Habar n-am, da' vorbesc! (Opinii despre filme pe care nu le-am văzut)

[c.ghevara]

Pit,
Am vaga impresie că orice film românesc sau regizor român luat ca temă a discuţiei ar fi stârnit aceleaşi reacţii. Mi-ar fi destul de uşor să lansez câte un thread ca să dovedesc imediata polarizare a părerilor.
Întotdeauna, ne e destul de greu să acceptăm punctele de vedere ale altora, dar nu e normal să vrem, cu atâta încrâncenare, să le impunem altora gusturile noastre, felul nostru de a vedea lucrurile. Spre deosebire de sala de curs, oamenii intră într-un forum pentru a face schimb de idei, pentru a dialoga. Nu pentru a primi lecţii, nu pentru a fi îndreptaţi pe calea dreaptă şi bună, nu pentru a fi muştruluiţi, nu ca să li se dea cu liniarul peste buricele degetelor, sau pentru a fi testaţi psihologic. Atunci când le faci toate acestea, ca în cazul lui Keep, mai ales de la înălţimea Muntelui Olimp, mai ales acompaniat de o haită, e normal să îi declanşezi o reacţie violentă, explozivă, de revoltă. Revoltă care se exprimă... cum poate. Ce să spună, cum să se poarte, când îl compari cu Memeito, îl faci invidios, copil râzgâiat, îl trimiţi la grădiniţă etc, etc, etc!

Sigur nu sunt specialist, poate sunt prostalău, dar am o opinie. Am bunul simţ să nu o consider absolută. De aceea adaug „eu cred”, „consider” etc. Am primit (vezi, revezi discuţia despre "Joi”) răspunsul tău sec - filmul E BUN. Nu sunt singurul care am primit sentinţe din astea, şi alţii sunt mai colerici decât mine. Cam aşa pui punct discuţiilor în contradictoriu, când ţi se termină argumentele sau răbdarea. Oricât de bine pus la punct ar fi un „aparat critic”, omul care îl utilizează e, totuşi, subiectiv. Tu de ce nu îţi acorzi prezumpţia de subiectivitate?

“Keepy denigreaza un fenomen valoric exceptional al bietei noastre cinematografii, il contesta cu incapatanare de copil razgaiat si fara pic de argumente, ataca o bucurie si mandrie a culturii si artei nationale...” Parcă aş citi despre “biata noastră ţărişoară”. Cât de periculos şi demolator poate fi userul Keep care atacă, pe un forum, “o bucurie şi mândrie a culturii şi artei naţionale”! Îl şi văd cu grenade, bazukă şi lama baionetei între dinţi...
Tot tu scriai: “2) Daca va critic, bucurati-va - inseamna ca va ajut. Daca nu, ce-ati castigat?” Deşi n-am dat cu grenade, din contextul respectiv mă consider inclus în acel “vă”. Ei, dar “noul val”, “biata noastră cinematografie”, care se cam cacă pe ea, azi-mâine de un sfert de veac, n-ar trebui să se bucure dacă e criticată, nu înseamnă că o ajutăm? Din experienţa în alte domenii, am constatat că laudele nemeritate sau exagerate fac mai mult rău decât critica, fie şi răutăcioasă sau nemeritată. E cam în firea omenească să reţinem laudele şi să ignorăm critica. Ce te face să presupui că o critică porneşte din invidie, din răutate, din dorinţa de a împroşca cu noroi? Eu ţi-am acordat prezumpţia de nevinovăţie şi de obiectivitate când ai demolat un film sau un autor. M-am înşelat?
După părerea mea, ca moderator, eşti mai îngăduitor cu aceia care îţi împărtăşesc opiniile. (Nu dau nume pentru că există useri cu care am decis că nu are rost să polemizez.)
Pentru moderatorul Pitbull: Rolul moderatorului nu este să impună forumiştilor ideile, gusturile şi punctele sale de vedere. Un forum pe care câţiva lăudaci se întrec cu laudele într-o singură direcţie nu e forum, şi e total neinteresant - când se epuizează laudatio se veştejeşte şi subiectul. E ca în film… acţiune fără conflict nu se există.
Pentru criticul Pitbull: Rolul criticului nu e să influenţeze cariere, să apere pe unii, să facă jocuri, oricât de bune i-ar fi intenţiile. Criticul-jucător nu trebuie să existe. Laudele sunt otrăvite şi otrăvitoare. Criticul trebuie să fie prudent şi parcimonios cu laudele.
Pentru omul din Pitbull: Aminteşte-ţi de toţi pupincuriştii rigizi şi jegoşi, specialişti şi nespecialişti, pe care sigur îi urai înainte de ’89! The way we used to be…
Prin tot ce am scris mai sus nu urmăresc nici un scop ascuns. N-am dorit nici să-ţi tulbur vacanţa, nici să fiu ironic, nici să cârcotesc, nici să sprijin pe cineva în dauna altcuiva. E o simplă încercare de a restabili un echilibru, şi de afla câţi dintre noi pot face “1.000 de paşi pe dinafară, pentru micul pas dinăuntru”.
Dacă demersul meu este deplasat, nepotrivit, ridicul, nepoliticos, sau părerile mele neglijabile şi neavenite, pot să mă retrag din această zonă a forumului, fără să mă supăr, te asigur, ca văcarul pe sat. Mă “baricadez” în Atelierul de scenaristică, şi aşa pustiu, unde ar merita să se întâmple mai multe.
Cu cele mai sincere sentimente şi urări de bine, îţi doresc vacanţă plăcută!

