"Carol I"

[Pitbull]

Multumim, Civica!
Stiam interviul, dar e foarte bine cä l-ai pus si pe forum.
Ca de obicei, Bulache-Serj minte de-ngheatä apele si spune numai tâmpenii. Era senil încä de pe la "15", da' acum, vorba lui Topârceanu, s-a "prostit di tät"!
Te rog, ori de câte ori mai gäsesti din ineptiile lui, sä mai postezi. Sunt foarte relevante, ca elemente dintr-o panoramä a imbecilitätii megalomane cu complicatii de mitomanie cronicä.
De asemenea, te felicit pentru sarcasmul fin cu care simulezi admiratia - un singur exemplu: sintagma "maestrul Nicolaescu", care-i relevä esenta de chelner/frizer parvenit în stil securisto-comunistic. Contributia ta la demascarea acestei imposturi grotesti din peisajul (si asa populat de freaks) al cinematografiei românesti mostenite de pe vremea comunistilor e inestimabilä. Mai vrem!

[halebardul]

>>Sergiu Nicolaescu, un patriot romantic

Răzvan Ţupa a discutat cu regizorul peliculei “Carol I” despre Ceauşescu, filme tămâiate şi statistică: 50 de ani de cinematografie, 54 de filme autohtone, 27 de filme străine.

Cele mai recente roluri pe care le-aţi interpretat le vedeţi mai apropiate de dumneavoastră?
Nu e adevărat. Voi faceţi o greşeală. Credeţi că jucând un rol vorbesc despre mine. Viaţa mea e mult mai interesantă decât un film. Dar nu mai pot s-o joc. Nu mai am cum s-o joc. Acum sunt un om bătrân.

Mai apropiate de perso na litatea dumneavoastră?
Poate te gândeşti la Orient Express. Dar acolo eram prinţul, şi era o ecra nizare. Deci nu era povestea mea. Mai apropiate de mine ca perso nalitate. Da! Eu nu sunt un actor. Nu am pregătire de actor. Eu sunt un interpret. Eu pot să joc doar rolurile apropiate de mine. Dar asta am jucat mereu. Comisarul Moldovan era inspirat de o rudă din familia mea. Era unchiul meu, Gheorghe Cambrea.

Când aţi început să lucraţi pentru filmul “Carol I”?
Pe Carol I l-am jucat prima dată în 1977. Erau 100 de ani de la Războiul de Independenţă şi aveam patruzeci şi ceva de ani. Acum am jucat ultimul an de viaţă al regelui, 1914. (…) Cred că este o performanţă unică în istoria cinema tografiei... să joci acelaşi rol după 40 de ani!

Cum aţi redat conflictul pe care îl trăia în acel moment?
Vreau să spun că omul Carol nu e prea departe de mine. Suntem amândoi Berbec. Carol a fost neamţ. Eu sunt neamţ în munca mea. Când am muncit în Germania eram mai al dracu’ decât nemţii. În condiţiile respective eram la fel. Fireşte, el a avut o răspundere mult mai mare, o viziune genială a viitorului, dar, trăind în Germania şi în Franţa, era firesc ca el să aducă civilizaţia necesară României.

Vedeţi asemănări?
Încă o dată! Nu îndrăznesc să fac comparaţie între viaţa şi rolul lui Carol şi viaţa mea! Vă rog, nu-mi cereţi asta, că nu o fac. (...) Eu nu sunt un om care ezit, şi acest lucru s-a văzut în tot ce am făcut. Până la vârsta asta nimeni nu poate să mă arate cu degetul. (…) Cum arată cinematograful românesc azi? (...) Acum am terminat de scris o carte. Am scris-o foarte rapid, în două săptămâni. O carte care vorbeşte şi despre problemele actuale ale cinematografiei. Cine matografia se află într-o criză foarte puternică.

După patru ani în care ministrul Iorgulescu şi-a bătut joc de ea, după o anumită neglijenţă a miniştrilor de dinainte de Iorgulescu, a apărut un nou ministru, domnul Pleaşcă, zis Paleologu, care se crede atât de deştept şi atât de atotştiutor, încât se va face de râs. Ca ministru s-a făcut de râs. În această situaţie, lucrurile s-au strâmbat. Cei din noua generaţie au zis:’ aha, e momentul nostru’!

