Poate că Shang-Chi and the Legend of the Ten Rings nu este primul film cu supereroi Marvel lansat anul acesta, dar este primul a cărui acţiune are loc după evenimentele dezastruoase din Avengers: Endgame. Premiera de vineri lansează astfel Faza a patra din Universul Cinematografic Marvel şi sugerează câteva direcţii pe care MCU le-ar putea explora în viitor.
Spunem de la început că blockbusterul regizat de Destin Daniel Cretton, cunoscut mai ales pentru drama cu avocaţi Just Mercy, este un motiv foarte bun de a merge la cinema, chiar dacă Shang-Chi nu evită câteva din capcanele familiare şi problemele cunoscute din celelalte filme Marvel. Probabil că marele avantaj al filmului este faptul că se inspiră din două genuri extrem de populare ale cinema-ului asiatic: filmele cu artele marţiale wuxia (cu trimiteri directe la titluri extrem de cunoscute precum Tigru şi dragon) şi comediile de acţiune cum sunt cele ale lui Jackie Chan. Rezultatul este antrenant şi spectaculos vizual, chiar dacă inegal.
Ce reuşesc cei de la Marvel să facă în noul lor film este să combine comedia cu un mesaj ataşant, anume că indiferent ce puteri ai ţine numai de tine să le pui în slujba binelui. Şi cine să transmită mai bine acest mesaj dacă nu Shang-Chi (Simu Liu), tânărul expert în arte marţiale care fuge de trecutul violent şi se ascunde în San Francisco, unde duce o existenţă lipsită de griji alături de cea mai bună prietenă a lui, Katy (Awkwafina, ocazie bună să ne devină simpatică). Doar că trecutul nu se lasă uitat, iar Shang-Chi trebuie să-l înfrunte atunci când organizaţia Zece Inele, condusă de necruţătorul tată (Tony Leung Chiu Wai) al lui Shang-Chi îi dă acestuia de urmă.
După o falsă prezentare a Mandarinului în Iron Man 3, iată că îl întâlnim în sfârşit pe acest mare villain al benzilor desenate Marvel, iar premiera de vineri îi explorează biografia cu voluptate. Posesor din vremuri imemoriale al celor zece inele care îi fac cu totul distrugătoare cunoştinţele în arte marţiale, Mandarinul (pe numele său adevărat Wenwu) conduce din umbră organizaţia celor Zece Inele, provocând prăpăd în lume. Nu este deloc de mirare că Shang-Chi nu vrea să aibă nimic de-a face cu violentul său tată, doar că un suvenir de la mama decedată îi readuce pe cei doi faţă în faţă. Obsesia lui Wenwu de a ajunge în Ta-Lo, un tărâm fermecat din mitologia chineză, este întregul motor din spatele filmului şi cheia aspectului său foarte diferit de celelalte filme Marvel.
Filmat de Bill Pope, directorul de imagine din spatele cadrelor spectaculoase din Matrix, Shang-Chi arată uimitor şi are unele dintre cele mai bune efecte 3D văzute în ultimii ani la cinema, atât de bune, încât cu siguranţă vei încerca să te "fereşti" de câteva ori în timpul vizionării. Vei vrea, aşadar, să-l vezi pe un ecran cât mai mare şi în cele mai bune condiţii. Faptul că de coregrafii s-a ocupat un vechi colaborator al lui Jackie Chan este şi el un plus al filmului, căci fiecare obiect poate deveni o armă într-o confruntare între eroii pozitivi şi negativi. Românii se vor bucura să-l vadă pe ecran pe luptătorul de origine română Florian Munteanu. După ce a debutat la Hollywood în Creed II, Munteanu are un rol consistent, cel al lui Razor Fist, mâna dreaptă a Mandarinului şi protagonist într-o spectaculoasă luptă într-un autobuz gonind pe străzile în pantă din San Francisco.
Atenţie, genericul de final oferă două secvenţe, una dintre ele putând avea bătaie foarte lungă în viitorul Universului Cinematografic Marvel.