@Lecart
Cu generalizarea mă refeream strict la ceea ce scria Gorzo. Cu emoţia, la filmele româneşti de după 90. Poate că sunt insensibil, dar nu simt nimic când le văd, spre deosebire de alea străine, nu neapărat americane. Sorry, da’ altul nu mai face mama! Poate că nu simt emoţie, pentru că aşa le-au făcut autorii – fără să simtă ei vreo emoţie.
Sigur, voi vedea filmul şi voi posta (sau poate nu) despre el. Eu am comentat despre ce s-a scris despre film. Dacă mergi la începutul subiectului “Marţi…” vei constata laudele şi aprecierile pozitive ale unor useri care încă nu văzuseră nici ei filmul. Cred că astea ne-au declanşat unora reacţii de respingere şi contra.


@Lebouche

Aş fi curios să ştiu ce-ai vrut să zici cu chestia asta: “In loc de asta, am constatat ca ma aflu in piata cu mahalagioaice de cea mai joasa speta. Cu Judex, seful de trib cel mai "neinspirat" dintre paminteni (ca sa fiu extrem de dragut in exprimare), cu Kepp si Che asemeni unor mesteri rudari ramasi undeva........hat in spatele carutei."? Ce argument, ce postări de-ale mele, ţi-or fi dat ghes să mă asociezi cu “mahalagioaice de cea mai joasă speţă”? Mă ţin perspicace, dar n-am înţeles nici chestia cu meşteri rudari şi spatele căruţei. Lebouche (se citeşte Lăbuş?), voiai să mă jigneşti? Aşa… gratuit?
Şi atunci, de ce ne-ai dedicat Paraziţii ăia: „Dedicatie (cu cel mai al draqu respect) pentru Keep si Che : Mari Romani”? Hotăreşte-te, ne jigneşti sau ne admiri? Mă leşi?!

[Lelouche]

Pentru C.Ghevara, drept la replica.

