Despre critica

[keepwalking]

vreau sa discutam, fara pizma si alte cele, despre critica de film.
criticii critica filmul, dar cine ii critica pe criticii de film?
nimeni.
vreau sa discut despre rolul discutabil al criticii de film.
sa presupunem ca spectatorul X vede o scena Y dintr-un film Z.
ochiul spectatorului X percepe digital, automat, scena Y.
ce inseamna automat?
e ca diferenta dintre vechile aparate de fotografiat, unde trebuia sa reglezi o anumita diafragma si un anumit timp de expunere pentru a realiza o fotografie exacta, corecta si actualele aparate digitale, unde toate conditiile de a obtine o fotografie exacta, foarte clara, sunt automatizate.
ochiul spectatorului e digital, ochiul criticului e mecanic.
tu, ca spectator, analizezi intr-o fractiune de secunda secventa Y, avand incluse in program cum sa reglezi diagrama si timpul de expunere.
nu mai ai nevoie de "aparatul critic" mecanic, pentru ca il ai deja inscris in programul digital.
din vechile critici citite, din filmele vazute deja, tu deja, ca spectator, ai ochiul format.
poti decela, intr-o secunda, ce e in neregula cu secventa Y sau Z.
ai vazut secventa, ai decis imediat daca iti place sau nu.
si ai plecat acasa si ai inceput sa povestesti filmul la doua, trei, zece persoane.
fara sa mai citesti criticile.
le vei respinge pe cele contrare parerii tale.
pentru ca e omenesc, pentru ca fiecare are orgoliul sau, pentru ca la film, ca si la agricultura si fotbal, se pricepe toata lumea.
pentru ca filmul e o arta populara, mult mai accesibila si frugala decat pictura, muzica, literatura, teatrul.
pentru ca la film se mananca seminte in fundul salii, se fluiera, se plange, se rade, se injura.
e o arta vie, care comunica cu oamenii, la o intensitate foarte apropiata cu cea emanata de teatru.
de ce sa citim cronici de o parcimonie si un intelectualism nedigerabil?
de ce sa vedem expresii savante si englezisme nelalocul lor?
de ce sa strivim corola de minuni a lumii?
zorba grecul avea o vorba: daca ai privi atent in apa, ai vedea tot felul de lighioane si mizerii, care te-ar face sa nu mai bei apa aia! de ce sa n-o beau, pur si simplu, pentru ca MI-E SETE?

[keepwalking]

cu exceptia lui mihnea columbeanu, care a facut film, care a scris scenarii, care a scris carti, care a avut idei, ceilalti critici de film ce au in spate atunci cand comenteaza un film?
punctul de vedere al spectatorului?
de ce sa fie punctul lor de vedere mai autorizat decat al altor spectatori?
cu ce sunt ei mai "in tema" cu cinematografia decat un medic, scriitor, profesor sau om de afaceri?
asta as vrea sa discutam.
saptamanile astea am vazut o avalansa de "critici" de cinema exprimandu-si parerile pe liternet vizavi de "Marti, dupa Craciun".
cine apreciaza daca parerile lor sunt credibile sau nu?
cine, Razvan Penescu?
cine e Razvan Penescu?
stie cineva ce pregatire, ce bagaj critic, de experienta jurnalistca macar, are Razvan Penescu?
cine e Iulia Blaga?
cine e Alexandra Olivotto?
sau Florentina Ciuverca.
sau chiar Alex Leo Serban.
de unde stie Alex Leo Serban ca un film e bun sau prost?
de unde stie el mai bine decat un academician ca, sa zicem, Alexandru Zub, ca un film e mai bun sau mai prost?
de unde stiu asta Andrei Gorzo, Andrei Rus, Andrei Bangu, Radu Enescu?
ce au facut acesti oameni de isi dau cu parerea despre film?
cine i-a invatat? ce au facut de au ajuns in postura asta?
au studiat undeva despre film? au stat pe platouri? au scris un scenariu? au facut un decupaj? au pus mana pe pix si au scris macar pe un colt de caiet "Interior. Zi. Sufragerie"?
au dirijat 100 de oameni pe un platou de filmare?
au scris macar o nuvela? sau un roman? au gandit vreodata vreo intriga, vreo idee, vreun personaj?
doar intreb.
si astept raspunsuri clare, obiective, documentate.