Când zic noua generaţie nu-i pun pe toţi la un loc. Sunt unii mai răzvrătiţi, mai violenţi în limbaj. Nu sunt mai mult de 2-3... maxim patru. Dar sunt! Se afirmă, publică... prostii! Ori eu am 50 de ani de cinematografie. Ceea ce am făcut eu pentru cinematografia românească nu va mai face nimeni. Nimeni nu poate să mai facă 54 de filme. Nimeni nu poate să mai facă filmele pe care le-am făcut: Dacii, Mihai Viteazul, Pentru Patrie, Noi cei din linia întâi, Triunghiul morţii şi aşa mai departe. Ca să nu mai spun că niciun regizor român nu va face un număr de 27 de filme străine, câte am făcut eu! <<

-a cata oara repeta despre cat de formidabil e el ca joaca acelasi rol dupa 40 de ani?
-din nou comite o chestie in 2 saptamani - nu mai e un scenariu, este o carte
-iar se leaga de ministru, destul de mitocaneste
-niciun regizor nu va mai face 54 de filme? Probabil. Si probabil nici un presedinte nu va mai construi o Casa Poporului.

[Pitbull]

(1)-a cata oara repeta despre cat de formidabil e el ca joaca acelasi rol dupa 40 de ani?
(2)-din nou comite o chestie in 2 saptamani - nu mai e un scenariu, este o carte
(3)-iar se leaga de ministru, destul de mitocaneste
(4)-niciun regizor nu va mai face 54 de filme? Probabil. Si probabil nici un presedinte nu va mai construi o Casa Poporului.

(1)- 2008-1977 = 31 (nu 40)
(2)- Caz real: acum vreo patru-cinci ani, îi zic unui manelist: "Vrei muzicä? Poftim: VAMA VECHE!" Zice:"Aia-i muzicä?!? Un album la doi ani? Päi Florin Salam si Adi Minune scot un album la douä säptämâni!" Q.E.D.!!!
(3)- dacä Serj e "destul" de mitocan, eu sunt "destul" de mamifer; sau vertebrat; sau pluricelular.
(4)- NICI EU N-AS FI PUTUT S-O ZIC MAI BINE!!!

[Pashpix]

Sergiu Nicolaescu: "Carol I nu a fost iubit, acum trebuie să învăţăm să-l iubim" - INTERVIU-

Regizorul Sergiu Nicolaescu a declarat, într-un interviu acordat AGERPRES, că regele Carol I i-a fost un model în cariera de regizor. Despre "Carol I", apreciatul cineast a mărturist că a fost realizat cu o bună documentare, cu o riguroasă respectare a documentării şi cu o mare sinceritate. Sergiu Nicolaescu a mai vorbit şi despre viitorul său proiect cinematografic, comedia "Poker", după un scenariu de Adrian Lustig, dar şi despre modul în care se împleteşte cariera sa de politician cu cea de cineast.

AGERPRES: Într-o Românie în care interesul faţă de monarhie, rege sau regalitate pare a fi unul extrem de scăzut, cum vă explicaţi faptul că premiera filmului dumneavoastră, "Carol I", a umplut sala de cinema?

Sergiu Nicolaescu: Sigur că a fost premiera, iar la o premieră, întotdeauna e plină sala, dar eu cred că filmul este foarte interesant şi foarte educativ. În acelaşi timp, este un film uman, pentru că eu văd în personajul regelui un om, în primul rând. Pe mine m-a impresionat regele Carol I, în special când am cunoscut finalul vieţii lui, care a fost foarte dur şi foarte încercat. A fost un om extrem de precis, de exact şi un bun organizator. A ştiut întotdeauna ce a vrut şi a luptat pentru asta. Din punctul acesta de vedere mi-a fost un model şi mie în cariera mea de regizor, ca exemplu al unui neamţ ajuns în România.