Chiar ma intrebam daca nick-ul luat de tine pe forum e special "modificat", sau ai vrut doar asa,sa pari mai...macho? Fiindca in mod uzual se scrie Guevara. Ma intrebam chestia asta fiindca nick-ul meu e Lelouche ( cumva adaptat dupa Claude Lelouch), si nu Lebouche (in sfarsit, gluma gratuita).
Argumentele mele ar fi urmatoarele. In momentul in care am intrat pe forumul de discutii al Marti dupa Craciun, am crezut ca aflu opinii si pareri legate de film. Tot rasfoind cu interes paginile thread-ului am vazut insa ca oamenii se imparteau in cei care admirau filmul, cei care criticau extrem de personal filmul lasind impresia unor indivizi frustrati atit ca persoane dar mai ales profesional si cei care proferau injurii neavenite la adresa celor care apreciau filmul. Pe masura ce thread-ul a avansat, categoriile doi si trei s-au cam unit. Bine, nu am prea inteles eu care e "dusmanul" de clasa al celor doua categorii, dar cert e ca s-a pornit rascoala cuvintelor si argumentelor gen atac la persoana.
Strict la obiect / subiect. Rudar e in primul rind un mester lucrator in lemn. Deci nu vad nici o jignire aici. In urma carutei.......exprimare metaforica referitoare la tema data a threadului.
Am simtit la un momentdat ca Judex a trait senzatia ca e stapin pe o mahala si si-a luat rolul in foarte serios. La un alt pol, dar cu scopuri asemanatoare Ghevara si Keep au pornit si dansii demersurile cumva initiate de Judex (dar la un nivel "elitist"), reunindu-se astfel in piata mahalalei. De aici si pina la mahalagioaice nu a mai fost decit un pas. Recunosc ca acea categorie de speta, facea referire doar la Judex, dar mi-au zabovit mai mult degetele pe tastatura. Greseala mea si-mi cer iertare.
Melodia din parazitii se armoniza insa cu mirobolantele voastre pareri despre voi insiva (fac referire la Keep si Ghevara), despre maretia si bogatia stradaniilor voastre de a nu include banalitatea in munca voastra scenaristica, arogindu-va astfel dreptul de a ii considera pe altii (regizori si scenaristi, deopotriva), oportunisti in cautare de succes la public.
Nu stiu daca va admir si nici nu imi doresc sa va jignesc. Incercam sa inteleg de ce oamenii nu accepta opiniile si parerile altora, cu toate ca mai sus pari a fi un mediator al acestui demers.
Iar cind spun sa accepte, o spun cu masura acelor cuvinte care urmaresc mai degraba intelegerea sau respingerea unor judecati de valoare in asa fel incit sa nu ironizeze, jigneasca sau sa prejuducieze inteligenta unui om. Faptul ca avem pareri si opinii diferite nu ne poate decit ajuta sa "evoluam" intr-o directie sau alta. Dar comunicarea defectuoasa impusa de marlanii verbale, risca diverse aprecieri. Astfel au aparut aprecierile mele.

P.S. Cu scuzele de rigoare, eu nu am intervenit si nu am scris aici doar de dragul de a critica sau de a lua apararea cuiva sau de ma da "smecher cu palarie si ochelari". Nu as avea chiar nimic de castigat. Ma repet poate pentru a nush cita oara, dar imi asum acest risc si spun ca aparitia mea pe acest site, in prima faza, si pe acest forum, ulterior , are ca scop educarea, sporirea cunostintelor mele cinematografice si impartasirea lor. Atit si nimic mai mult.

[Lelouche]

Si...cum intotdeauna apreciez un punct de vedere bun (obiectiv) in detrimentul altor puncte de vedere (mai putin binevoitoare), ma simt dator sa asez printre diferitele opinii si parerea cuiva care (gand la gand cu bucurie) se poate exprima atit de bine si clar :

