Ultima Carte Citita

[Manusa]

Iosif Vissarionovici Djugasvili (Stalin) - Elena Dundovich
O carte foarte buna din care am aflan multe lucruri nestiute despre Stalin. Eu vi-o recomand si voua .

[MariaMona]

Am mai citit cateva carti intre timp, dar trebuie sa va scriu despre cartea pe care sunt pe cale sa o termin. Este vorba de o carte masochista sau pentru masochisti. Sa explic: eu sunt o gurmanda (apropo de ultima discutie pe "arta gatitului"); imi place sa mananc si sa incerc orice fel de mancare, fie el vegetarian, thai, salate, supe orientale sau clasicele sarmalute. Am conformatia genetica, metabolismul si stilul de viata care imi permit sa incerc orice - a, am uitat de deserturi! - atata timp cat nu o fac in exces, si nu o fac. Anul trecut am petrecut 2 saptamani in Franta in Bretania si m-am indragostit de Franta si de bucataria franceza si de produsele lor - n-am mancat asa un unt gustos - de la supermarket - din copilarie, n-am mancat asa o carne de miel ever (desi aia e foarte proababil sa fi fost importata din Anglia). Oricum, intelegeti ca imi place mancarea si sa mananc. Ei, aceasta carte de Peter Mayle (un englez) Un an in Provence prezinta aventura unui cuplu de englezi ce isi cumpara o casa in Provence. Ce de "aventuri" culinare si culturale au - e super! Cartea e scrisa prin '89 daca nu ma-nsel si are, surprinzator, multe chestii asemanatoare cu ce vedem la noi (desi eu nu le-am intalnit neaparat cand am fost in Franta, dar am fost dupa 20 de ani si am fost in vacanta). Oricum - mouth watering - iti lasa gura apa dupa cartea asta (n-as fi crezut sa zic asa ceva despre o carte ). O recomand a se citi cand esti cu burta plina - chiar si asa e periculoasa! Si ii dau nota 8 din 10.

[aniela07]

Ti-a placut mancarea din Bretagne??? Noroc ca stau bine cu alcoolul, altfel pentru mine ar fi fost tare trist acolo. A trebuit sa rezist un an. Ouf, am supravietuit, dar cu greu.

[MariaMona]

Ti-a placut mancarea din Bretagne??? Noroc ca stau bine cu alcoolul, altfel pentru mine ar fi fost tare trist acolo. A trebuit sa rezist un an. Ouf, am supravietuit, dar cu greu.

Mi-a placut mancarea ce se poate cumpara si gati. Singura specialitate, in afara de Crepes si Galettes - care pentru mine au fost delicioase, am gustat doar niste carnaciori specifici care au fost scarbosi - n-am putut sa-i mancam. Dar calitatea materiei prime este super! Mie nu imi plac fructele de mare prea mult. Mi-au placut scoicile doar in Grecia si in Bretania si crevetii doar in Bretania - in rest, nu pot sa-i sufar. Ei, aia au fost foarte buni! Nu stiu cum gatesc ei acasa sau la restaurant - n-am fost decat la creperie, dar ma refeream la gustul produselor cumparate - carne, branza, unt, smantana, fructe de mare, peste, panificatie.

[aniela07]

Aaaa, m-am linistit acum. Si pentru mine carnatii lor erau scarbosi, fructele de mare nu-mi plac defel, iar dulciurile nici atat. Acum inteleg.

[MariaMona]

Sa revenim la gusturi literare mai putin frivole: am citit azi a treia carte de Eric-Emmanuel Schmitt - nu stiu daca v-am mai scris de el. Am citit "Visatoarea din Ostende" - 5 povestiri minunate, sensibile, scrise cu mult talent si umor (la inceput, cand am luat cartea in mana, am citit "Vanzatoarea din Ostende" si mi s-a parut un pic ciudat titlul). Ce am mai citit de el: "Pe cand eram o opera de arta" - un roman un pic fantastic si "Domnul Ibrahim si florile din Coran". Are o scriitura foarte curata si lina, are umor si, ce imi place cel mai mult, simt asa un optimism din randurile lui, foarte fain, te face te simti mai bine. Plus ca pare foarte universal, la fel ca Murakami.

