|
Unlikely Messiah
Join Date: Dec 2004
Location: Bucharest
Posts: 16,822
|
"Hairspray"
"Hairspray" - Prin prisma unei comedii muzicale trãsnite...
...o privire lucidã spre trecut
Onoratã instanþã, recunosc: pânã-n ultima clipã (la propriu!) am stat îndoit: sã mã duuuc... sã nu mã duuuc... sã mã duuuc... sã nu mã duuuc... Mi se fãcea târºã la gândul încã unei comedii muzicale siropoase, cu cânticele comice ºi dansuri, cu fatã bunã ºi bondoacã pe care societatea n-o vrea, cu integrare rasialã propagandistically correct, ºi aºa mai departe. Hai, zic, pânã la urmã, sã mã duc. ªi trebuie sã mãrturisesc cã am rãmas gaga ca Trahanache, în faþa acestei spume de ºampanie care m-a dispus pe toatã ziua, sãptãmâna, timpul rãmas pânã la sfârºitul lunii sau chiar al anului.
Împrejurãrile au fãcut ca nu mai demult de alaltãieri sã vãd "Bobby", remarcând fineþea, acuitatea, realismul, profunzimea ºi empatia prin care se distinge acest memento al anului 1968. Spuneam în analizã cã filmul reconstituie ºi marcheazã clar finalul a tot ceea ce-a însemnat idealism, iluzii, optimism, în acel deceniu jalonat de patru asasinate politice majore. "Hairspray", în schimb, se apleacã tocmai asupra deschiderii acelei paranteze istorice - anul 1962, când administraþia Kennedy era în plin avânt, John H. Glenn în plinã orbitã, integrarea rasialã în plinã ofensivã, ºi-n genere lumea toatã-n plinã rejuvenare, cu coafuri, toalete, showuri de televiziune ºi alte minirevoluþii faþã de închistãrile tensionate ale anilor '50. Aceastã impetuoasã lansare spre viitor, cu toate naivitãþile ºi infantilismele ei pozitiviste abordate dintr-o perspectivã duios-exuberantã, constituie tema filmului realizat pentru prima oarã, în 1988, de cãtre inconoclastul John Waters.
În 1962, oraºul Baltimore constituia ecosistemul adolescentului de ºaisprezece ani John Waters preocupat de violenþã, naturalism, scabros, coprofagie, kitsh ºi orice formã de cacofilie în general - pe scurt, un adevãrat Rimbaud al filmului american, care imortaliza pe opt ºi ºaisprezece milimetri toate imaginile posibile din categoriile de mai sus ºi le proiecta în casele parohiale ale bisericilor, spre indignarea crescândã a cetãþenilor ºi a presei. Prin jurul lui 1970, reuºise sã se afirme ca realizator de lung-metraje cu actori (în majoritate, cu colaborarea prietenului sãu din copilãrie Harris Glen Milstead, care avea sã se impunã ca actor transvestit sub celebrul pseudonim Divine), mai mult sau mai puþin recunoscute la vremea respectivã ("Eat Your Makeup", 1968, sau "Mondo Trasho", 1969). Consacrarea s-a produs în 1972, o datã cu "Pink Flamingos", un exerciþiu deliberat de prost-gust artistic ºi situaþional care avea sã devinã un notoriu cult movie al nonconformiºtilor. Evident, era improbabil ca un asemenea apostol al excentricitãþii sã lucreze pe bandã rulantã, astfel încât în urmãtorii ºaisprezece ani Waters n-a mai fãcut decât trei filme, pânã la surprinzãtorul "Hairspray" din 1988, care transpunea pe ecran propria lui viziune asupra universului adolescentin din Baltimore, 1962 - constituind totodatã ºi desprinderea autorului de stilul sãu anterior, spre a se adresa unei audienþe mult mai largi.
Impactul filmului a fost atât de mare, încât paisprezece ani mai târziu povestirea s-a vãzut transpusã pe scenã, iniþial la Seattle, apoi ºi pe Broadway, în teatrul lui Neil Simon, de cãtre autorii Mark O'Donnell ºi Thomas Meehan, în regia lui Jack O'Brien - spectacol încununat cu nouã Premii Tony, din treisprezece nominalizãri - ceea ce, în mod destul de firesc, a dus la remake-ul din acest an, cu un scenariu adaptat de cãtre Leslie Dixon ºi în regia lui Adam Shankman.