AGERPRES: Dincolo de valoarea lui cinematografică, filmul "Carol I" are şi o evidentă valoare documentar - istorică. Care sunt acele detalii pe care orice tânăr român ar trebui să le ştie despre Carol I?

Sergiu Nicolaescu: Este un film făcut cu o bună documentare, cu o riguroasă respectare a documentării, cu nişte adevăruri spuse şi cu o mare sinceritate. O dragoste şi un respect pentru un om care şi-a sacrificat viaţa pentru datoria pe care a avut-o.

AGERPRES: S-au făcut tot felul de topuri cu cei mai iubiţi români, figura lui Carol I nu figura în fruntea clasamentului...

Sergiu Nicolaescu: Carol I nu a fost iubit drept cel mai bun român. Carol I a fost stimat pentru ceea ce făcea, respectat de contemporanii lui şi în special de oamenii cu care lucra, dar aproape nimeni nu l-a înţeles pentru că era un neamţ. El ştia una şi bună: că munca e muncă şi că rezultatele sunt întotdeauna pe măsura muncii pe care o depui. A fost foarte puţin cunoscut şi din cauza asta este un şoc când analizezi un asemenea om şi tocmai acest lucru m-a apropiat pe mine de el, pentru că şi eu, la rândul meu, îmi fac datoria întotdeauna şi aleg lucrurile cele mai grele. Desigur, păstrând tot respectul şi proporţiile respective. El a făcut România modernă. El a construit cele mai extraordinare clădiri pe care le avem în Bucureşti. A ridicat România la un grad european, la o ţară europeană, deci a fost un rege român foarte important, cel mai important rege român.

AGERPRES: Dacă ar fi să ne luăm după locul pe care îl are în paginile cărţilor de istorie, lucrurile sunt ceva mai diferite...

Sergiu Nicolaescu: Cărţile noastre de istorie sunt penibile. Era un ministru al educaţiei penibil, care făcuse cărţile alea alternative. O ruşine. Nu informa cu nimic pe tinerii care vor să cunoască trecutul, sunt însetaţi de trecut. Nu îi informa şi nu le dădea elemente care să fie digerate şi acceptate de tineret, să le facă de aşa manieră încât să fie atras tineretul spre istorie şi spre românism. Pentru că, până la urmă, despre asta este vorba, despre dragostea de ţară.

AGERPRES: Anul trecut, un alt film al dumneavoastră, "Supravieţuitorul", a adus un număr record de spectatori în sălile de cinema. V-aşteptaţi la o reacţie similară şi faţă de "Carol I"?

Sergiu Nicolaescu: Spectatorii mă iubesc pe mine. Unii nu ştiu să definească de ce mă iubesc. Mă iubesc pentru că am făcut, în primul rând, film istoric, am făcut film inspirat din istorie, niciodată nu am făcut film de dragul filmului. Niciodată nu am făcut o actualitate care să fie dispreţuită de spectator, o realitate care există, dar care nu trebuie multiplicată. Trebuie să încercăm să oprim aceste păcate ale noastre. Pentru că noi, românii, avem păcatele noastre. Începem un lucru şi până la urmă îl uităm.

AGERPRES: Păcate pe care un neamţ precum Carol I nu le avea...

Sergiu Nicolaescu: Exact. Şi atunci, din cauza asta, unii aveau un pretext să nu-l iubească, dar, de fapt, nu semănau cu el. Carol nu a fost iubit, acum trebuie să învăţăm să-l iubim.

AGERPRES: Au trecut mai bine de 30 de ani de la comedia "Nea Mărin miliardar" şi iată că, anul acesta, le pregătiţi românilor o nouă comedie, "Poker", după un scenariu de Adrian Lustig

Sergiu Nicolaescu: Încerc să aduc din nou spectatorul în sala de cinema. Sălile de cinema au dispărut, din 830 de săli au mai rămas 30 şi ceva, în condiţiile respective, dacă nu atragem spectatorul român, cinematografia română va muri. Pur şi simplu dispare. Ceea ce este un lucru foarte grav, pentru că cinematografia românească a devenit una dintre cele mai puternice cinematografii europene în anii '70 - '80.