Apropo, am mai citit o carte de Murakami, povestiri 'Dupa cutremur" si, la fel ca la Schmitt, am avut o surpriza fiindca n-am citit nimic despre carte pe coperti, si ma asteptam ca povestirile sa aiba legatura.. My bad

Nu stiu ce sa zic, dar se pare ca am 3 scriitori contemporani favoriti pe care sunt dispusa sa ii adaug cartilor mai clasice din biblicoteca - Amos Oz, Eric Schmitt si Murakami - mai sunt si altii pe care ii cites cu placere, dar, ori n-am citit destul de ei in ultimul timp, ori nu m-au impresionat - in ultimii 5 ani - astia sunt the new-comers cei mai de luat in seama! Cred ca trebuie sa recitesc niste autori sud-americani!

[aniela07]

Faine alegeri, MariaMona!

[sigalia]

Sa revenim la gusturi literare mai putin frivole: am citit azi a treia carte de Eric-Emmanuel Schmitt - nu stiu daca v-am mai scris de el. Am citit "Visatoarea din Ostende" - 5 povestiri minunate, sensibile, scrise cu mult talent si umor (la inceput, cand am luat cartea in mana, am citit "Vanzatoarea din Ostende" si mi s-a parut un pic ciudat titlul). Ce am mai citit de el: "Pe cand eram o opera de arta" - un roman un pic fantastic si "Domnul Ibrahim si florile din Coran". Are o scriitura foarte curata si lina, are umor si, ce imi place cel mai mult, simt asa un optimism din randurile lui, foarte fain, te face te simti mai bine. Plus ca pare foarte universal, la fel ca Murakami.

Mona,parca mi-ai fi raspuns mie la intrebari.
Un timp i-am dat si eu tarcoale lui Schmitt,atrasa de subiectele lui si de multele impresii favorabile de care se bucura printre cititoare.L-am tot frunzarit prin librarii,insa oscilam.
De obicei disting repede intre literatura si maculatura ; si tot destul de repede ma decid daca un autor e sau nu pentru mine.E un joc frumos asta,al alegerii : parcurg intotdeauna fraza de inceput ,imi spune foarte mult,apoi parcurg si alte fragmente,la intamplare.Nu arunc nici o privire insa pe final .
Ma scot din sarite recomandarile acelea de pe coperta a 4-a :standardizate,impersonale si exagerate,parca vor sa-mi vanda cosmetice,nu carti.Aproape ca sunt o jignire pentru ''consumator".
Asupra lui Schmitt nu reusisem sa ma decid cu un diagnostic preliminar,aveam unele suspiciuni ca ar putea fi un nou guru specializat in antidepresive ieftine pentru doamnele depasite de diverse situatii .
Asa ca,postarea ta i-a ridicat serios punctajul si sansele la mine

[varu]

Am citit si eu 3 cartulii de Schmitt: Concert in memoria unui inger, Oscar si tanti roz & Domnul Ibrahim si florile din Coran. Reactiile mele fata de ele au fost extreme: primele doua mi-au placut enorm (*****) iar a treia m-a enervat rau de tot, parca citeam Coelho (*). Probabil ca adevarul valorii lui e undeva pe la mijloc, talent cu siguranta are, dar stilul lui mai light il recomanda ca un scriitor cu ale carui carti sa te relaxezi intre lecturile unor grei. Totusi Oscar si tanti roz iti va rupe sufletul in doua, e fix opusul unui antidepresiv ieftin.
In schimb remarc politica asta de marketing a Humanitasului (probabil in stransa colaborare cu a scriitorului insusi) - sa scoti carti din orice povestire:Oscar si tanti roz, Domnul Ibrahim si florile din Coran, Milarepa sunt povestiri scurte, le dai gata intr-o ora, puteau fi grupate mai multe intr-un singur volum. Dar de ce sa dai 25RON pe un volum de cateva povestiri cand poti sa dai 20RON pe o singura cartulie de sub 100 de pagini scrisa cu font mare, ce contine o singura povestire. Cu ce siretlicuri editoriale mai umbla si astia. (a se intelege ca tot paragraful asta e o gluma)