[ricutza]

de unde stiu asta Andrei Gorzo, Andrei Rus?
ce au facut acesti oameni de isi dau cu parerea despre film?
cine i-a invatat? ce au facut de au ajuns in postura asta?
au studiat undeva despre film? au stat pe platouri? au scris un scenariu? au facut un decupaj? au pus mana pe pix si au scris macar pe un colt de caiet "Interior. Zi. Sufragerie"?
au dirijat 100 de oameni pe un platou de filmare?
au scris macar o nuvela? sau un roman? au gandit vreodata vreo intriga, vreo idee, vreun personaj?
doar intreb.
si astept raspunsuri clare, obiective, documentate.

Eu raspund despre cine stiu concret. Ambii au facut UNATC-ul, specializarea CAV.

Asta insemana ca: au scris scenarii, au fost la filmari, au jucat in proiecte studentesti, au citit multe carti de specialitate si au vazut extrem extrem de multe filme. Au fost la festivaluri de film. Gorzo chiar se ocupa de selectia de la Next iar Andrei Rus s-a ocupat de cineclubul de la cinemateca si de filmele proiectate acolo. Mai mult decat sa scrie cronici, au fost chiar pusi in situatia de a judeca si evalua o serie de filme, de car epoate nici nu se stia nimic inainte.
Au o cultura cinematografica imensa si sunt la modul cel mai sincer super pasionati de cinema.
Din punctul meu de vedere nu exista nici un dubiu ca sunt amandoi super competenti si talentati la ceea ce fac.

aaa, ca n-o sa-mi placa toate filmele care le plac lor, sau ca voi aprecia filme care lor le displac profund, sau ca pur si simplu parerile lor se vor contrazice in anumite instante, asta este cu totul altceva.
O cronica buna (ca si un film bun de altfel), nu tine numai de cine o face, ci si de cine o citeste si cum o citeste. Atata vreme cat oamenii astia isi vor argumenta parerile si vor fi deschisi la discutii, nici nu ma intereseaza daca le place sau nu le place un anumit film, ci pur si simplu ce reusesc sa vada in el.

[keepwalking]

ok, as vrea totusi mai mult.
cu exceptia lui Alex Leo Serban, care a scris o carte, Dietetica lui Robinson, altfel decat o culegere de cronici publicate in ziare, ceilalti au scris ceva unitar, dedicat unei teme anume?
un studiu dedicat unui curent, unei personalitati...

[SoX]

Critica a avut un rol foarte important in a teoretiza cinematografia (si arta in general) din punct de vedere matematic impunand involuntar foarte multe reguli, ecuatii, schite, astfel oportunitatile unui artist de a oferi mai multa imaginatie operelor artistice sunt din ce in ce mai limitate. Pe cand arta se defineste prin libera exprimare a imaginatiei si creatiei.

P.S. Nu stiu cat de on topic am fost...

[keepwalking]

eu vroiam sa subliniez, intr-un fel, faptul ca prea multi se bat cu pumnul in piept ca sunt critici de cinema, dar, in fapt, nu depasesc stadiul de jurnalist care scrie despre cinema.

[keepwalking]

Critica a avut un rol foarte important in a teoretiza cinematografia (si arta in general) din punct de vedere matematic impunand involuntar foarte multe reguli, ecuatii, schite, astfel oportunitatile unui artist de a oferi mai multa imaginatie operelor artistice sunt din ce in ce mai limitate. Pe cand arta se defineste prin libera exprimare a imaginatiei si creatiei.

asa e, dar asta depinde de cat de mult pleaca autorul urechea la ce spune critica.
si aici as vrea sa explic ce am vrut sa spun cu aparatul foto digital si cel mecanic.
spectatorul nu mai are nevoie ca diafragma, timpul de expunere sa-i fie reglate de catre critici.
el percepe automat imaginea si stie intr-o fractiune de secunda daca ii place sau nu.
bine, aceasta automatizare are inscrise in programul sau de functionare lecturile unor critici...
dar, odata captata imaginea, mai are rost ca ea sa fie desfacuta pixel cu pixel de catre un critic?

[SoX]

eu vroiam sa subliniez, intr-un fel, faptul ca prea multi se bat cu pumnul in piept ca sunt critici de cinema, dar, in fapt, nu depasesc stadiul de jurnalist care scrie despre cinema.

Probabil cea mai usoara metoda de a te afirma e cea de a critica negativ sau pozitiv munca altora.

