Chiar dacă nu ai nimenit niciodată coşul de baschet, povestea din Air are toate şansele să te atragă, căci este nu doar o incursiune plină de nostalgie în America anului 1984, ci spune şi povestea unui contract care a revoluţionat lumea sportului, luând din puterea corporaţiilor şi dând-o sportivilor şi familiilor lor. Alert şi bine ritmat, Air explorează o exemplară mentalitate de antreprenor, arătând cum încrederea în propriile forţe şi perseverenţa pot deschide uşi chiar şi atunci când acestea ţi se trântesc cu încăpăţânare în faţă.
Totul începe în 1984, când Phil Knight (Ben Affleck, şi regizor), fondatorul şi CEO-ul Nike, este nemulţumit că megacorporaţia sa în valoare de un miliard de dolari este întrecută în vânzări de Adidas şi Converse. De rezolvarea acestei situaţii inacceptabile trebuie să se ocupe Sonny Vaccaro (Matt Damon), un guru al baschetball-ului al cărui nas fin identifică cei mai valoroşi jucători pe care Nike i-ar putea folosi ca imagine pentru ghetele sale sport. În ciuda obiecţiilor celorlalte părţi implicate, Sonny pune ochii pe Michael Jordan, pe atunci doar un promiţător sportiv în vârstă de 22 de ani. Dar ce şanse are Sonny să semneze contractul, când aflăm că superiorii lui nu îl plac pe Jordan şi nimănui din anturajul lui Jordan nu apreciază Nike?
Probabil că cel mai surprinzător şi interesant lucru la Air este absenţa lui Jordan. Chiar dacă îi auzim vocea de câteva ori şi îi vedem silueta, sportivul practic nu apare în film, ceea are 100% sens, pentru că Air nu este despre el, ci despre forţele din jurul său care au împins inexorabil spre semnarea unui contract nemaiîntâlnit până atunci. Selectarea unui actor pentru a-l juca pe Jordan şi includerea sa mai consistentă în film ar fi deturnat această poveste ataşantă despre spiritul antreprenorial. Şi ce actor să fi ales Ben Affleck pentru a-l interpreta pe legendarul Jordan? Nimeni nu ar fi fost pe placul fanilor, prin urmare Air face foarte bine că evită complet această capcană.
La a noua sa apariţie alături de Affleck într-un film, Matt Damon ia ochii cu personajul său abraziv şi caustic, excedat de ierarhia corporatistă şi de nepriceperea superiorilor care îl obligă să-şi sincronizeze activitatea cu aşteptările. Înconjurat de vânzători de pantofi sport, Sonny este unicul care are fler pentru baschet, de aici şi fricţiunile cu Phil şi şeful său direct, Rob Strasser (Jason Bateman), mai preocupaţi să-şi minimizeze riscurile decât să semneze un parteneriat care va face istorie.
Desigur, "dacă n-ar fi nu s-ar povesti", ştim deja că Air Jordan a devenit o linie Nike ultrapopulară. Dar nu e moment mai nimerit să folosim celebra expresie cu "mai importantă e călătoria decât destinaţia", pentru că Air, ajutat de un montaj alert, explorează exact micile manevre făcute de Sonny pentru a descuraja milimetru cu milimetru neîncrederea în viziunea sa. Air este mai puţin un film despre sport şi mai mult despre spiritul antreprenorial, despre perseverenţă şi depăşirea obstacolelor, despre refuzul de a alege calea mai uşoară, dar cu satisfacţii mai mici. Air este şi despre onestitatea în afaceri şi despre cum această onestitate este obligatorie pentru ca ambele părţi implicate într-un contract să aibă beneficii similare şi nu ca un partener să i-o "tragă" celuilalt.
Nouă ne-a plăcut şi cum scenariul lui Alex Convery (extrem de sigur pe el deşi e debutant) ironizează cultura corporatistă şi mentalitatea corporatistului mărunt, care vrea să-şi încaseze lună de lună salariul fără să facă valuri. Convery arată şi cum chiar fondatorii de mari companii, revoluţionari cu decenii în urmă, pot ajunge să se teamă de riscuri şi de inovaţie. Din fericire, un Sonny încăpăţânat îi poate readuce pe calea cea bună...