"am citit ce ai scris pe blogul tău (http://cinesseur.blogspot.com/2010/0...uncata-in.html) despre filmul lui Radu Muntean Marti, dupa Craciun (acum ma prefac ca iti spun chestiile astea pentru prima data, dar noi stim ca am schimbat multe emailuri in acest sens ); mi se pare ceva scris la nervi. N-o să te întreb de ce, ca nu e treaba mea. Dar, ca sa nu crezi ca iti fac proces de intentie, o sa-ti spun ca si altii au avut impresia asta.
Asa cum si altii (din fericire, multi altii) au avut impresia ca Marti… este un film bun. Caci, who are we fooling?, vorbim – pina la urma – despre niste impresii. Stiu din proprie experienta ca nu poti convinge pe cineva ca un film e bun sau rau cu “argumente rationale” dintr-un motiv foarte simplu: un film – ca orice alta formă de arta – se adreseaza in primul rind emotiilor; daca nu trece – mai intii – prin locul acela care se cheama inima, nu este arta. Crede-ma (desi sint convins ca stii si tu foarte bine): pină si arhi-intelectualistul Godard te emotionează. Pină si ultra-artificialul Greenaway. Pină si uber-cerebralul Haneke (in zilele lor bune, fireste). Si asta e valabil, cum spuneam, tuturor celorlalte arte. (Scuze ca scot asemenea truisme; dar unii uita, adeseori, aceste adevaruri simple. Si nu vorbesc de tine aici.)
Exista, insa, o serie de probleme pe care filmul lui Muntean le ridica – unele, fara sa-si fi propus deloc acest lucru.
Prima problema ar fi ca publicul romanesc – care oricum nu este mare consumator de filme, decit in forma tv-conservelor – nu vrea realism. Or, realismul este “high on the agenda” acestui asa-zis “nou val” (pe care eu il numesc “nou cinema”). Ar fi o discutie mult prea lungă de ce e asa, drept care iti propun s-o luam ca un fapt evident. In plus, atunci cind acest realism – oricum antipatic consumatorului mediu – vine împachetat intr-o formulă atit de (“austera”, zice Gorzo; economica, zic eu) neprietenoasa pentru spectator, handicapul e dublu. E dreptul publicului sa vrea comedii, filme politiste sau de aventuri etc – ceea ce criticii numesc “filme de gen” -, dar nu cred ca este neaparat obligatia acestor cineasti sa livreze asa ceva: vorbim despre o mina de 4-5, hai 6 regizori care fac “genul” asta de filme… unde sint ceilalti? Si astfel apare al treilea handicap: intrucit filmele acestea sint premiate, laudate si rascomentate peste tot, publicul se duce sa le vada – si, in mare parte, pleaca nemultumit: iar “felii de viata”?! Piata nefiind deloc variata (pentru ca acei “meseriasi” care ar trebui sa faca politiste, comedii etc. le fac prost sau nu le fac deloc), filmele romanesti cele mai vizibile – din toate pdv-urile – sint (tot) cele zise “minimaliste”. Asa ca e de inteles, pe undeva, sastiseala publicului. Doar ca, repet, nu e vina autorilor Puiu, Porumboiu, Mungiu sau Muntean ca piata nu e variata: daca ar exista filme pentru toate gusturile, daca ar avea de unde sa aleaga, spectatorii ar pleca multumiti.
Si astfel ajungem la cea de-a doua problema: aceea ca filmul lui Muntean este altceva. Adica – zic eu – este un film de public in felul in care filmele lui Chabrol sau Sautet erau de public. Cred ca, pentru cinema-ul romanesc, aparitia lui Marti, dupa Craciun este un eveniment la fel de important ca aparitia lui Marfa si banii in 2001 pentru noul cinema romanesc: acela a deschis o directie, acesta duce “minimalismul” inspre mainstream. Este, daca vrei, pasul doi – pe care l-ai salutat si tu, pe blog, în momentul lansarii Celeilalte Irina. Asta înseamna ca tinarul cinema romanesc a ajuns la o maturitate care-i permite sa dea jos “centura de castitate” a formalismului pur si dur si sa se miste natural, fara delimitari dogmatice sau temenele teoretice. Nu este nicidecum o “tradare”, caci Muntean pastreaza fluiditatea planurilor-secventa, refuzul prim-planurilor etc.; dar este o de-crispare, o de-contaminare de imperativul “demonstratiei” care fac ca, in ciuda tensiunii povestii, Marti, dupa Craciun sa fie un film atit de relaxat. Este unul din acele cazuri fericite in care nu vezi regia: totul curge intr-o transparentă lipsita de efort. In my book, this is Art.
Tu spui: m-am saturat de planuri-secventa, de montaj parcimonios etc. Dar, scuza-ma, e ca si cum i-ai reprosa lui Proust ca face fraze prea lungi sau lui Beckett ca, in unele proze, nu foloseste punctuatia! N-o sa-ti aduc argumentul ca asa vedem cu totii – fara taieturi de montaj, fara gros-plan si, evident, fara muzica de fundal in “momentele semnificative” – pentru ca realismul nu este sinonim cu Viata: daca era Viata se numea chiar asa, nu “realism”. Ca orice alt “ism”, realismul este o conventie – ca atare este fastidios, si cam ridicol, sa cauti neaparat (cum face atit de seriosul Lucian Maier) “exemple din realitate” care sa contrazica ce e pe ecran… Orice opera de arta e un construct, ceva care da impresia Vietii (folosindu-se de acele “efecte de real”, cf. Barthes) si care are propria sa logica (logica artistica, nu formala: Doamna Matisse nu avea o linie verde pe fata, asa cum a pictat-o sotul ei! )
Ultima problema este chiar cea adusa de folosirea realismului, mai ales in film. Cind faci un film “de actualitate”, cum se zice, referentul este imediat, este verificabil. Faci un film despre adulter, orice spectator cunoaste citeva astfel de exemple din viata reala si poate sa compare. Dificultatea de a fi convingator intr-un film “realist” este mult mai mare decit aceea de a fi convingator intr-un film istoric – sau intr-o fantasy SF: cine sa te contrazica, in cazurile din urma?! Un film istoric sau SF induce, din capul locului, acea “suspension of disbelief”; pe cita vreme unul realist, de actualitate, nu doar ca nu suspenda, dar potenteaza neincrederea… Sarcina scenaristilor, regizorilor, actorilor s.a.m.d. este cu atit mai grea: ei trebuie sa gaseasca rezonanta perfecta, stiind ca acea lungime pe unda pe care comunica ei trebuie cautata prin mult zgomot de fond. Ei trebuie sa invinga bruiajul: cel facut de spectatorul care stie si cel facut de conventia care poate ucide.
N-o sa-ti spun, in incheiere, ca Marti, dupa Craciun mi se pare – invers decît tie – cel mai bun film al tripletei Muntean-Radulescu-Baciu, asta am mai spus-o si mi se pare cel putin logic sa presupui ca o echipa atit de sudata devine tot mai buna odata cu fiecare experienta parcursa; o sa-ti spun, doar, ca pe mine, unul, m-a emotionat mai mult decit oricare film romanesc din ultimul timp. Restul sint intelectualisme. als"

