speciale, din simplul motiv ca acum "se putea". Asta era de ajuns: teritoriul trebuia explorat, cu sau fara ajutorul scenariilor complexe si a profunzimii emotionale a filmelor. Si chiar asta s-a intamplat: o abundenta de filme pline de efecte speciale, unele bune, altele mai putin. Dar un lucru aveau toate in comun: impingeau posibilitatile (si bineinteles. aduceau tone de coco in acelasi timp). Sigur, cinefilii dornici de provocare intelectuala au avut de suferit de multe ori, dar nu a fost un efort in van. Nici pe departe.
Majoritatea filmelor pe care multi le critica pentru faptul ca "folosesc efectele speciale in exces" sau pentru ca sunt pur si simplu gandite cu piciorul, sunt importante. Pe langa faptul ca ofera entertainment vizual, pun caramida peste caramida in perfectionarea tehnicii de pe urma careia vor profita toate filmele viitoare, printre care cu siguranta se vor afla si filme foarte bune (si care fara aceste "efecte" poate ca nici n-ar putea exista).
Daca n-ar fi existat filme precum Godzilla, Armageddon, Pearl Harbor sau orice alt mindless action flick, nu s-ar fi ajuns la rezultatele pe care le vedem astazi. Uitati-va 10 ani in spate si vedeti diferenta: imensa. Acum efectele speciale nu mai sunt folosite doar in action flicks, exista si filme fara explozii care le folosesc. Benjamin Button, de exemplu, m-a prostit pur si simplu pe fata: nu mi-am dat seama de multe din efectele speciale decat la a doua vizionare. Jur ca nici acum, cand ma uit la unele scene, nu am nici cel mai vag sentiment de "fake", atat de bine sunt realizate.
Ii inteleg pe cei care sunt anti filme precum 2012. Si eu, un impatimit si un practicant al graficii, ma mir cum de am rezistat pana la finalul filmului, in ciuda bubuiturilor ce-mi erau prezentate. Dar sa nu confundam CGI-ul cu filmul in sine, pentru ca CGI-ul, daca este pus la lucru corect, niciodata nu va parea de prost gust, indiferent de cantitatea folosita. La urma urmei, sunt atatea lucruri care nu pot fi facute decat cu CGI...cel putin 95% din toate SF-urile scrise vreodata. As accepta oricand sa vad o ecranizare (nu de Emmerich) dupa Vernor Vinge sau unul din episoadele Dune (daca e sa aleg, as alege "Children Of Dune") realizata cu tehnologia din "Avatar". Ar fi o chestie!
In concluzie...strangem din dinti, cine vrea se uita in alta parte cand vine talazul de efecte fara justificare, pentru ca in mod sigur in viitor vor fi si multe filme bune cu la fel de multe efecte speciale. Atata doar, ca incercarile eronate sunt mai dese decat cele reusite. Tot raul spre bine.

A, si preventiv, pentru oricine are senzatia ca fac apologia informaticii si ca efectele speciale sunt facute "de catre calculator" si ce simplu e sa le faci: Wrong!! Sunt atatia artisti talentati care lucreaza pe branci la fiecare secunda de efecte speciale, de v-ati speria (Nici nu vreau sa-mi imaginez cati au lucrat la Avatar). Grafica digitala e o chestie cel putin la fel de complicata precum cinematografia clasica ce se foloseste de ea. Si foarte important: a NU se confunda cu tehnica. Tehnica este doar suportul pe baza caruia se construieste arta digitala, asa cum un desen se construieste pe hartie. Cand aud ca unii (multi) includ efectele speciale doar la caseta tehnica, ma ia cu tensiune.

[DJSPIDEBOY]

Eu l-am vazut in 3D.
Merita vazut, pe bune.

Vizionare placuta.

[Liviu-]

Moon, un SF foarte apreciat al anului pleaca de la o premisa aproape ridicola.

Care ar fi aia?

[marius_em]

Si cu asta incepem era cand noi suntem "extraterestrii" (terestrii) pentru alte popoare...