AGERPRES: Revenind la "Poker", aţi stabilit deja distribuţia? Când încep filmările?

Sergiu Nicolaescu: Sper să înceapă filmările la 15 iunie şi în toamnă să fie premiera. Distribuţia este oarecum stabilită. Vor juca George Mihăiţă, Vladimir Găitan, Florin Piersic.

AGERPRES: Sunteţi preşedintele Comisiei pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă a Senatului, funcţie care vă ocupă o mare parte din timp şi, cu toate acestea, mai aveţi destule proiecte cinematografice. În afară de "Poker", ştiu că mai aveţi în proiect şi "Candele de zăpadă", după un scenariu de Corneliu Vadim Tudor. Cum reuşiţi să lucraţi pe două "fronturi"?

Sergiu Nicolaescu: "Candele de zăpadă" este tot un film istoric, despre intervalul dintre cele două Războaie, România între cele două Războaie. Nu mă las de filme, dar în perioada în care m-am apucat de politică, trebuie să recunosc, că am făcut jumătate din filmele pe care le făceam dacă eram liber. Dar nu mi-a părut rău, pentru că, în primul rând, am participat la Revoluţie şi era obligaţia mea să continuu să fac politica Revoluţiei, a împlinirii revoluţiei. Din păcate, n-am reuşit.

[Pashpix]

-a cata oara repeta despre cat de formidabil e el ca joaca acelasi rol dupa 40 de ani?
-din nou comite o chestie in 2 saptamani - nu mai e un scenariu, este o carte
-iar se leaga de ministru, destul de mitocaneste
-niciun regizor nu va mai face 54 de filme? Probabil. Si probabil nici un presedinte nu va mai construi o Casa Poporului.

Am citit si eu interviul...mult mai "mitocaneasca" mi se pare, totusi, partea legata de criticii de film...

Reacțiile criticilor la cele mai recente filme ale dumneavoastră au fost destul de acide...

Eu nu citesc critica. Poate doar dacă văd un nume care mă interesează citesc să văd ce crede. Mulți cred că sunt speriați de curent...de curentul împotriva mea și așteaptă. Să aștepte! Dar critica de azi este de căcat. Și te rog așa să scrii. Nu vorbesc de critică în general. Este inadmisibil să existe o critică de calitate atât de proastă. Există o ramură a criticii care este murdară, jegoasă.

[buticut]

Eu nu citesc critica.

Dar critica de azi este de căcat.>

Afirmatiile astea doua se bat cap in cap .

[Pitbull]

Dinozaur - "Carol I"

Andrei Gorzo
Dilema Veche, mai 2009



Pe la mijlocul noului film al lui Sergiu Nicolaescu, Carol I, vine un moment în care Sergiu Nicolaescu, în rolul lui Carol I, ne informează că Războiul de Independenţă "n-a fost aşa" cum l-a descris Grigore Brezeanu în filmul său din 1912, Independenţa României, ci aşa cum l-a descris Sergiu Nicolaescu în filmul său din 1977, Pentru patrie. Chiar aşa? Chiar aşa. Chiar şi cu bărbile alea care păreau tăiate cu foarfeca din preşuri şi pături şi care ameninţau să se dezlipească de pe feţele actorilor în mijlocul discursurilor celor mai înflăcărate? Chiar şi cu ele - ce naiba, regele însuşi o spune! Contaţi pe Nicolaescu să deturneze omagierea lui Carol I înspre omagierea propriei persoane.