[Mercutio]

[quote=keepwalking]

....
dar, odata captata imaginea, mai are rost ca ea sa fie desfacuta pixel cu pixel de catre un critic?

pai cineva trebuie sa ne interpreteze semnificatia, nu?

[ricutza]

ok, as vrea totusi mai mult.
cu exceptia lui Alex Leo Serban, care a scris o carte, Dietetica lui Robinson, altfel decat o culegere de cronici publicate in ziare, ceilalti au scris ceva unitar, dedicat unei teme anume?
un studiu dedicat unui curent, unei personalitati...

eu zic sa nu amestecam lucrurile. critic de film nu inseamna teoretician de film. astea sunt ocupatii diferite care au un background diferit!
ce facem acum, spunem ca nu avem critic buni doar pentru ca nu au scris lucrari complexe?

dar, uite, Andrei Rus e doctorand acum, deci scire si lucrari ample...

[Pitbull]

eu zic sa nu amestecam lucrurile. critic de film nu inseamna teoretician de film. astea sunt ocupatii diferite care au un background diferit!
ce facem acum, spunem ca nu avem critic buni doar pentru ca nu au scris lucrari complexe?

Good point - as in most cases, Ricky.
Dar sä nu generalizäm. Keep nu sustine cä ai nostri critici ar trebui sä scrie si volume de teorie.
El spune clar cä ar vrea totusi mai mult - el, ca persoanä, e interesat sä citeascä anumite cärti de teoria filmului si, pentru început, se intereseazä dacä existä unele scrise de actuaii critici români, fiindcä ar dori sä înceapä cu ele.
O initiativä läudabilä, al cärei räspuns operativ este www.google.com - în scurt timp, se pot gäsi toate cärtile de concept ale criticilor români actuali - nume cu nume. Si nu numai ale lor. In biblioteci, existä studii de Tudor Caranfil, Mihai Fulger, Florian Potra, D.I. Suchianu, Magda Mihäilescu, Cristina Corciovescu, Bujor T. Râpeanu, Ioan Lazär, Grid Modorcea, Petre Rado, Mircea Musatescu, Ecaterina Oproiu, Dana Duma, Radu Cosasu si multi, multi altii... Material bibliografic pentru ani si ani de construire a culturii, gândirii si formatiunii cinematografice.
...Ceea ce, desigur, ne aduce la esenta acestui topic: marea utilitate a criticului de film (în mod similar cu a celui de artä în general). Färä el, am fi fost si-acum la nivelul artistic al filmuletelor Hollywoodiene din anii '30, când tocmai se inventase sonorul: vodevil în conservä. Rolul artistului este acela de A CREA, iar al criticului, de A ANALIZA. Färä artist, criticul nici n-ar exista. Färä critic, artistul ar exista, särmanul - dar la un nivel atât de rusinos (vulgar, kitsch, manelistic, neevoluat), încât mai bine nu s-ar naste!

[keepwalking]

ohoho, Pit, da, lista pe care ai pomenit-o e foarte onorabila!
din pacate, din numele mentionate acolo, nici unul nu se prea regaseste in cele care critica filmul romanesc actual.
locul lor a fost luat de nume precum Iulia Blaga, Olivotto, Ciuverca, Rus, Bangu, etc.
pai se compara?

[Pitbull]

Da, se compara. Ba mai mult decât atât.
Mihai Fulger, Andrei Gorzo, Lucian Maier, Iulia Blaga, Alexandra Olivotto, Andrei Bangu, Cristian Tudor Popescu, sunt absolut comparabili cu (si pe alocuri, punctual, chiar mai buni decât) Cristina Corciovescu, Bujor T. Râpeanu, Grid Modorcea, Petre Rado, Mircea Musatescu, Dana Duma (de pe lista mea). Atâta doar cä, spre deosebire de Mihai, ceilalti n-au publicat volume tematice. Nici venerabilii de mai sus nu publicaserä, la vârsta lor. (Si, în plus, pe vremea aia piata de carte româneascä serioasä nici nu se compara cu asta de-acum - asta, DA, nu se comparä!)

[keepwalking]

stii ce ma distreaza?
ca, oriunde s-ar intalni, aia care muncesc, adica regizorii, actorii, scenaristii, operatorii, stau la mese diferite de ale criticilor

[keepwalking]

auzi,,,cica "teorii structuraliste despre cinema"....