Am mai vazut ideea chiar anul asta. E vorba de Battle for Terra, care are o poveste aproape identica. Singura diferenta e ca nu e vorba de o resursa, ci de colonizarea unei noi planete, dupa ce omenirea isi "omorase mama". Deci tonul acestui trend nu a fost dat de Avatar.

A zis cineva intr-un post precedent ca finalul e cam sec din cauza ca le-au permis pamantenilor plecarea acasa, dandu-le ocazia astfel sa vina inapoi cu forte noi si mai puternice. Eu zic: Ei nu au venit pentru ca au nevoie de energie? Cu ce sa mai vina inapoi daca pe pamant nu mai au energie? Au destula pentru a ajunge inapoi acasa...dar acum merg cu mana goala, pentru ultima data.

Chiar eu am zis. Si argumentul ramane valabil. E adevarat ca era folosit pentru energie, dar nu inseamna ca era singura sursa de energie, sau chiar si asa, ca nu aveau destule stocuri pentru a lansa un atac cu toate fortele, pentru a-si asigura securitatea energetica, mai ales daca aceasta resursa era atat de valorasa. De asta am spus ca finalul e copilaros, in logica filmului. Nu se rezolva nimic, ba chiar se agraveaza situatia. Daca filmul ar fi continuat, nu vad prea in roz viitorul Pandorei. Just nuke the goddamn place and get the production running.

Care ar fi aia?

Cand exista tehnologia AI de calibrul lui Gerty, sa folosesti clone, care, datorita naturii umane, a trairilor emotionale, cauzeaza destul de multe pagube. Plus cheltuielile cu acele turnuri ce bruiaza telecomunicatiile. Plus riscul de imagine pentru companie. Nu mi se pare prea credibil ca un CEO sa ia o asemenea decizie, cand ai o alta cale mult mai simpla de a controla productia "by remote" de la o distanta relativ mica, care ar permite o interventie relativ rapida a unui echipaj uman daca ar aparea probleme, cum chiar s-a intamplat in film.


LE. @M0n0, am gasit un link interesant ce explica mai clar ce ar fi acel unobtanium. De fapt nu e o sursa de energie, ci un material super-conductor foarte rar, este un material de constructie vital pentru navele ce le permit calatoriile interstelare. Asta cred ca satisface si nevoia de ancorare rationala a lui Pitbul.
Si se pare ca m-am inselat cu privire la acei munti plutitori, nu sunt doar la impresie. Unobtanium are un fel de proprietati magnetice ce-l face sa pluteasca intr-un camp magnetic, ergo munti plutitori.
Ce-i drept, ori am ratat eu explicatia asta in film, ori ea nu prea a existat. Si eu aveam impresia ca e un fel de combustibil.
http://james-camerons-avatar.wikia.com/wiki/Unobtainium

[Pitbull]

Just nuke the goddamn place and get the production running.

Corect. Asta-mi aminteste de o secventä din "Comoara", de Iulian Mihu (1982): vin tâlharii, atacä träsura, îl prind pe episcop, un tâlhar îi pune jungheru-n beregatä si-l întreabä pe sef:
- Cu ästa ce facem?
- Spânzurati-l, cä n-avem vreme prea multä!

Ce-i drept, ori am ratat eu explicatia asta in film, ori ea nu prea a existat. Si eu aveam impresia ca e un fel de combustibil.
http://james-camerons-avatar.wikia.com/wiki/Unobtainium

