Venetia 2007

[Alex Leo Serban]

...SI A FOST!
'the darjeeling limited' a venit k un ozn plin cu oxigen (sau halucinogen!) intr-un festival cam sufocat d filme p subiecte fierbinti/politice/familiale/ whatever - unele f bune, dar cam prea socially-minded if u know what i mean... e - cred - , dk nu cel mai bun film al lui wes a (arguably, that wd be 'the royal tenenbaums'), cu siguranta cel mai entertaining & (probabil; hopefully!) cel kre va avea incasarile cele mai mari... greu d povestit - in mare, o calatorie initiatik (cum altfel?!) in india (unde altundeva??) intreprinsa d 3 frati (perfecti impreuna: owen wilson, adrien brody & jason schwartzman - kre apare si in scurtul kre precede lungmetrajul, si kre functioneaza k un fel d prolog al acestuia, deci inseparabil d el...) 'hotel chevalier' ('ea' fiind natalie portman), cu bill murray alerging dupa un tren in deskidere, pers delicios d excentrice, culori tari (mi s-a parut filmu cel mai vesel colorat din festival!), barbet schroeder intr-o scurta aparitie in rol d... mecanic, trasneala cit cuprinde, gaguri vizuale misto & acel aer 'goofy' kre este dja 'mark wes a': mie imi place la nebunie ac combinatie, dar pot intelege k ea e iritanta pt altii.
in concluzie: un film absolut enjoyable, kre t bucura pur si simplu pt k exista si pt k cinva s-a gindit sa-l fak p a-i face si p altii fericiti - PLUS o aparitie 'din partea casei' a anjelicai huston pour la bonne bouche, ceea c e intotdeauna a big plus :love:

dar filmu kre va lua CU SIGURANTA un premiu aici la venezia (dk nu kiar leu cel mare!) este 'la graine et le mulet' al lui abdelatif kechiche - un film d 2 ore jumate kre nu plictiseste o clipa, jucat la superlativ d actori franco-arabi si cu o poveste f credibila, f omeneask si d la un mom dat pasionanta de-a dreptu dspr familie, totul in jurul deskiderii unui restaurant p un vapor... nici o nota falsa, emotie, umor, suspans si adevar uman cit cuprinde si un mod d a lua & lasa lucrurile asha cum sint, fara predici dsr 'integrare' si alte bullshituri. nu e un film 'mare', dar e genu d film kre t imbogateshte si kre iti demoleaza destept citeva stereotipuri rasiale (recunosc k l am...). bravo!

[herbert]

merci pt comentarii, als. muncesti cu spor.
tragi la galere in laguna!

[StefanDo]

Singurul film de la care am iesit (pana acum! ) inainte de a se termina este I'm not there, o supervarza hiperpretioasa, de o dezordine si-o isterie totale. Genul de film care suna mult mai bine pe hartie decat pe marele ecran, I'm Not There este conceput ca un documentar f. aglomerat, cu actori celebri in loc de persoanele reale (Dylan si apropiatii lui). Cu muzica lui Dylan pe coloana sonora de la un capat la celalalt, filmul este numai pentru fanii inraiti ai lui cantaretului, care il vor "vedea" probabil cu ochii inchisi, pentru a asculta numai muzica, o interesanta calatorie prin albumele lui mai vechi si mai noi, inclusiv piese inedite. Am iesit toti romanii de la film, la ora de la incepere...

Dimineata vazut taiwanzul Help Me Eros. Nu foarte rau, dar nici foarte bun, exemplu de film de autor (regizorul este si scenarist si actor principal) despre un personaj "cu probleme": fost jucator la bursa, tipul ramane fara niciun sfantz, ceea ce o alunga si pe prietena lui. Totalmente in deriva, dependent de marijuana pe care o creste in casa, tipul isi petrece vremea sunand la liniile telefonice de consiliere psihologica si dezvolta o mica obsesie pentru psiholoaga "de serviciu", obsesie dublata de o alta, pentru o vanzatoare imbracata sumar de la un magazin cu statut incert. Deziluzii si ratare, sinucideri si sperante, amestecate foarte egal intr-un film care are toate sansele sa treaca neobservat la gala de sambata.