Ontopic
Citesc Demonul amiezii. O anatomie a depresiei de Andrew Solomon. Dupa doar 150 de pagini m-a secatuit emotional, e o carte ce te impovareaza sufleteste cu plumb, iti piseaza creierul, it depresses the hell out of you. Parca eu as fi un catar si scriitorul ar pune saci pe mine cu fiecare pagina citita. Atata inteligenta rece, ratiune cuplate cu atata durere descrisa rar mi-a fost sa citesc intr-o carte. Deci ii dau inainte, tot ce citesc ma capteaza complet.
Si nu, nu ma caut. Oi fi avut si eu tristetile mele in viata, dar in niciun caz ale mele nu se apropie nici pe departe la cotele descrise in cartea asta.
Sigalia, s-ar putea sa te intereseze, spuneai ca te fascineaza subiecte de genul asta.

[sigalia]

varu,multam,pare intr-adevar pe profilul meu.
Pe mine de fapt ma fascineaza fericirea ; dar am descoperit ca intelegerea unui fenomen se poate face foarte bine (si) observand tocmai contrariul lui.
Apoi,ca sa fiu sincera,eu sa stii ca ma cam caut
Nu ca as avea chestiuni patologice, dar mi se pare ca pe un tipar hiperbolizat lucrurile devin mai clare,se developeaza esenta procesului.
Si cartile astea dure ma atrag tocmai pentru ca eu raspund foarte pozitiv la ele:cu cat ce-i acolo e mai infiorator,realizez – cum spui si tu – cat de bine stau de fapt.Asta e foarte inviorator,orice s-ar zice.

[varu]

varu,multam,pare intr-adevar pe profilul meu.
Pe mine de fapt ma fascineaza fericirea ; dar am descoperit ca intelegerea unui fenomen se poate face foarte bine (si) observand tocmai contrariul lui.
Apoi,ca sa fiu sincera,eu sa stii ca ma cam caut
Nu ca as avea chestiuni patologice, dar mi se pare ca pe un tipar hiperbolizat lucrurile devin mai clare,se developeaza esenta procesului.
Si cartile astea dure ma atrag tocmai pentru ca eu raspund foarte pozitiv la ele:cu cat ce-i acolo e mai infiorator,realizez – cum spui si tu – cat de bine stau de fapt.Asta e foarte inviorator,orice s-ar zice.

Daca o s-o citesti, sunt foarte curios sa aflu parerea ta.
Ceea ce spui tu e exact si menirea cartii: educarea si a celor din afara "cercului" prin punerea fata in fata cu fenomenul in toata complexitatea lui. Sunt si pasaje aride cu tot felul de descrieri de medicament(ati)e, dar cand ajungi la cazuri si la tot felul de tipologii e foarte intens scris. N-am citit ceva mai interesant, care sa ma prinda asa de tare in ultimul timp. Dar pe mine nu ma invioreaza, eu raspund cu toata empatia de care sunt in stare la text. Durere mare.

[varu]

Am pus depresiile pe on hold sa mai trag aer in piept si am citit niste cartulii in weekend.


===============================

Stefan Zweig - Amoc. Obsedatul

Amoc - una dintre cele mai celebre scrieri ale lui Stefan Zweig. Într-o noapte de martie a anului 1912, un tânar medic povesteste cum în jungla din Malaysia, viata îi este data peste cap, când o femeie necunoscuta dezlantuie în el nebunia si dragostea.

What more can I ask for?
Bine ca a scris-o Zweig.

Obsedatul e acea novella celebra cu jucatorii de sah.

