Este fără îndoială unul dintre cele mai romantice filme ale anului trecut şi una dintre cele mai plăcute experienţe cinematografice pe care ţi le poate oferi 2018 în cinematografele noastre. Nominalizat la patru Oscaruri, inclusiv la categoriile Cel mai bun film, cel mai bun scenariu adaptat şi Cel mai bun actor, filmul italianului Luca Guadagnino aduce pe ecran un sentiment care, în această formă şi cu această intensitate, probabil că în ziua de azi nici nu mai e posibil. Iată mai jos ce ţi-ar putea plăcea la premiera de vineri.
Este vara anului 1983 şi familia Perlman petrece zilele toride în vila din nordul Italiei. Tatăl, profesor de arheologie, îşi aşteaptă noul stagiar, care îl va ajuta, în următoarele şase săptămâni, cu lucrul pentru următorul studiu academic. Cel mai puţin entuziasmat de venirea americanului Oliver (Armie Hammer) este mezinul familiei, Elio (Timothée Chalamet). "Uzurpatorul", îl numeşte el pe Oliver, din simplul motiv că trebuie să-i cedeze camera. Dar intrusul arătos şi sigur pe el îi va capta imediat atenţia adolescentului de 17 ani.
Filmat pe peliculă, Call Me by Your Name reuşeşte foarte repede să creeze un spaţiu care românului care merge cu transportul în comun la serviciu sau stă blocat în trafic la oreele de vârf îi poate părea magic, fermecat. Vila, livada, râul, apusurile. Orăşelul înconjurat de dealuri înverzite. Biblioteca gigantică, pianul, masa de lemn în jurul căreia familia se reuneşte pentru prânz şi cină. Ferestrele înalte, dar care lasă mereu loc penumbrei, astfel încât să poţi arunca priviri furişe "uzurpatorului". Este un spaţiu imposibil, în care Guadagnino studiază, în condiţii de laborator, fiorii primei iubiri.
Dacă Armie Hammer este la fel de limitat interpretativ ca de obicei, dar extrem de bine ales datorită fizicului de star al reclamelor la diverse accesorii vestimentare, descoperirea filmului este fără îndoială Timothée Chalamet, pe care ţi-l aminteşti, probabil, din rolul fiului protagonistului din Interstellar. La doar 22 de ani, Chalamet primeşte o mult meritată nominalizare la Oscar pentru rolul puştiului care iubeşte şi suferă, se împotriveşte şi cedează, caută şi descoperă, fuge şi se întoarce într-o experienţă care îl schimbă din temelii.
Publicul din România, puţin familiarizat cu poveştile LGBT, ar putea simţi nevoia să desconsidere Call Me By Your Name pentru că este o poveste de dragoste "cu gay". Filmul lui Guadagnino este infinit mai romantic, erotic, sincer şi intens decât orice blockbustere ultramediatizate cu BDSM şi actori lipsiţi de carismă. Cu gay sau fără, Call Me By Your Name te aruncă într-un spaţiu al sentimentelor nestăvilite şi te invită să iubeşti fără orice oprelişte, indiferent dacă ţinta atracţiei tale este un bărbat sau o femeie. Într-o perioadă în care Hollywood-ul îţi arată poveşti de dragoste perfecte, sugerându-ţi parşiv că tu, sărmanul de tine, nu vei avea parte niciodată de aşa ceva, Call Me By Your Name îţi arată o poveste de dragoste imperfectă şi îţi spune doar atât: iubeşte şi tu.
James Ivory, specialistul filmelor de epocă ce explorează sentimente imposibile precum A Room with a View, Maurice, Howards End şi The Remains of the Day, este în elementul său cu povestea lui Elio şi a lui Oliver, cei doi tineri care vor ajunge să se strige unul pe numele celuilalt, într-un joc psihologic ce anulează distanţele şi diferenţele, modifică reperele şi distruge barierele, într-un spaţiu în care cuvintele sunt de prisos, iar o privire poate spune totul.
Vezi Call Me By Your Name la cinema. Merită!
Părerea ta
Spune-ţi părerea