[keepwalking]

sau ..."aceasta este o epura" (andrei gorzo)

[c.ghevara]

stii ce ma distreaza?
ca, oriunde s-ar intalni, aia care muncesc, adica regizorii, actorii, scenaristii, operatorii, stau la mese diferite de ale criticilor

Nu cred că ai dreptate... După premiere stau la aceeaşi masă.

[rvn]

daca nu te-ai luat de "flischiretitudine", tot degeaba

[Federico]

@keepwalking: Ai citit asta de mai jos? Probabil ca sunt ignorant, dar fapt e ca eu cand am inceptut sa citesc puteam sa jur ca sunt pe topicul cu concursul de cronici.
Sigur, D. C. M. nu-i critic de film , dar cazul sau e relevant luat ca extrema.

Dan C. MIHĂILESCU | Ce mi se-ntîmplă
Felii de viață

Scriam aici joia trecută despre efectul năucitor pe care l-a avut (şi) asupra mea filmul lui Radu Muntean – Marţi, după Crăciun. Mai precis, despre partitura lui Mimi Brănescu şi extraordinara încărcătură de semnificaţii a tăcerilor sale. Scenariul este tulburător şi fără fisură, tocmai prin stimularea demenţială a non-verbalului. Adevăratul aflux lexical, semantic al textului se desfăşoară invizibil şi inaudibil, propriu-zis în mintea spectatorilor. Privitorul trebuie să-şi croiască singur textura şi să-şi rostească în gînd tot acel amestec devastator de vinovăţie şi jubilaţie, de febricitare într-o parte, abulie şi plictis în cealaltă, cu uluirea în faţa ispitei de neînvins, conştiinţa eşecului afectiv, agasările conjugale, acreala paternă şi stînjeneala filială (Victor Rebengiuc e de-a dreptul gigantic în nimicul ruginit pe care-l reprezintă), odată cu spulberarea confortului domestic şi surprizele provocatoare ale noului triumf.

Răstignit între două feminităţi complementare şi egal justificate, bărbatul este livrat, la început stuporii culpabile, apoi revoltei virile, dar şi apatiei resemnate, apoi iarăşi impulsurilor de frondă, perfect legitime fiind deopotrivă furia soţiei şi reticenţele iubitei, ca şi ezitările soţului, fervorile neojuvenile ale amantului ş.a.m.d.

Pentru că totul este indecidabil, hărţuitor şi amuţitor aici. Oricînd este trăit cu intensitate şi înverşunare hipnotică, adulterul reconfirmă definiţia hegeliană a tragicului: fiecare dintre forţele angajate în conflict are partea ei de dreptate. Or, ce este în chip frenetic magnetizant în miezul triunghiului Mirela Oprişor – Mimi Brănescu – Maria Popistaşu e tocmai egalitatea de şanse şi neşanse, de motivaţii, pretexte culpabilizante şi decizii bicefale. (Un triunghi pe care n-am cum să nu-l aplic mental pe situaţia lui Pavel Anicet, prins în hăţişurile dintre Una şi Ghighi, iubindu-le la fel de intens, dar pentru alte raţiuni, pe fiecare, din romanul lui Mircea Eliade Întoarcerea din rai, reiterînd chiar biografic situarea autorului între Sorana Ţopa şi Nina Mareş.) „Viaţă, frate!“ – a exclamat, după lungile minute de aplauze de la sfîrşitul filmului, un tînăr din preajma noastră. Exact formula asta am auzit-o ieşind de la una dintre piesele lui Mimi Brănescu de la Teatrul ACT, regizată de Alexandru Dabija. Vîrsta publicului? Majoritar 25-40, cu destui teenagers şi cîţiva cincagenari. Numai că atunci-acolo, opinia s-a scindat, alţi tineri mustăcind la aducerea cotidianului opărit pe scenă şi preferînd katharsis-ul dinspre fantazare şi evazionism (cineva chiar a citat Maestrul şi Margareta).

Mă rog, gusturi şi opţiuni.


Am luat doar prima jumatate a articolului, care ne interesa. Restul aici: http://www.dilemaveche.ro/sectiune/carte/articol/felii

[keepwalking]

Federico,

intr-adevar, uluitor delirul lui dan c. mihailescu!
cand citesti textul sau, ai o senzatie ciudata.
chiar daca nu crezi o iota din ce spune, parca te ameteste placut cu elucubratiile sale.
devine fascinant in exaltarea sa fara sens.
eu cred sincer ca unii oameni au nostalgia omagiilor, odelor, marilor spectacole ale cultului personalitatii.