===============================

Stefan Zweig - Douazeci si patru de ore din viata unei femei

Asta parca mi-a placut cel mai putin dintre cele trei nuvele. Sigalia a avut dreptate ca Zweig se joaca cu emotiile noastre, stie sa construiasca incarcatura psihologica intensa, sentimentele izbucnesc in povestirile lui intr-un mod aproape naturalist. As vrea sa adaug si eu ceva la asta. Belle Époque a fost o perioada a lucrurilor bine asezate, a statorniciei, a conformismului social, a retinerii, a pudibonderiei chiar, cel mai important lucru in societate was not to lose face. Ori intr-un mediu social aseptic cum e asta, e interesant ca in nuvelele lui personajele sunt scoase din zona lor de confort, sentimentele tasnesc cu violenta, ard foarte repede, dar cicatricile sunt permanente. Nimic inainte, nimic dupa, totul pare la fel, dar totul s-a schimbat iremediabil. N-am studii de filologie sa stiu cum se numeste stilul asta (daca o exista un cuvant pentru asta) cand intregul destin al unui personaj e hotarat iremediabil intr-o unitate foarte scurta de timp (o ora, o zi) in care densitatea psihologica a conflictului (interior de cele mai multe ori) e de fier. N-aduc anii ce aduce clipa, asta e Zweig din nuvele. Imi place foarte mult acest stil din doua motive: primul e ca uneori asa e si in viata, n-aduc anii ce aduce clipa. Si al doilea e ca mi se pare ca astfel de texte au un enorm potential de a fi transpuse cinematografic. Se preteaza la filme facute aproape in timp real. Bine, sa nu le faca Wes Anderson. Am citit undeva alaturarea asta: 24 de ore din viata unei femei/Zweig, 2 ore din viata unei femei/Varda. Filme in genul lui Cleo, dar cu mai mult zvac.


===============================

Erich Fromm - Arta iubirii

N-as fi citit eu minuni din astea daca recomandarea nu ar fi venit din partea unei persoane in ale carei gusturi si grad de cultura ma incred. In primul rand un sens mai bun al traducerii e "arta de a fi permanent indragostit". In al doilea rand titlul e inselator, nu e maculatura de duzina de self help, are totusi o anumita tinuta. E mai curand psihanaliza explicata pentru mase, iubirea sub mai multe forme pusa sub lupa. Nu doar iubirea romantica, ci si iubirea materna, intre frati, pentru Dumnezeu etc., totul cu explicatii psihanalitice. Interesant, dar parca se putea mai mult. Nu stiu daca as recomanda-o mai departe, nici eu nu citesc in mod obisnuit asa ceva.

===============================

Julian Barnes - Niveluri de viata

I was moved to tears. Metaforic vorbind, ca nu-i nevoie fizic de lacrimi ca sa ma simt doborat. Este mult mai buna decat The sense of an ending din punctul meu de vedere, fara sa aiba nimic in comun cele doua carti. Acolo era sentimentul, senzatia unui sfarsit, aici e o constelatie intreaga a sentimentelor sfarsitului. E un tratat de disectie a durerii. E, daca vreti, continuarea povestii din Amour daca cel ramas in viata, barbatul, in loc sa-si piarda mintile decide sa puna pe hartie, sa scrie ani in sir ca exercitiu observational si ca exercitiu de a-si tine mintile intregi. Cat de cat. Iar corelatiile, piesele din puzzle, povestirile de care se foloseste ca sa ajunga la propria confesiune mi s-au parut genial asamblate. Partea cu iubirea nefructificata intre englez & Sarah Bernhardt putea sa fie si o nuvela de Zweig luata separat. Dar punctul de greutate al cartuliei e confesiunea dureroasa produsa de moartea sotiei & cum sa faci fata vietii de dupa. Bucata respectiva e opera unui mare maestru. A durut pana in maduva oaselor.
10/10

[aniela07]

Daca filme nu prea am vazut in ultimul timp, macar am citit.

Ryu Murakami –"In supa miso" 8/10 In ciuda straniului personaj Frank și a unei explozii de sânge în stilul lui Tarantino de pe la jumãtatea cãrţii, este totuși unul dintre romanele potolite ale lui Ryu Murakami. Apar mai puţine idei șocante și mai multe reflecţii asupra diferenţei dintre civilizaţia americanã și cea japonezã, douã ţãri care au în comun izolarea, faptul cã nu au fost forţate sã se adapteze la nici o altã culturã.