Filmul e o combinaţie de secvenţe turnate acum (cu el în rolul bătrînului rege, Marina Procopie în rolul Elisabetei, Răzvan Vasilescu în rolul lui Brătianu etc.) cu imagini de arhivă şi cu secvenţe din filme mai vechi de-ale lui Nicolaescu, pentru care regizorul pretinde, după cum aţi înţeles, un statut egal cu al imaginilor de arhivă: pentru el au acelaşi grad de autenticitate. Nu sînt doar secvenţe din Pentru patrie, ci şi secvenţe - tot de bătaie - din Triunghiul morţii (1998), pe care bătrînul rege al lui Nicolaescu le vede cu ochii minţii în timp ce mută nişte steguleţe pe o machetă. E clar că e un mare strateg: ce e haos pentru spectator e limpede ca lumina zilei pentru el, cum era şi pentru Stalin în filmele alea sovietice în care o singură privire aruncată de el pe hartă era de-ajuns ca să hotărască soarta unei bătălii. Dimpotrivă, nu e deloc clar dacă, în momentele acelea, regele lui Nicolaescu anticipează bătăliile de la Mărăşeşti-Mărăşti-Oituz (care aveau să se dea la trei ani după moartea lui) sau dacă reconstituirile bătăliilor de la Mărăşeşti-Mărăşti-Oituz, filmate de Nicolaescu pentru Triunghiul morţii, sînt folosite aici ca să ilustreze bătălia de pe Marna (în care caz nu e deloc clar ce se alege din pretenţiile lor de autenticitate). În orice caz, e greu să nu sesizezi mîndria cu care autorul îşi prezintă - din nou - vechile bătălii. E greu să n-auzi, peste vocea auctorială care-ţi spune: "Uite ce-a făcut Carol!", o voce mai puternică, tot a autorului, care-ţi spune: "Uite ce-am făcut eu!". Nicolaescu nu poate să-l omagieze pe Carol decît legîndu-i realizările de propriile lui realizări. E inutil să-i ceri lui Nicolaescu să-ţi arate ce fel de om a fost Carol şi cum anume a modernizat România. Nicolaescu nu încearcă să ajungă la Carol (ca actor, nici măcar nu încearcă să-l imite). Ce face Nicolaescu este să-l tragă pe Carol spre el, să-l coboare la nivelul lui.

Nu-i o întîmplare că ce-l atrage pe el în mod deosebit la rege (pe lîngă partea de pac-pac) e faptul că, la sfîrşitul domniei, acesta devenise un dinozaur în ochii lupilor tineri din guvern (problema era loialitatea sa faţă de Germania). Regele lui Nicolaescu e doar o altă fantezie de-a lui Nicolaescu despre sine, cum era şi prinţul lui din Orient Express (care la un moment dat se declara "un model vetust", înţelegînd prin asta că e prea mare pentru spiritele meschine ale generaţiilor mai tinere) sau comisarul lui din Supravieţuitorul (care la rîndul lui se prezenta ca un anacronism, înţelegînd prin asta că oameni de calibrul lui nu se mai fac). În fanteziile lui, el a fost întotdeauna the king - de fapt, King Kong: un uriaş care e singurul din specia sa, care, supravieţuind, a ajuns într-un timp care nu e timpul său, într-o lume care nu-l mai vrea etc. Asemenea fantezii îl împiedică pe fericitul lor prizonier să se cunoască. Îl împiedică să-i cunoască pe alţii. Îl împiedică să facă un film valabil despre un rege real. Îl împiedică să fie un artist (fie el documentarist sau ficţionar). Dacă un artist se foloseşte pe sine (experienţa sa, sentimentele sale) ca să-i înţeleagă şi pe alţii, Nicolaescu se foloseşte de alţii (de regi şi prinţi reali sau fictivi) ca să-şi poleiască ideile măgulitoare despre sine, ca să-şi pună într-o lumină nobilă propriul dinozaurism.

O face cu o stîngăcie rizibilă. Filmul se vrea un amestec de documentar şi dramă istorică, dar, în cea mai mare parte a timpului, dramatizarea nu există (scena discuţiei dintre rege şi guvern, pe tema intrării noastre în Primul Război Mondial, e o simplă lectură pe roluri dintr-un manual de istorie), iar, atunci cînd există eforturi firave în această direcţie (cum ar fi o scenă în care regele şi regina stau de vorbă la masă), mai bine n-ar exista ("Ar trebui să ne luăm cu toţii de mînă şi să zburăm la cer" - psalmodiază regina. Nu mai ţin minte ce-i răspunde regele, dar ce putea să-i răspundă? "Dă-mi şi mie sarea"? "Cum spui tu, dragă"? "Taci din gură sau chem Salvarea?" Dialogul lui Nicolaescu şi al co-scenaristului său, Emil Slotea, e pur şi simplu "nerostibil".) Filmul nu e doar lipsit de valoare artistică şi needificator ca portret al lui Carol. E "melbrooksianism" involuntar.