Il dolce e l’amaro

Drama cu mafioti. Salvat de un final cvasiabsurd, al doilea lungmetraj al lui Andrea Porporati este considerat cel mai bun film italian din festival (peste primul, Nessuna qualitÃ* agli eroi am sarit, pe celalalt, cu Fanny Ardant, o sa-l vad maine), ceea ce nu inseamna de fapt nimic. Un protagonist atasant, cu sensibilitati surprinzatoare pentru un om care trebuie sa ucida cu sange rece, suficient de interiorizat pentru a-mi placea si de salbatic pentru a atrage femeile (parte importanta a plotului). Prins intre “il dolce” si “l’amaro” ale vietii, Saro, protagonistul, trebuie sa umple cateva lacune din istoria familiei, pentru a o putea lua de la capat si a se impaca cu sine insusi. Cam inegal si prea previzibil.

Karoy

Am intrat din intamplare la Karoy, singurul film kazahstanez (asa le zice?) pe care l-am vazut vreodata, de o lentoare deranjanta, dar cu imagini superbe si interpretat excelent. Despre un barbat care joaca la carti bani mai mult decat are si o pateste, fiind ulterior respins de comunitate. El se ascunde in casa parinteasca, unde mama bolnava de cancer, sora strivita de greutatile vietii si nepotii plini de vioiciune il fac “sa-si bage mintile in cap”, ghidandu-l spre un final de o frumusete impresionanta. Opera prima a unei regizoare, sper ca filmul sa ajunga la TIFF anul viitor.

Urmeaza The Nines si Sukyaki Western Django al lui Miike.

[crissis]

ma bucur sa citesc de bine despre filmul lui rohmer. ce-ar fi sa vina si la noi ?

despre nightwatching, ceva?

[Alex Leo Serban]

stefan (DO!), ai legatura: eu m-am intors dja la buc...

d acord cu c a scris mai sus dspr filmu lu todd haynes; d fapt, am iesit toti patru d park ne-ar fi dat cu spray anti-hotz in oki :lol: si cind t gindesti k flatulenta asta 'auteurista' isi va gasi fanii ei infocatzi...

eu unul plec d la venezia cu citeva filme p kre kiar m-am bucurat sa l vad; iata-le - in ordinea strict cronologik a vizionarii lor:

1 lust, caution - subtil & splendid; dupa gustu meu, cel mai bun film al lu ang lee. dar nu cre k va lua cva: lee e taiwanez, iar pres juriului e kinez...
2 cargo 200 - terifiant & halucinant: urss-ul post-andropov vazut d un fel d urmash al lui abuladze, alexei balabanov p numele lui
3 astree & celadon - 'anvutant' & planant; la 87 d ani, rohmer ink mai poate surprinde 8) a avut cel mai neasteptat final din filmele vazute aici - din pakte, nu toti au stat pina la sf...
4 cassandra's dream - cel mai negru film al lui woody a, plasat tot la londra k si match point; colin farrell ar merita o nominalizare la oscar!
5 la fille coupee an deux - un chabrol excelent, dens, elegant, perfect jucat (benoit magimel in rol d compozitie is a hoot!)
6 it's a free world... - un ken loach nu doar 'suportabil', ci kiar f bun, p scenariul bine documentat al aceluiasi paul laverty; actrita principala e senzationala
7 the darjeeling ltd - minunat, l-as fi luat cu mine aksa sa mi-l proiectez in bucla!
8 la graine et le mulet - categoric, revelatia mostrei! la al 3-lea film, abdellatif kechiche e dja un maestru... sper k intrevad un premiu la orizont

[StefanDo]

Mersi, Leo, pentru legatura, "showing me around" si pentru ca n-am murit inecat intr-un canal

Ultimele cinci filme vazute

Tim Burton's Nightmare before Christmas.

Frumos! Nu-l vazusem 2D, iar 3D mi-a placut foarte mult. Fara ochelari bicolori (tehnologie noua, cica) si fara dureri de cap (promisiunea celor de la Disney Digital). Inceputul a starnit aplauze prelungite, cu un bostan care iese dintr-o "cutie cu surprize" si se repede in fata, adica inspre noi. Chiar am avut impresia ca bostanul i-a inghitit capul tipului din fata mea (care avea o frizura neinspirata, parca eram in Hairspray), iar efectul a fost impresionant. Dupa 3D-ul s-a mai potolit, adica numai anumite scene erau schimbate, dar per total a aratat foarte-foarte bine.