Saul Bellow -"Ravelstein" 8/10 E o carte pe care trebuie sa o recitesc, simt eu ca mi-au scapat lucruri. Este cumva o joacã despre ce înseamnã sã scrii un roman, despre limitele, sau, mai bine, despre lipsa limitelor pentru acest gen de scriiturã care ne permite sã pãstrãm vitalitatea și complexitatea descrierii unei persoane. O biografie nu trebuie sã fie o înșiruire plictisitoare de date, fapte, întâmplãri, citate, ci poate fi la fel de flexibilã, de neașteptatã, de haoticã, de emoţionalã ca o amintire veritabilã.

Citatul meu preferat: "J’aime a` dire, quand on m’interroge sur Finnegans Wake, que je me le garde pour la maison de retraite. Mieux vaut entrer dans l’éternité en compagnie d’Anna Livia Plurabelle plutôt qu’avec les Simpson gigotant sur l’écran de la télévision."

Teleșpan -"Cimitirul" 7/10 L-am imprumutat dupa ce a fost ales romanul anului trecut de catre cititori pe un site de carti. Concluzia: se exagereaza, dom'le. Este un fel de roman-jurnal al unui homosexual român plecat în Londra, Adrian, un tip haios, care preferã sã vadã laturile amuzante ale situaţiilor de multe ori penibile în care se regãsește, care îi cucerește pe alţii cu dispoziţia continuã de a face haz de necaz. Multe episoade sunt rasuflate, iar comentariile despre lume si viata spre sfarsitul cartii sunt ieftine intelectual, dar talentul de povestitor face tot farmecul cãrţii, singurul motiv pentru care meritã sã citești romanul.

Dan Lungu -"Prozã cu amãnuntul" 8/10 Dan Lungu la începuturile lui. O colecţie de povestiri, inegale ca valoare, dar totuși niște exerciţii interesante de scriere, cu o deosebitã atenţie la detalii, cu personaje aparent mãrunte, dar care dezvoltã problematici generale și complicate.
Bãiatul din "Chetã la flegmã", prima povestire din carte și, totodatã, preferata mea, învaţã sã supravieţuiascã într-o lume haoticã și violentã într-un mod mult prea brutal pentru un copil.
"Rude nu am avut niciodatã. In general oamenii sãraci nu au rude, însã eu am avut prieten un câine. Unu’ bãtrân care abia se ţinea pe picioare, m-am împrietenit cu el pe malul iazului. Avea ochii blânzi și blana lãţoasã, de culoarea ruginei. Noaptea dormea cu mine, mã încãlzea la spate. Odatã m-am trezit cu spatele rece. Mi-a pãrut rãu dupã el, mai rãu ca dupã tata. Tata nu mã încãlzise niciodatã la spate."

Pedro Juan Gutierrez -"Animal tropical" 7/10 Era pe lista mea de scriitori din toata lumea la Cuba. Un roman care ia forma de jurnal cu remarci, opinii, povestiri foarte directe, spontane, deschise, fãrã nici un fel de inhibiţii sau cenzurã. Povestea unui don juan cubanez ajuns la venerabila vârstã de 50 de ani, dar cu vârtoșenia tinereţii relativ intactã și cu suficientã amãrãciune și deșertãciune adunate pentru a putea scrie o carte.
Se vrea un Henry Miller latino-american, sperând ca trãirile orgasmice povestite sã se transfere la nivelul scrisului, dar nu prea îi reușește. Cel puţin nu în cartea aceasta. Am înţeles cã "Trilogie murdarã la Havana" e mai bunã.