E foarte interesant sã observãm cum se schimbã perspectivele pe axa timpului. La începutul anilor ºaizeci, America era puternic dominatã de anumite obsesii conservatoare, rasiste, religioase ºi politice - ceea ce avea sã ducã nu peste mult la contrareacþia explozivã a miºcãrii hippie. Era firesc ca un contestatar ca Waters sã se ralieze spontan spiritului rebel, aici întruchipat de integrarea rasialã. Ca atare, povestea reia toate cliºeele tipice ale epocii, cu negrii mai civilizaþi decât albii, mai elevaþi, mai iubitori, mai prietenoºi, mai îngãduitori, mai toleranþi, mai egalitariºti, mai-mai-mai... - ceea ce, de-atunci încoace, n-a devenit decât un nou conformism, notoriul political correctness, impus azi cu aceeaºi osârdie cu care acum patruzeci-cincizeci de ani unii încercau sã menþinã ºcolile segregate (ceea ce-l plaseazã pe Waters în ingrata paradigmã a unui Coriolan Drãgãnescu caragiamerican). Dar, mã rog, cine cunoaºte puþinã istorie ºi are capacitatea de a înþelege convenþiile fabulistice, va trece peste asta ºi va savura filmul aºa cum e - adicã, o serie întreagã de idealizãri (pozitive ºi negative), de situaþii neverosimile ºi de alte nãstruºnicii, structurate dupã logica basmului (sau, hai sã zicem, a teatrului de revistã) ºi orchestrate conform unei partituri de musical în care 90% se cântã ºi se danseazã, ºi doar pe alocuri auzi o replicã de prozã ºi vezi doi paºi naturali, ca sã nu nimerim chiar sub "Umbrelele din Cherbourg".
Iar principala calitate a filmului constã tocmai în forþa dezinvoltã cu care ne face sã acceptãm din capul locului, ºi permanent, toate aceste convenþii. Vivacitatea fluent-dinamicã a tuturor melodiilor, versurile scãpãrãtoare (ºi în general majoritatea replicilor), presãrate cu frânturi satirice proprii epocii ("Ãsta-i un studiou de la Hollywood, tu chiar crezi cã John Glenn e acolo, sus?", "Dar ºi Jackie, Prima Doamnã, se coafeazã aºa!", "Castro invadeazã", "Nu ºtiu de ce avem camera asta, în pivniþã, da' uite, gãseºti aici de toate: mâncare, bãuturã, mãºti de gaze, dicþionar rusesc..."), coregrafia elaboratã ºi finalizatã cu o mare virtuozitate, decupajul alert ºi montajul nervos, pe frazã muzicalã - toate te acapareazã din primul moment, o datã cu aria matinalã a lui Tracy Turnblad (Nikki Blonsky), capabilã sã dea o nouã prospeþime acelor cliºee prãfuite ºi sã le rearanjeze cu vigoarea stilului cinematografic din zilele noastre. Puþin conteazã cã toate problemele se rezolvã liniar ºi previzibil (Tracy e respinsã azi, ºi acceptatã mâine; Edna ºi Wilbur se ceartã din gelozie acum, ºi se vor împãca la noapte; negrii sunt sceptici un minut, ºi imediat te iau la dans; Edna n-a negociat în viaþa ei, ºi brusc devine o agentã redutabilã; Velma falsificã voturile, ºi evident e surprinsã de o camerã din studioul de televiziune; etc., etc.). Savoarea spectacolului e atât de autenticã, încât face toate aceste copilãrii cu atât mai delicioase în candoarea lor.
O mare importanþã, la un nivel adiancent, revine stilului în care funcþioneazã reconstituirea de epocã - pe plan nu numai dramaturgic ºi ambiental, ci ºi stilistic. Dominantele de roz, bleu, galben-lãmâie ºi vernil, unghiurile de iluminare, cadraturile ºi miºcãrile de camerã, amplasamentul personajelor, al dansatorilor ºi al figuraþiei în cadrul mizanscenei - toate preiau cu migalã trãsãturile specifice epocii, pãstrându-le autenticitatea ºi în acelaºi timp insuflându-le subtil dinamica de percepþie a secolului XXI.
Categoric, una dintre principalele mize ale spectacolului o constituie personajul Ednei Turnblad, care adeseori, în mod deliberat, o eclipseazã pe incontestabila eroinã Tracy. Edna nu e nicidecum o "eroinã" - e doar o trãsnaie ambulantã, o spãlãtoreasã cât malu', încopistratã în automatismele ei de gospodinã resemnatã, care descoperã brusc, cu ajutorul fiicei ºi al soþului ei, Wilbur (Christopher Walken), cã viaþa poate însemna ºi dans, show-biz, bani cu gãleata ºi, în general, spargerea tuturor tiparelor. În filmul din 1988, pe Edna o juca Divine, rolul fiind gândit de Waters anume pentru vechiul sãu prieten, ºi pentru concepþia de travesti interpretativ în general. Tradiþia s-a perpetuat ºi în montãrile teatrale, astfel încât actuala versiune o preia la rândul ei, transformând-o într-unul dintre punctele maxime de interes ale filmului.