De unde si zicala..........let's the show begin

[keepwalking]

am intuit stilul lui als inca de la primele fraze.
ceea ce ma bucura, inseamna ca nu am devenit atat de nevolnic...

[rvn]

.
Prima problema ar fi ca publicul romanesc – care oricum nu este mare consumator de filme, decit in forma tv-conservelor – nu vrea realism. Or, realismul este “high on the agenda” acestui asa-zis “nou val” (pe care eu il numesc “nou cinema”). Ar fi o discutie mult prea lungă de ce e asa, drept care iti propun s-o luam ca un fapt evident. In plus, atunci cind acest realism – oricum antipatic consumatorului mediu – vine împachetat intr-o formulă atit de (“austera”, zice Gorzo; economica, zic eu) neprietenoasa pentru spectator, handicapul e dublu.

nu stiu daca publicul romanesc nu vrea realism.
poate vrea, dar nu intr-o forma atat de "pura".
eu am impresia ca discrepanta prea mare intre realismul acesta, de care romanul de rand e satul si poleiala prea "sclipicioasa" a filmelor de consum de peste ocean, nauceste spectatorul.
pana la urma.
odata intrat in sala de cinema ai vrea sa incerci senzatii noi, departe de lumea de afara unde nu e totul roz..e intr-un fel negarea realitatii,asta pe de-o parte.
pe de alta, cineastii romani cred ca pleaca din start cu ideea ca nu vor sa faca un film pentru publicul larg, fiindca sunt si ei constienti de aceste diferente cu care nu pot concura.
cand in sfarsit, incepe sa se miste ceva si din sensul asta, unii considera asta ca pe o incercare total nereusita.
poate asa o fi, dar cel putin, cineva INCEARCA. si asta, nu poate fi decat de laudat,fiindca din greselile unora, altii invata.

[c.ghevara]

@Lelouch

În privinţa lui “Lebouche”, scuze, nu m-am putut abţine. În ce priveşte identitatea mea, se face des confuzia. Nu ştiu de ce “Ghevara” ar fi mai “macho” decât “Guevara”.
În rest, tot pe arătură eşti când scrii: “cu mirobolantele voastre pareri despre voi insiva (fac referire la Keep si Ghevara), despre maretia si bogatia stradaniilor voastre de a nu include banalitatea in munca voastra scenaristica, arogindu-va astfel dreptul de a ii considera pe altii (regizori si scenaristi, deopotriva), oportunisti in cautare de succes la public.” Ştergeţi ochelarii şi încearcă să găseşti unde ai văzut mirobolantele mele păreri despre mine, unde îmi arog eu dreptul de a-i considera pe alţii oportunişti etc. Poţi încerca cu paste and copy! Întâmplător, Judex, Keepwalking şi eu avem păreri similare pe nişte subiecte. Autorul fiecărui mesaj e suficient de clar. Aşa că nu băga userii într-o oală comună. Pe de-asupra, eu acuz regizorii şi scenariştii tocmai de faptul că stau cu curul la spectatori, mulţumindu-se cu laudele criticilor şi vântăoarea de premii, rezultate mult mai facile decât succesul de public.