[bremen1980]

Dupa cateva luni de asteptare, am reusit sa imprumut de la biblioteca locala cartea lui Mo Yan "Obosit de viata , obosit de moarte " .
Destul de groasa cartea ( 730 pagini ) si destul de greu de deosebit numele personajelor la inceputul lecturii, dar acest impediment dispare pe masura ce te afunzi in jungla lui Mo Yan .
Firul narativ e usor de urmarit -un taran chiabur (Ximen Nao ) este impuscat la inceputul colectivizarii si ajunge in iad .Din iad este trimis iarasi pe pamant sa se reincarneze in diverse animale : un magar , un taur , un porc , un caine si o maimuta.Tot acest ciclu de reincarnari se intrepatrunde cu istoria Chinei de la instaurarea comunismului pana-n zilele noastre .E clar ca animalele astea sunt niste metafore ale transformarilor dramatice din societatea chineza .
Cartea te prinde repede pentru ca Mo Yan are un debit verbal fara asemanare si -ti descarca ditamai sacul cu minuni in fata ochilor .Are de toate, dramatism , povesti de dragoste , umor cat cuprinde , snoave si alte cimilituri locale si in plus apare si el ca personaj ( "Jinglong era un talent drept si la vedere.Mo Yan este unul cu strambatate si aplecare rea ; " un personaj pe care o suta nu-l sufereau si o mie nu -l placeau "
Rar am vazut prin alte carti atata autopersiflare ca-n ''Obosit de viata , obosit de moarte '' .Nu sunt putine momentele cand Mo Yan da de pamant cu alter egoul sau ce apare sub forma unui ''
baietica '' care se amesteca peste tot si face numai nefacute ( ''Baietica asta era si curios si las , si neputincios si plin de indaratnicie, si natang si viclean , neinstare sa faca nici fapte bune ale caror bun renume sa dainuiasca pentru posteritate si nici fapte rele care sa sperie Cerul si sa miste pamantul din loc -un personaj care vesnic provoca necazuri si de care ceilalti vesnic se plangeau '' sau ''Mo Yan -maimuta care si-a pus palarie si astazi face pe domnul , s.a.)
La cioace si glume nu-l intrece nimeni pe autor :''o sa ne prinda bucile radacini in casa voastra, si-o sa dam lastar '',''fiecare porc este un obuz lansat impotriva imperialistilor , revizionistilor si contrarevolutionarilor ...iar cele cateva scoafe ale noastre sunt in realitate portavioane care desfasoara ofensiva general impotriva ... ''sau '' -Tovarase secretar Hong , de azi inainte , vierii imi sunt tata si scroafele mama !
-Asa e bine ! a zis bucuros Hong Taiyue , avem nevoie de tineri care sa slujeasca porcii colectivi ca pe mamele si tatii lor .''
Limbajul e cam spurcat si de multe ori injuraturile de morti si de mama lovesc adanc in dusmanul de clasa si-l descumpanesc .
Apar si momente de umor postmodern - cainii care se aduna in piata la un flashmobbing , porcii care vor cocini ecologice
Toate bune si frumoase in acest roman numai ca dupa vreo 500 de pagini parca Mo Yan isi pierde suflul si incepe sa bage cam mult din burta ca sa-si scoate povestea la capat . Excesul incepe sa sara in ochi si cartea gafaie ajungand sa semene cu o petrecere pe la 4 dimineata . Intra in scena toata recuzita de ''chinezarii '' : lacrimi garla , morti pe banda , un realism magic pe care eu nu prea-l mai suport , scenografia aia mitologizata( fata lunii , spiritul caisului , muntii de argint , s.a.) .Cartea ajunge in final amaruie si parca asisti la un film indian in care aia se impusca , se iubesc , canta si danseaza .
La sfarsit ,cartea asta iti da impresia unei nopti de betie in care ai avut parte de toate (bautura , iubire , fum de tigara , batai , capete sparte si politia chemata de vecini ) -un exces pe care nu ti-l poti permite mereu , dar prin care uneori e bine sa treci . Prea a vrut sa bage de toate in carte nea Mo Yan si asta ajunge sa oboseasca cititorul
7.5/10

[chuckyfan]

Cronica păsării-arc - Poate cel mai ciudat roman cu care m-am întâlnit în scurta mea călătorie pe tărâmul literaturii. Cred că necesită o recitire pentru că s-ar putea să fi scăpat anumite detalii. 8.5 / 10

Kafka pe malul mării - Puțin mai plăcut și oarecum mai aerisit decât cel de mai sus. Nu înțeleg fetișurile astea bizare ale japonezilor cu relațiile sexuale între două persoane de vârste nu tocmai apropiate