Dupã cum ºtim, travestiul are la activ zeci de roluri antologice din categoria farsei ºi a vodevilului (e de ajuns sã menþionãm creaþiile lui Tony Curtis ºi Jack Lemmon din "Some Like It Hot", sau complexa compoziþie a lui Dustin Hoffman din "Tootsie".) Totuºi, distribuirile în travesti propriu-zis sunt relativ rare în cinema, ºi þin de obicei de comedia cu tuºe absurde (de pildã, rolul lui John Candy din "Nothing But Trouble"). În acelaºi registru, Adam Shankman îl ajutã pe John Travolta sã construiascã unul dintre cele mai paradoxale roluri ale carierei sale, prin nimic comparabil cu platitudinile ºi mediocritãþile arar intercalate cu sclipiri de pânã acum. Sub o mascã facialã compusã din cinci adaosuri cu silicon, Travolta ne dãruieºte o Edna caricatural-emoþionantã ºi grotesc-seducãtoare, cu proporþiile unui dulap ºi graþia motrice a unei balerine cât firul de funigei - mai ales în antologica secvenþã a dansului printre sforile de rufe, cu Christopher Walken (un alt actor despre care lumea uitã cam des cã e ºi un extraordinar coregraf), rememorând toatã pleiada momentelor similare cu Fred Astaire, Cyd Charisse, Ginger Rogers ºi alte staruri dansante de la jumãtatea secolului trecut.
În tandem cu Edna lui Travolta, Tracy a debutantei Nikki Blonsky jaloneazã o relaþie de armonie contrastantã, fiind totuºi eclipsatã masiv de abundenta sa mamã masculinã. Risc sã-mi exprim scepticismul faþã de ºansele viitoare ale acestei actriþe de optsprezece ani, marcatã de opoziþia între handicapurile fizice (o constituþie ca a unui dop dolofan ºi o fizionomie de o urâþenie haioasã) ºi un remarcabil talent dansant (se miºcã într-adevãr ca o zvârlugã), echilibrate prin liantul unor aptitudini actoriceºti relevate deocamdatã ca simpatice, corecte, drãguþe, ºi nimic mai mult. E inevitabilã întrebarea: oare cât timp se vor gãsi roluri de dansatoare durdulie pentru Nikki Blonsky - ºi, când nu se vor mai gãsi, ce-o sã facã?
Pe lângã paradoxalii ei pãrinþi, Tracy mai e secondatã de prietena sa Penny, în care Amanda Bynes îºi foloseºte cu dezinvolturã farmecul ºi sex-appeal-ul de adolescentã plinã de vitalitate care tocmai înfloreºte din umbra sufocantã a unei mame bigote sub toate aspectele, satirizatã cu umor robust-burlesc de Allison Janney. La antipozi, nu mai puþin frapanta Velma Von Tussle - o Michelle Pfeiffer care-ºi pãstreazã prospeþimea chiar ºi în pragul Marelui 50. Spre coada distribuþiei, în zona cameourilor extraordinare, îl regãsim pe Jerry Stiller (Wilbur cel din 1988), acum în rolul lui Pinky, pe însuºi John Waters, prelingându-se prin secvenþa uverturii sub chipul unui exhibiþionist de stradã - ba chiar ºi pe Ricki Lake, fosta Tracy din prima variantã, acum una dintre agentele în cãutare de talente invitate la faimosul spectacol de televiziune.
În spiritul acestui elaborat sistem de arcuri peste timp, din 2007 înapoi în 1988 ºi mai departe, în 1962, "Hairspray" îºi impune relevanþa asupra spectatorilor din prezent - ºi mai ales a celor tineri. Revenind acum, pe final, la conexiunea temporalã cu "Bobby", þin sã subliniez încã o datã cã ambele filme se raporteazã la un deceniu în care osatura ideologicã ºi socialã a Statelor Unite, conturatã imediat dupã Al Doilea Rãzboi Mondial, începea sã prindã substanþã - în cadrul îndelungatului proces din care a rezultat lumea aºa cum o cunoaºtem azi. Nu stricã sã ne aplecãm privirea cu mai multã atenþie, din unghiul prezentului, asupra acelor ani - chiar ºi privindu-i prin prisma unei comedii muzicale trãsnite.
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
22-23 august, 2007,
Bucureºti, România
|
23 Aug 2007, 04:06
... un muzical asa bun nu stiu daca am mai vazut... (bine nici nam prea vazut asa multe filme) 
Copyright© 2000-2024 Cinemagia® 