Mersi pentru explicaţia cuvântului rudar. Dacă nu cunoşteam cuvântul, îl puteam căuta în dex. Tot nu mi se pare că ai avut motiv să mă faci „ţigan” care face obiecte din lemn.

P.S. Ceea ce ai scris e o replică, nu un drept la replică. Mă enervează stupizii pe care îi aud spunând că au "dat un drept la replică". Sunt destui, indiferent de pregătire şi domeniul de activitate. Adică, ai dreptul să dai o replică, şi dai o replică, nu dreptul.

[keepwalking]

che,

intr-adevar, hilara incercarea lui lelouche de a prosti pe cine nu trebuie cu ideea "mesterilor" in lemn. de parca atribuirea etichetei de caldarar, rudar, ursar, etc n-ar fi o referire directa la tigan
dar, in fine, sunt unii carora li se pare ca flegma lor e bio, nu plina de toxine ca a altora.

[Pitbull]

Aveti timp pana diseara sa finalizati vendettele personale din acest topic.
Incepand de maine dimineata, trimit la Azil tot ce nu are legatura cu filmul ¨Marti, dupa Craciun¨.

[keepwalking]

eu sunt tot mai convins de faptul ca criticii vad alt film decat ala din sala.
un film al lor, inchipuit, care cuprinde cam ce-ar fi vrut ei sa vada, cam cum l-ar face ei, cam cum ar trebui scris, jucat, filmat, cu extrem de putine legaturi cu filmul "analizat".
e uluitor cum se poate desface firul in paispe, cum poti scrie mii si mii de caractere despre secvente de genul celei in care nu stiu ce ins se vede la nivelul capului lui mimi branescu si, de aici, "gandul sacaitor", etc. etc.

da-i un critic imaginea de pe o cutie de chibrituri si-ti va scrie o cronica fluviu.
dar e si asta o meserie...

[rvn]

e uluitor cum se poate desface firul in paispe
.

acelasi lucru pot spune eu despre tine, keepy.
e ULUITOR cum vorbesti despre un film pe care il stii doar dintr-un clip promotional.
si colac peste pupaza, tu nu despici firul in paispe ci intr- o suta de paispe.

[Judex]

Mie-mi place ca printre comentarii s-a strecurat si o reclama la Libertatea, care apare cu un CD cu 'protomanele'.

[keepwalking]

Filmul nu mai are nevoie de prezentare.

corect.
de fapt, nici nu era nevoie de un astfel de "film".
cele 3 ore de mixaj al unor imagini de arhiva se adauga inutil miilor de ore de imagini pe care le-am vazut deja si inainte de '89, si dupa.
mie imi pare o intreprindere stupida, care mizeaza doar pe brandul ceausescu, tot mai rasuflat.

[Pitbull]

In care variantä de montaj l-ai väzut?

[rvn]

puteam sa jur ca Keepy va carcoti. era o chestie iminenta.

[Pitbull]

Nu neapärat.
Poate cä omul, väzând filmul, si-a format o atitudine criticä, nu o "cârcotealä".
De-asta l-am si întrebat.

[keepwalking]

pariez ca sala va fi plina de snobi.
il vor vedea pe ceausescu la vanatoare, la masa, la dans, la revelion, cu zoe, cu nicu, cu elena, cu regina, cu nixon, jucand volei, tenis, sah, la paradele de pe stadion, la ziua recoltei, la primirile cu paine si sare, la receptii diplomatice, in china, in africa, in siria, in irak, la cutremur, pe camp, in papusoi, in lanul de grau, la congrese, la baie, la mare, la munte.
da, foarte tare.

[Pitbull]

Am întrebat cu totul altceva - si astept un räspuns.
Dacä nu, teamä mi-e cä...
(Da' nu, mai bine nu spun.)

[rvn]

pariez ca sala va fi plina de snobi.

vei pierde pariul. te sfatuiesc sa nu mizezi pe nimic daca nu te tin argumentele.

[Pitbull]

Rvn, lasä omul sä-si demonstreze atitudinea.
A väzut filmul, stie pe ce se bazeazä, hai sä-l ascultäm.

[rvn]

ok, ok...
da', cred ca Stefan va avea mult de lucru pe-aicea, daca tine mortis la exclusivitate.