Închipuirile lunii și ale ploii - Ueda Akinari - Am găsit o referire la această antologie de povestiri 'horror' japoneze în Kafka pe malul mării și cu un efort 'considerabil' am reușit să găsesc cartea într-un anticariat. Surpriza a fost că ce-am citit n-a fost horror ci mai mult basme pentru adulți. Am învățat destule despre istoria medievală a Japoniei pentru că cel care a tradus cartea nu se zgârgește în a lăsa note de subsol cu referiri la fiecare nume sau an specificat. 7 / 10

Acum citesc Frankenstein și astăzi am cumpărat Maestrul și Margareta. Ar trebui să încep a citi mai multă literatură clasică.

[bremen1980]

''Literatura germană - de la Sturm und Drang la zilele noastre '' de Nicolae Balota o culegere de eseuri despre literatura de limba germana .Foarte interesant modul in care Balota culege ce-i mai bun si ce-i place din bogatul material pe care-l are la dispozitie . Goethe , Kleist , Thomas Mann , Kafka , Max Frisch , Siegfried Lenz ,H.Boll ,J.Rehn , R.Musil ,E. Canetti , s.a. sunt atinsi in treacat de analiza sa , destul cat sa-i faca pofta cititorului de viitoare lecturi din scriitorii amintiti . Asta e de fapt si rolul unui critic - sa straneasca apetitul pentru lucruri zemoase ,iar N.Balota isi indeplineste rolul cu brio .
Apare insa o mica -mare buba . Am cautat detalii despre N.Balota si am gasit monstrul ascuns in dulap . Nenea Balota a (cam ) fost un turnator destul de zelos . Ce-i de facut cu operele unor asemenea oameni ??? Cartile lor au valoare , dar autorii lor s-au compromis definitiv . Eu ciugulesc ce e bun prin cartile lor si las istoria si pe Dumnezeu sa-i judece pentru pacatele lor .
http://www.revista22.ro/top-5-cei-ma...-iv-11770.html

Citisem candva o nuvela despre un arhitect renumit care in tinerete proiectase un mare pod peste care treceau si trenuri . Proiectul sau e un mare succes si-l ajuta sa urce repede in cariera , dar arhitectul descopera o mare eroare in proiectul sau , eroare care putea duce la prabusirea intregului pod . Tace din gura , dar la orice furtuna mai serioasa se ingrijoreaza de soarta podului sau . La pensie se muta aproape de pod pentru a-l supraveghea mai bine .Are tot mai dese cosmaruri cu prabusirea podului si in fiecare noapte iese sa vada cum trece pe pod expresul de mare viteza. Ani de zile nu se intampla nimic , pana cand intr-o noapte cu mari vanturi, podul se prabuseste cu tot cu expres.
Morala povestii - cum bine racnea /canta Eminem :

Ha! I got some skeletons in my closet
And I don't know if no one knows it
So before they thrown me inside my coffin and close it
I'mma expose it
I said I'm sorry momma!
I never meant to hurt you!
I never meant to make you cry, but tonight
I'm cleaning out my closet

Scheletele ies mai mereu din locurile in care le ascundem.Ies sau le scot altii .

[MariaMona]

''Literatura germană - de la Sturm und Drang la zilele noastre '' de Nicolae Balota o culegere de eseuri despre literatura de limba germana .Foarte interesant modul in care Balota culege ce-i mai bun si ce-i place din bogatul material pe care-l are la dispozitie . Goethe , Kleist , Thomas Mann , Kafka , Max Frisch , Siegfried Lenz ,H.Boll ,J.Rehn , R.Musil ,E. Canetti , s.a. sunt atinsi in treacat de analiza sa , destul cat sa-i faca pofta cititorului de viitoare lecturi din scriitorii amintiti . Asta e de fapt si rolul unui critic - sa straneasca apetitul pentru lucruri zemoase ,iar N.Balota isi indeplineste rolul cu brio .
Apare insa o mica -mare buba . Am cautat detalii despre N.Balota si am gasit monstrul ascuns in dulap . Nenea Balota a (cam ) fost un turnator destul de zelos . Ce-i de facut cu operele unor asemenea oameni ??? Cartile lor au valoare , dar autorii lor s-au compromis definitiv . Eu ciugulesc ce e bun prin cartile lor si las istoria si pe Dumnezeu sa-i judece pentru pacatele lor .
http://www.revista22.ro/top-5-cei-ma...-iv-11770.html