http://agenda.liternet.ro/articol/91...r-Carol-I.html

* * *

Reiau:

În fanteziile lui, el a fost întotdeauna the king - de fapt, King Kong: un uriaş care e singurul din specia sa, care, supravieţuind, a ajuns într-un timp care nu e timpul său, într-o lume care nu-l mai vrea etc. Asemenea fantezii îl împiedică pe fericitul lor prizonier să se cunoască. Îl împiedică să-i cunoască pe alţii. Îl împiedică să facă un film valabil despre un rege real. Îl împiedică să fie un artist (fie el documentarist sau ficţionar).

(...) atunci cînd există eforturi firave în această direcţie (cum ar fi o scenă în care regele şi regina stau de vorbă la masă), mai bine n-ar exista ("Ar trebui să ne luăm cu toţii de mînă şi să zburăm la cer" - psalmodiază regina. Nu mai ţin minte ce-i răspunde regele, dar ce putea să-i răspundă? "Dă-mi şi mie sarea"? "Cum spui tu, dragă"? "Taci din gură sau chem Salvarea?" Dialogul lui Nicolaescu şi al co-scenaristului său, Emil Slotea, e pur şi simplu "nerostibil".) Filmul nu e doar lipsit de valoare artistică şi needificator ca portret al lui Carol. E "melbrooksianism" involuntar.

Mä omoarä tipu'...!

[Pitbull]

Murphy la cub - "Carol I"
Un copil căzut în cap

Un copil normal se joacă de-a.
De-a hoţii şi vardiştii, de-a indienii, de-a detectivii...
De-a comisarul, de-a Andrei (prefixat sau nu cu "Căpitanul"), de-a Regele Carol I...
De-a el însuşi (adică de-a Nicolau, de-a Moruzi, de-a Moldovan redivivus... şi redivivus... şi iar redivivus...)
Un copil anormal... adică, întors cu capu-n jos... sau căzut în cap... sau dătător în mintea copiilor... nu se mai joacă de-a Regele Carol I.
Îl pune pe Regele Carol I să se joace de-a el.
Şi plonjăm în plin delir.