The Nines

Nu este in competitie, dar auzisem prea multe lucruri bune despre el ca sa nu-l vad. Cu un Ryan Reynolds (actorul acela care s-a lansat in Van Wilder si a tot facut filme proaste – Blade Trinity, The Amityville Horror – pana la acesta unde da tot ce poate si poate chiar mult) excelent in triplu rol, filmul lui John August e foarte lynchian, nelinistitor, derutant si inselator. Format din trei parti, in care un actor, un scenarist si un creator de jocuri video isi dau seama ca viata lor nu este (doar) ceea ce pare, The Nines e genul acela de film care poate ajunge sa te obsedeze (daca nu ai grija), nascand intrebare dupa intrebare. Excelent interpretat, cu un stil vizual diferit pentru cele trei povesti diferite, cu Elle Fanning (sora lui Dakota) in rolul unei fete (uneori) mute si Melissa McCarthy (supersimpatica!), filmul lui John August este poate cel mai surprinzator de pana acum. Prea arthouse ca sa ajunga in Romania, filmul chiar merita si ma face sa ma intreb cum va fi Hancock, cu Charlize Theron si Will Smith in rolurile principale, pentru care acelasi August a scris scenariul. Candidat excelent pentru nou-introdusul trofeu Bisato d’Oro, oferit filmului/regizorului celui mai reprezentativ pentru aceasta editie a festivalului, indiferent de sectiunea in care participa.

Sukiyaki Western Django

Am mai scris deja despre un film ca este varza, asa ca nu ma repet: ultimul Takashi Miike este kyabetsu (cuvant japonez provenit de la englezescul “cabbage”). Premisele: omagiu adus lui Django al lui Sergio Corbucci, dar cu japonezi, sabiile de rigoare (fara a lipsi pistoalele de toate felurile, ca doar e western). Sukiyaki este un fel de mancare japonez, asa ca filmul lui Miike este un colorat (si inutil) corespondent al western-urilor spaghetti. Povestea este aceeasi ca si in Django: un pistolar (fara nume) ajunge intr-un sat controlat de doua bande, albii si rosii, aflat intr-un continuu conflict. Existenta unei comori pune totul pe jar, sangele curge, membrele zboara prin aer, aurul straluceste ispititor, sabiile vajaie, iar Tarantino mananca sukiyaki si scuipa. Primele zece minute sunt bune, ultimele 110 fiind obositor-repetitive si total nesatisfacatoare. Miike a facut 75 de filme pana acum, il asteptam pe al 76-lea: sigur o sa vina repede si are toate sansele sa fie mai bun decat SWD.

The Mad Detective

Regizat de Johnny To si Wai Ka-Fai. Amandoi au fost prezenti la vizionarea pentru presa si au fost aplaudati in picioare cateva minute. Inainte de film, pentru ca dupa jurnalistilor le cam pierise cheful. Filmul surpriza al competitiei, The Mad Detective a fost anuntat si inclus in festival doar acum cateva zile, fiind terminat in ultima clipa (organizatorii au declarat ca l-au vazut pentru prima oara in ultimele zile ale lui august). Mai potrivit pentru sectiunea Venezia Notte (unde pot fi vazute filme f. comerciale), The Mad Detective porneste de la o premisa pe cat de interesanta pe atat de neverosimila: detectivul Bun (asa il cheama) descopera criminalii suportand exact ceea ce au suferit si victimele (la un moment dat este inghesuit intr-o valiza si aruncat pe scari cateva etaje bune, de exemplu). Cand seful lui se pensioneaza, Bun ii ofera un cadou de despartire special: urechea sa, pe care si-o taie cu un briceag. Pensionat “pe caz de boala”, lui Bun i se cere ajutorul de catre un politist mai tanar, care nu reuseste sa rezolve cazul disparitiei unui coleg si-a utilizarii armei lui in mai multe jafuri armate soldate cu victime. Colaborarea celor doi, marcata de ciudateniile lui Bun si de momente de un comic absurd, are rezultate neaspteptate, dar nesatisfacatoare pentru prea multele minute ale filmului. Probabil cel mai prost film acceptat in competitie.

Nightwatching

Cu stilul intact, dar parca mai cuminte si mai putin cautat, Nightwatching a fost sabotat de caietul de presa, citit cu atentie ieri. Peter Greenaway povesteste pe mai multe pagini premisele filmului, numai ca acestea sunt dezvoltate aidoma in film, fara nicio surpriza. Inspirat din evenimente se pare reale din viata lui Rembrandt, Nightwatching spune povestea celebrului tablou al pictorului, Rondul de Noapte. Cu mize detectiviste, dar si psihologice, Greenaway face analiza proscrisului: Rembrandt lanseaza acuzatii grave cu ajutorul tabloului, acuzatii care-si nimeresc perfect tinta: exact membrii trupelor civile ale bogatilor negustori din Amsterdam, portretizati in tablou. Ascunzand detalii ale viciilor si crimelor acestora, tabloul face senzatie in elita artistica a orasului, dar atrage pe termen lung ostracizarea lui Rembrandt si ii provoaca inevitabil decaderea. Un Greenaway diluat, filmul este probabil o decizie neinspirata a regizorului: prea mainstream ca sa mai fie un “adevarat” Greenaway, prea “arthouse” ca sa placa altcuiva decat fanilor credinciosi. Filmul va trece probabil neobservat, dar nu si Martin Freeman (Rembrandt), care primeste in sfarsit rolul pe care-l merita.