Mä tem cä n-a existat...
Altfel, asa cum e îmbârligat, nusegäsesteumul äla pare destul de interesant - iar asocierea cu muntii plutitori e chiar misto (ca sä nu mai zic cä imaginile lor sunt superbe; iar folosirea Vortex Fluxului ca spatiu de luptä e OK).
...Ceea ce ne duce cu gândul la alt aspect, pe care voiam sä-l abordez în cronicä si mi-a scäpat.
Spunea cineva, nu mai stiu cine, cä gata, un film nu mai e autocontinut, acum se ramificä, avem site-uri, avem Wiki, avem un întreg univers, deci nu-i putem reprosa gäuri logice, doar fiindcä n-am scormonit noi prin toate celelalte surse adiacente unde am fi gäsit toate explicatiile.
FALS!
E minunat, e admirabil, e sublim cu desävârsire cä lucrurile ating asemenea niveluri de dezvoltare interdisciplinarä - dar asta nu se face oricum, ci tot conform unor reguli ale bunului-simt. Concret: cel putin elementul principal, central, determinant (în cazul de fatä filmul) trebuie sä fie autosuficient: sä stea perfect în picioare, de unul singur - nu sä depindä de explicatii sau completäri de colo sau de colo, sau de cititul scenariului! (Am si zis, într-un mesaj anterior: päi dacä-i pe-asa, trebuia sä proiecteze naibii scenariul pe ecran, ca sä-l citim în paralel!) Abia în jurul unei asemenea piese de rezistentä solide si echilibrate se pot construi celelalte componente ale "universului" ei, care sä-l extindä si sä-l îmbogäteascä - dar nu sä scuze neclaritätile si inadvertentele (fie si aparente) din filmul propriu-zis.

Una dintre regulile de bazä ale artei si mai ales meseriei filmului e cä scenariul trebuie sä fie de o concretete cinematograficä deplinä - în el scrii numai ceea ce se vede si se aude! Cu asta mä bätea la cap întruna Bratu acu' treizeci si ceva de ani, cu asta-i regulez si eu la cap acum pe elevii mei. Scuze gen "citeste scenariul, si-ai sä întelegi" sunt de-un ridicol de te-apucä mila. Trebuie sä întelegi din ce vezi pe ecran, si atât!
Sau, alt dicton, si mai succint: "SCUZELE NU SE FILMEAZA!"
(Aici, ar functiona putin invers: "CE NU SE FILMEAZA, NU CONTEAZA.")

[StefanDo]

bineinteles ca nu s-a facut nici macar o secunda vreo referire la legatura din unobtainium si insulele plutitoare, nici macar la faptul ca proprietatile elementului l-ar face sa leviteze.

imi aduc aminte ca producatorul a zis la un moment dat ceva despre urmatorul film, ca cica in primul in avatar am vazut suprafata pandorei, dar oare ce-o fi in subsolul planetei?

[Pitbull]

O precizare necesarä: prin observatiile noastre de mai sus privind muntii plutitori, n-am vrea sä spunem cä lipsa oricärei explicatii despre ei, deocamdatä, e o gresealä. Levitatia lor creeazä un anume mister, e firesc sä nu stim toate tainele Pandorei încä din primul film, si sä le descoperim treptat. Aici, procedeul functioneazä, si încä bine.
Problema devine mai serioasä în acele cazuri unde ambiguitatea (o calitate artisticä validä) degenereazä în neclaritate, sau chiar în lipsä de logicä (fie si doar aparentä - cum am mai spus). Acele puncte sunt vulnerabile - si, cel putin pentru viitor, devin exemple de "asa nu".

[marius_em]

bineinteles ca nu s-a facut nici macar o secunda vreo referire la legatura din unobtainium si insulele plutitoare, nici macar la faptul ca proprietatile elementului l-ar face sa leviteze.

imi aduc aminte ca producatorul a zis la un moment dat ceva despre urmatorul film, ca cica in primul in avatar am vazut suprafata pandorei, dar oare ce-o fi in subsolul planetei?

Ca sa fim corecti, a fost scena cu acea mostra de pe biroul corporatistului, ce plutea. Nu ni s-a explicat nimic, dar o referinta vizuala a existat. Poate daca as fi fost mai inteligent, as fi facut conexiunea intre acea mostra si muntii Aleluia instantaneu. Asa am desconsiderat acea scena, fiind captivat de alte lucruri, iar cand am ajuns la muntii plutitori mi s-au parut aiurea.

Si da, se pare ca se au in vedere 2 sequele.