În aberaţia halucinantă, monstruoasă, freakish, a tot ce poate fi mai rău... A diletantismului insuportabil, a narcisismului patologic, a incoerenţei demente.
Nu e nici o taină că, în preadolescenţă, l-am adulat pe Sergiu Nicolaescu. Nici anormal nu e - eram doi copii, despărţiţi de fix treizeci de ani diferenţă. Lui îi plăcea să se joace, mie-mi plăcea cum se juca el. Mie, şi nu numai - atâtor alţi confraţi de generaţie. Pe-atunci, era proaspăt, viu, cuceritor - iar noi, naivi şi candizi, n-aveam de unde şti că mima meseria, că fura secvenţele, că baza lui profesională era deplorabil de şubredă. Ce miraţi am fost, când filmele sale au intrat într-un delin galopant! Într-o primă fază, ne-am autosugestionat şi chiar am crezut, o vreme, că "Zile fierbinţi" şi "Accident" tot mai erau bunicele... (cu atât mai mult cu cât le-a urmat tuşantul "Osânda"!) Apoi, ne-am zis că lamentabilul "Pentru Patrie", ridicolul "Nea Mărin miliardar" şi amorful "Mihail, câine de circ" erau doar nişte accidente (mai ales c-a venit suportabilul "Capcana mercenarilor" - ultimul zvâc, cântecaciul de lebădă)... Dar degradarea a continuat (n-o să le înşir aici, se ştie că toate jalonează o funest-alzheimeriană glisare spre neant), până la oribilele non-filme postdecembriste, cu coşmareştile lor conglomerate de amatorism, penibil, comic involuntar şi tragic iremediabil...
Dar, din inerţia iubirii de-acum treizeci şi cinci de ani, încă mai refuzam să accept... Nici măcar nu ştiam, se încuibase undeva în subconştient, credinţa fanatic-tălâmbă într-o posibilă scânteie din urmă... Mi-am dat seama de existenţa ei abia când am aflat de proiectul "Carol I" - şi, pradă unei naivităţi la a cărei amintire mă ia durerea de cap, mi-am spus: "Stai, dom'le, că s-ar putea să-i iasă... Uite, nu e cu acţiune, cu exterioare, cu multe personaje, se vrea o poveste de casă (mă rog, de castel), personaje puţine, relaţii clare, joc de cameră (kammerspiel, vorba neamţului), subtil, discret, delicat, intim... S-ar putea să-i reuşească...
Bou am fost.
Uitasem regula esenţială.
Când e vorba de Sergiu Nicolaescu, legile lui Murphy nu se mai aplică aşa, pur şi simplu - se aplică la pătrat... ce pătrat, la cub! Adică dacă un film se poate face prost, Sergiu o să-l facă... nu foarte prost... nu cel mai prost... ci imposibil de prost! Ce-i al lui, e-al lui!
Sigur, pelicula nu are nici un scenariu - nici nu era cazul. Sergiu voia să (se) filmeze şi atât, n-avea el nevoie să se încurce cu fleacuri. L-a pus pe unul dintre cei mai devotaţi secunzi ai lui, Emil Slotea din Buftea, să facă o listă cu ce-i de filmat - şi ca să ia şi omul un ban, i-a zis "scenariu". Lista e vraişte. Nu urmăreşte nici o logică, nici o structură, nici un fir - e o biată îngrămădeală de momente din ultimele luni de viaţă ale Regelui Carol I, amestecate brambura cu fel de fel de alte chestii - din trecut, prezent şi viitor. Pelicula se declară "documentar istoric" - Sergiu neştiind că documentarul e un gen în sine, cu regulile lui, uneori chiar mai riguroase decât ale filmului de ficţiune, nu merge să filmezi cum o da domnu', şi gata, ai documentar.
Totuşi, simţind el, Sergiu, că nu se leagă neam (ete na, "simţind", de unde-atâta? Da' trebuia să construiesc şi eu fraza cumva, nu?), ce i-a bubuit mintea? A adus un Papagal, care să povestească.
Domnilor.
Onorabili concetăţeni.
Fraţilor.
N-aţi mai văzut aşa ceva.
Deci, Papagalu.
Un antropoid în costum gri, cu o cravată de zici c-a-nnebunit Corciova (care, la drept vorbind, pe vremuri era chiar un scenograf onorabil) - o cravată cât un steag, cu nişte dâre rectangulare sângerii-electrice pe fond negru (dacă-i punea o eşarfă cu gagici goale, zău c-ar fi arătat mai decent!). Nenea ăsta, nu se ştie ce-i: profesor de istorie? Crainic? Vocea raţiunii? Şpicher? Ştecher? Şmecher?... Da, jmecher cam pare să fie - că are un joc de scenă, să-ţi baţi copiii cu basca udă: cabotin, cu complicităţi spre spectator, cu modulaţii vocale 'oaţe, sprâncenuţe săltate şi colţişoare ale gurii arcuite şugubăţ de parc-ar fi moderator