[klein]

'la fille coupee en deux', ult claude chabrol, azi dim la 8.30, unu din cele mai bune chabroluri din ult 3-4 ani, cu un cast d asemenea perfect din kre nici nu stii p cine sa scoti in evidenta: francois berleand, impecabil k intotdeauna, ludivine sagnier din c in c mai buna sau un benoit magimel in top form in kip k 'fils a papa' cu o freza varza si mintea idem. filme f 'dark' amin2, avind in centru familiile (in sens aproape mafiot) &, mai precis, gajurile (sentimentale, 'traduse' in financiare...) kre nu pot lipsi din lumea libera' in kre traim... c mi-a placut cel mai mult este tempo-ul staccato in kre sint povestite filmele - 108 min pt allen, 120 pt chabrol, kre pierde putin din suflu in ult 1/2 ora -, cu o urgenta, o eficienta & o economie kre mi-au amintit 'les temoins' al lui techine, vazut la berlin; un tempo dat ink din generic, pt k ambele au opera p coloana sonora...

am vazut si eu filmele astea pe care le mentionezi si sunt foarte nedumerita. nu vreau sa zic ca ar fi proaste. chabrol a fost ok, dar nimic mai mult. nu m-a convins nici povestea, nici realizarea. Din cand in cand avea niste momente stralucite: personajul si mai ales interpretarea lui magimel formidabile. tipul asta ma impresioneaza pe film ce trece :love:
Berleand - corect. e un actor mare si nu ar fi putut fi altfel. si-a facut meseria, dar nu ai iesit din rand. dar Ludivine, mama, mama !! e fada, plata, se chinuie, dar nu prea ii iese. e un pic uratica pentru personaj (prezentatoarele meteo se vor totusi niste bombe). in scena balului de caritate, ar fi trebui sa rupa gura targului cand apare in rochia rosie si efectul e invers. ramai blocat in fata nepotrivirii care o face de-a dreptul urata. e un mare decalaj intre imaginea ei si tipul de rol. daca juca o bibliotecara, m-ar fi socat mai putin.
legatura dintre Berleand si ludivine... hm nu prea a mers. aveai senzatia ca nu a crezut nimeni in ea, nici actorii nici regizorul. saruturile lor sunt stangace, uneori chiar jenante. iubirea lor fara margini e neconvingatoare. ca ce, ca o declara sus si tare? parca nu e suficient
momentele intr-adevar reusite, sunt acele detalii, atat de chabroliene, in care ne prezinta secvente din viata burgheziei moderne, din mediul televiziunii, din lumea buna. + foarte inspiratul personaj al lui B M care transforma fiecare secventa in ceva memorabil. Modul in care parcheaza masina atat de smechereste il identifica imediat cu "fils Ã* papa". cred ca incep sa ma indragostesc

dar daca lui chabrol inca ii mai gasesc calitati si nu cred ca voi detesta vreodata un film de-al lui, pentru ca are darul de a se face placut oricand, fara sa intreaca masura totusi, cu Techiné e alta chestie. adica nu cu T in general ci cu ultimul lui film, daca o fi ultimul, "les temoins". asta chiar mi s-a parut prost. si am fost cu atat mai descumpanita cu cat toata presa a sarit entuziasmata. tare as vrea sa integ ce ai vazut la acest film. sunt mare fan al lui T si m-am dus la film cu mare bunavointa, dar a fost aproape insuportabil.
singurul motiv pentru care merita vazut, dupa mine, sunt sanii generosi ai lui Beart. in rest, povestea... nu stiu cum sa-i zic. prea multa legeritate pentru un subiect grav. iti lasa senzatia de roman de buzunar. barbatul tipei, politist si arab pe deasupra, care isi iubeste sotia si copilul, isi da seama dintr-o data ca e gay?? :shock: ce-a fost asta? am tot sperat ca pana la sfarsitul filmului sa aflu ca de fapt toata poveste este de fapt creatia tipei care se tot chinuia la un roman. Asa as fi inteles de ce pare atat de mediocru. dar surpriza!! a fost pe bune.
chiar as vrea sa inteleg. Daca a mai vazut cineva filmele astea..., va poftesc

p.s.(scuze pentru divagatia de la topic, dar nu am stiut unde sa o plasez)