[M0n0]

Ca sa fim corecti, a fost scena cu acea mostra de pe biroul corporatistului, ce plutea. Nu ni s-a explicat nimic, dar o referinta vizuala a existat. Poate daca as fi fost mai inteligent, as fi facut conexiunea intre acea mostra si muntii Aleluia instantaneu. Asa am desconsiderat acea scena, fiind captivat de alte lucruri, iar cand am ajuns la muntii plutitori mi s-au parut aiurea.

Not fair...puteam spune ca obiectul concav pe care statea piatra il facea sa pluteasca...
Un obiect care la randul lui putea fi incarcat magnetic pentru a sustine orice minereu care avea fier in el...

[StefanDo]

da, exista mostra din biroul lui ribisi, dar eu m-am gandit ca plutea datorita suportului, nu datorita proprietatilor

[manwithamoviecamera]

vazut, nota 5 daca e film, daca e desen animat , hai un 7 minus, simpaticutz. nu mi s-a parut nici pe departe o capodopera, e clisheic, am mai vazut situatia asta cu pamantenii rai care ataca planetele minunate ale extraterestrilor incepand cu filme din anii '50, in serialele de pe sci-fi, pana la masina timpului , pana la animatiile din ultima decada. chiar daca filmul e inspirat din benzi desenate e too predictible. americanii sunt total lipsitzi de imaginatie si repeta aceleasi situatzii cu mici schimbari de look. patetic, aceasta inutila autoironizare, political corectness, americanii cred ca ne induioseaza cu filme din astea cand isi fac de cap in afganistan si oriunde au ei chef. isi permit sa faca si astfel de filmulete <<propagandistice>>, eu unul am obosit sa vad astfel de <<se-fe-uri>>.
filmul lui cameron vine cam prea tarziu, cam cu 10, 20 de ani, pentru ca a asteptat degeaba, e supraevaluat, atata reclama face dezamagirea si mai mare, nu inteleg de ce a fost cel mai scump, sigourney arata caraghios ca avatar, la sfarsit, n-am inteles, jake a crapat sau nu, pentru ca ma luase un pic si somnul. un desen 3D mai putin reusit decat dinozaurii sa zicem, decat beowulf, arata binishor, iar ca si message, it hasn't arrived.

[marius_em]

Cameron nu e americanii, nici americanii nu e Cameron. De ce implici politicul in filmul asta? Nu e propagandistic, poate doar anti-propagandistic, dar nici macar. Nu are nici un element care sa faca referire la USA. Te inteleg ca nu ti-a placut, si inteleg si motivele, si admit ca filmul are niste lipsuri. Dar de aici pana la trivializarea sa ca propaganda e totusi o cale de batut. Nu ca nu ar exista filme propagandistice cu "IU ES EI! IU ES EI!", dar asta nu e unul din ele.

[manwithamoviecamera]

arata-mi si mie un film puternic in care americanu' sa se vorbeasca pe el insusi de rau, altele decat anemicele animatii din ultimii ani. asta nu e tot un fel de <<propaganda>> indirecta? nu sunt ei niste zei? nu sunt nici pro nici contra americanism, dar ma asteptam la orice altceva de la cameron. asa cum in lista lui schindler neamtzu e bunul samaritean si la final iti ramane in cap o imagine indulcita a holocaustului, asa si cu filmuletzele de doi lei si de milioane de dolari ale americanilor, cu soldatul jake, nu vor decat sa arunce praf in ochi. lumea incepe sa se plictiseasca. mai bune au fost wall.e si terra. pana si peisajele si planeta terrienilor era mai misto decat in avatar.

[Windom]

Acum chiar nu stiu daca Spielberg a dorit sa creeze o "imagine indulcita a Holocaustului" cu Lista lui Schindler, dar n-as prea crede. Dimpotriva, continua sa jeleasca. Si, dupa cum bine stim, jelirea evreilor aduce Oscaruri... Dar nu-i aici locul sa vorbim despre asta...

[manwithamoviecamera]

da, nu e locul aici. sunt filme mult mai profunde decat ale lui spielberg in ceea ce priveste subiectul.si avatar n-are legatura nici cu nazi , nici cu antisemitzii.
ON: a murit jake? nu vreau si partea a doua.