Citisem candva o nuvela despre un arhitect renumit care in tinerete proiectase un mare pod peste care treceau si trenuri . Proiectul sau e un mare succes si-l ajuta sa urce repede in cariera , dar arhitectul descopera o mare eroare in proiectul sau , eroare care putea duce la prabusirea intregului pod . Tace din gura , dar la orice furtuna mai serioasa se ingrijoreaza de soarta podului sau . La pensie se muta aproape de pod pentru a-l supraveghea mai bine .Are tot mai dese cosmaruri cu prabusirea podului si in fiecare noapte iese sa vada cum trece pe pod expresul de mare viteza. Ani de zile nu se intampla nimic , pana cand intr-o noapte cu mari vanturi, podul se prabuseste cu tot cu expres.
Morala povestii - cum bine racnea /canta Eminem :

Ha! I got some skeletons in my closet
And I don't know if no one knows it
So before they thrown me inside my coffin and close it
I'mma expose it
I said I'm sorry momma!
I never meant to hurt you!
I never meant to make you cry, but tonight
I'm cleaning out my closet

Scheletele ies mai mereu din locurile in care le ascundem.Ies sau le scot altii .

Cum se impaca citirea de critica la literatura germana (care presupune ca ai citit de zor asa ceva), turnatorii de pe vremea lu' Secu si Eminem, nu stiu, dar e super fain ce-ai scris!!!

Initial, ca mama de fiica la liceu german, mama care n-a citit multa literatura germana, vroiam sa te intreb daca merita sa o cumpar pentru a ma documenta si a-i putea oarecum dirija lectura pe viitor, dar m-ai dat pe spate cu Eminem!!! I'm cleaning out my closet tonight as well, asa ca, serios, ar trebui sa caut aceasta carte sau ce mi-ai propune? Multumesc! (Mentionez ca am "prietene bune" profe de germana pe care le rog sa-mi dea o bibliografie, ceva, sa le citesc eu cartile inainte de momentul in care i se vor cere fiicei/fiicelor mel si tot imi promit de 3 ani de cand e fiica-mea la scoala, dar ... pauza. Chiar trebuie sa intru pe site-ul MEC ?!)

[bremen1980]

Nu e buna cartea pentru fetele tale . E destul de fitoasa, autorul facand parada de eruditie si bagand la greu citate in germana /franceza/greaca veche/latina /italiana . In plus leaga de critica literara alte domenii (filozofie ,istorie , istoria artei ,s.a. )
Eu am imprumutat cartea de la biblioteca . Sa-i torn turnatorului niste banuti in buzunare ?? Nein

Eminem a avut probleme cu ma-sa , dar multi scriitori aveau probleme cu tatii .Franz Kafka e cel mai cunoscut , dar si alti scriitori austro-ceho-germani nu s-au avut bine cu ''figura paterna '' . Sa ne mai mire faptul ca Freud a aparut tocmai in spatiul ala cultural ???

[bremen1980]

Mircea Cartarescu este umilit de replica literara data de Mihaela Radulescu .''De ce iubim femeile '' vs ''Cum iubesc barbatii'' . Celebrity Deathmatch

[chuckyfan]

Sunt doar eu sau Frankenstein e cam meh? Mă așteptam la ceva mult mai calitativ. Nu vreau să par misogin, dar se vede că e scrisă de o femeie . Mult prea multe sentimentalisme nejustificate.

6 / 10

Pe Nicolae Balotă l-am găsit pomenit în Tortura, pe înțelesul tuturor, o foarte faină și amuzantă relatare a chinurilor la care au fost supuți deținuții politici în era lui Dej.
Acest Nicolae cică ar fi fost și el arestat pentru gânduri dușmănoase . La ce patimi aveau de îndurat, nu mă miră că unii dintre ei au devenit turnători...