[StefanDo]

Intrerup putin divagatiile , pentru ca lucrurile incep sa se precipite la Venetia. Mai este doar o jumatate de ora pana la ceremonia finala si a venit vremea sa spun cam care cred eu ca o sa fie castigatorii acestei editii. Cu 20 din 23 de filme din competitie vazute (dintre care cel putin 7 nu aveau ce cauta la Venetia), sunt aproape sigur ca La graine et le mulet va castiga. Singurul care i-ar putea sufla premiul lui Kechiche ar putea fi Todd Haynes, toata lumea zicand despre I'm Not There ca ar fi "revolutionar". Nu e deloc revolutionar, ci foarte prost, dar este suficient de bezmetic pentru a impresiona juriul, care oricum are foarte putine variante pentru Leii cei mari.

Pentru regie este foarte greu de facut pronosticuri. Eu i-as da lui Ang Lee, dar, dupa Leul de Aur de acum doi ani si cu Zhang Yimou presedinte al juriului, este foarte posibil ca Lust Caution sa se multumeasca doar cu premiul de debut pentru Tang Wei. In carti sunt Mihalkov, desi 12-le sau iese in evidenta numai pentru interpretare, Ken Loach, care ar putea fi in carti pentru Osella pentru scenariu, Kechiche (ca premiu de consolare, daca ia Haynes Aurul). Cel mai tare mi-e frica de Redacted al lui Brian de Palma, unul dintre filmele care nici nu merita sa intre in competitie, dar care a provocat suficiente dezbateri pentru a atrage atentia juriului. Totul depinde de cat de anti-american este acesta si de cat de politic sau apolitic vrea Marco Muller sa pastreze festivalul.

Premiul special al juriului: nu am vazut Rohmer, dar presimt ca o sa i se acorde atentie la aceasta editie a festivalului. In carti ar mai putea fi En la ciudad de Sylvia, un film in care nu se intampla ABSOLUT NIMIC, dar cu hiperatmosfera si suficient de nebun incat sa atraga atentia. Si The Darjeeling Limited ar putea lua premiul special, dar eu unul l-as da lui Jiang Wen, al carui ingenios The Sun Also Rises a trecut cam neobservat prin competitie (ca toti asiaticii, cu exceptia lui Ang Lee).

Coppa Volpi pentru actrita: variantele sunt extrem de putine, dar ies in evidenta Tang Wei (Lust, Caution), Kierston Wareing (It's a Free World...), Cate Blanchett (care ar putea lua numai ca parte a ansamblului de actori din I'm Not There) si Keira Knightley. De fapt nu ies in evidenta, acestea sunt singurele roluri suficient de consistente care ar putea merita Coppa. Eu i-as da-o lui Tang Wei, daca nu cumva i se pastreaza trofeul pentru debut.

La Coppa Volpi pentru actor se schimba tot: ansamblu pentru 12, Tony Leung pentru Lust, Caution, Casey Afleck pentru The Assassination (ar fi ceva, dupa premiul lui Ben de anul trecut), Martin Freeman pentru Nightwatching, Tommy Lee Jones pentru In the Valley of Elah. Eu i l-as da lui Tony Leung, juriul i l-ar putea da lui Tommy Lee Jones.

[klein]

se pare ca juriul venetian nu are prejudecati si a cam rasturnat pronosticurile. nu s-a temut nici de un al doilea premiu pentru ang lee, nici de un premiu de interpretare pt B Pitt. :w00t:

[klein]

@StefanDo: sa nu te vexezi ca nu la pronosticurile tale faceam aluzie.

[Alex Leo Serban]

se pare ca juriul venetian nu are prejudecati si a cam rasturnat pronosticurile. nu s-a temut nici de un al doilea premiu pentru ang lee, nici de un premiu de interpretare pt B Pitt. :w00t:

mda.
un palmares km varza...
dk ma bucur pt ang lee, ba kiar si pt paul laverty (era si votu meu pt pr d scenariu), nu pot sa nu ma oftic pt premierea lui haynes (si ink ex aequo cu 'la graine...', kre merita mult mai mult!), a lui d palma (filmu lui e ridicol), a lui blanchett (sa fim seriosi! e aproape o insulta, blanchett are roluri muuuult mai bune kre au ramas nepremiate) & kiar a lui pitt - desi n-am vazut filmu, nu intra in niciun 'pronostic'!

nu inteleg, klein, iti pare 'bine' k nu s-au verifikt pronosticurile just for the heck of it? pt k, d asta data, faptu k nu s-au verifikt e nasol: a iesit un palmares varza...

[klein]

@als. adevarul e ca nu am vazut filmele si prin urmare nu pot face aprecieri cu privire la corectitudinea premiilor. eu m-am mirat doar pentru ca au fost neasteptate. adica din start toata lumea l-a scos din carti pe ang lee fiindca il mai luase o data si nu cred ca i-a trecut prin cap vreunui predicator sa il ia in seama pe BP. pe bune, chiar mi-a venit sa rad cand am auzit. cred ca nici el nu se astepta din moment ce nu a fost prezent la ceremonie
dar nu am avut impresia ca palmaresul e chiar asa varza. s-au premiat totusi favoritii vostri

[Alex Leo Serban]

daaa, da la gramada cu anti-favoritii nostri!!
asta e tragedia...
e k la concursurile cnc :lol:

[klein]

parca a fost vreodata palmaresul vreunui festival pe gustul tuturor!
(in afara de anonimul de anul asta )

[Alex Leo Serban]

let's not start about anonimul!
k eu zic k si 'interview' merita cva...

[bellhop]

Mda, greu palmares, dar juriul a ales corect.

Cu Lust e ca la eurovision, cand grecii ii voteaza pe ciprioti. Sau poate Yimou a votat-o si el o data pe Tang wei. Cu dokumentaru lui Brian de Palma e mana catzelor europene, care s-au umezit vazand barbariile sualezilor. Nice job, Venice, arrivederci! :hmm:

Lust..as seen by others:

At one point, just over the halfway mark of Ang Lee’s new film, Tony Leung and fresh young face Tang Wei are a chaotic ball of merged flesh, with arms, legs and such sticking outward in all directions. This is sort of what Lust, Caution’s structure feels like, lots of tangents and exposition going nowhere and what is up on the screen is beautiful but obviously just two people f*cking.

[Alex Leo Serban]

aoleo, da dc postati tot felu d comentarii ale unor habarnisti obscuri?!
individu e clar penal & penibil, n-a inteles nimic din film... in skimb are fitze-n cap cit cuprinde :hmm:

revenind la palmares, tre sa spun k eu am fost convins k n-or sa-i dea lui lee leu, nu doar pt k luase acu 2 ani, ci pt k am 'socotit' asa (corect-politic, cum ne-au invatat editiile anterioare ale tuturor festivalurilor!): lee e taiwanez (si ekipa filmului a facut galagie cind in program a aparut k filmu e kinez!), yimou e kinez, deci = 0 premiu pt lee.
uite k - din fericire - n-a fost asha... o bila alba pt nea yimou & restu juriului!

[klein]

am impresia ca Venetia a facut o pasiune mai mare pentru filmul asiatic decat Cannes-ul. se dau premii mai importante pentru asiatici la Venetia decat la Cannes. iar filmele care ajung pe ecrane au sistematic in spate lei de aur sau de argint. in orice caz, asta e imaginea pe care mi-o produce Venetia. e posibil sa ma insel

[Alex Leo Serban]

pai la venezia, klein liebchen, asiaticii sint k la ei aksa: marco muller e (si) sinolog, p lga k e unu din cei mai experti in film asiatic, iar d anu trecut mostra e 'infratzita' cu far east film din udine - cel mai mare fest european d filme asiatice...

[StefanDo]

intr-adevar, un palmares cam varza in sala de presa era suspect de liniste, fiecare-si scria materialele, dar eram cu totii foarte neimplicati in momentul in care se strigau castigatorii.

La Laverty n-a zis nimeni nimic pentru ca nu ne incalziseram inca. La La Graine iarasi n-am zis nimic, pentru ne asteptam la mai mult. La Redacted n-au fost huiduieli, dar tacerea era cam tensionata. Numai o americanca a zis un "Yeeeeeeeei" incantat, dar a tacut brusc ca ne-am uitat toti foarte urat la ea. La Pitt lumea a fost socata, iar dezamagirea s-a rasfrant si asupra premiilor urmatoare, pana la Ang Lee, care s-a bucurat de cateva aplauze din partea jurnalistilor, dar cam firave. Per total da, un palmares varza... Sa vedem la anu'...