la o emisiune de cancan (când el vorbeşte despre istorie!). Sergiu îl filmează d-a-mboulea, Papagalu e mai prezent în film chiar şi decât Carol (Serj nu s-a prins, că altfel îl zbura... de nu ştii ce-i aia!), şi-i enervant peste poate. Umblă prin decor, face ţup în cadru când nici cu gândul nu gândeşti (de unde şi vorba: nu ştii de unde sare Papagalu!), trăncăneşte să n-adoarmă şi, de pe la jumătatea daravelii, începe să alunge spectatorii din sală - îţi vine s-o iei la fugă numai când îl vezi că apare iar (şi încă, la modul cel mai idiot: se plimbă printre personaje ca la el acasă, a crezut Sergiu că rupe pisica-n două cu figura asta - e, de rupt, n-a rupt-o, da' cel puţin a umplut-o de sânge!)
Şi mai face o chestie drăguţă: destul de des, în timp ce personajele vorbesc, Papagalu se bagă peste ele şi vorbeşte taman simultan - când sunt din alte filme, el face voice over; când sunt tot de-aici, face şi mutră over; rezultatul e că nu se mai înţelege om cu persoană (că Mihai Orăşanu, de când e producător, a uitat cum se mixează un sound-track!). Totul atinge apogeul într-un cadru când Carol şade la birou cu-o mapă-n mână, Papagalu stă-n picioare lângă el şi vorbeşte, iar Măria Sa se uită încotrova şi dă din gură ca peştele pe uscat (încotrova nu-i nimeni).
Pe generic scrie: "Amfitronul = Cristian Moţiu". E, ce să-ţi povestesc!
Aşadar, secvenţele care chiar s-au filmat pentru acest proiect, restrânse strict la Carol şi ai lui în Peleş, sunt plate, insipide, obosite, fără conflict, fără dramatism, fără cap şi fără coadă... Sergiu-n sus şi Sergiu-n jos, Doamne cât e de frumos. Şi-o fi imaginat el că dac-a scris pe generic "documentar istoric", gata, a rezolvat-o - nu mai e nevoie nici de tensiune, nici de veridicitate, nici de intonaţie... Actorii aduşi să se prefacă oameni politici ai vremii se mişcă ţeapăn ca nişte butuci, debitează textul ca de pe prompter şi din când în când mai dau dintr-un braţ. Sărmana Maşa Procopie, care-n facultate era o actriţă excelentă, şi nici la Teatrul Ion Creangă nu face rău ce face, e pusă să îndruge ca din butoi câteva replici inepte (mă rog, ce să mai vorbim de non-emploi-ul absolut în Carmen Sylva, a cărei vârstă n-o are nici de frică - dar aici recunoaştem iar improvizaţiile lui Sergiu, un adevărat prozelit al stilului de filmare "las-că merge şi aşa", de care filmografia lui urlă, săraca). Geo Dobre, în Ferdinand, e stins ca-ntotdeauna - iar cât despre Andreea Măcelaru Şofron, folosirea ei în Principesa Maria e o adevărată blasfemie: rolul în sine n-are mai multă consistenţă decât un manechin fâţâit prin decor cale de vreo câteva secvencioare, şi tot atâtea replicuţe - în schimb, îi trage nea Serj, pe final, câteva prim-planuri holbate galeş de să stea mâţa-n coadă, semn că ea e aia, Regina Maria a României! Pe cât de adevărat e că fata are nişte ochi mari şi frumoşi, pe-atât de valabil devine că tonalitatea isterică în care sunt filmaţi îi face de-a dreptul monstruoşi!
În jur, actorime română în roluri de politichie română. Cam doar atât.
Tembelismul proiectului, însă, nu se rezumă nicidecum la cam doar atât.
Că Sergiu face talmeş-balmeş cu cadre-document din epocă, hai, mai treacă-meargă: se obişnuieşte. Dar ceea ce se-ntâmplă la un moment dat nici nu se obişnuieşte, nici nu se dezobişnuieşte - se biciuieşte cu pisica-cu-nouă-cozi, dacă mai e o brumă de dreptate pe lumea asta.
Deci, se întâmplă că Carol... scuzaţi, că-virgulă-Sergiu... vede un film. Ce film? "Independenţa României", de Brezeanu şi Popescu. Şi ce zice el? Zice că ce comic e, şi că nici pe departe n-a fost aşa!
Da' cum a fost?
Ţineţi-vă bine...
...Că-ncep secvenţele din "Pentru patrie" (întâmplător, exact filmul în care se vedea cum i se sleise lui Sergiu toată snaga superproducţiilor istorice cu bătălii). Că omul e megaloman, se ştia de mult - da' acum a atins de-a dreptul paroxismul! Faptul că imaginile nu se pupă de nici o culoare (şi la figurat, şi la propriu!), că-s nişte contratipuri grosolane, contează mai puţin - important e că Nicolaescu-n 1977 i-a dat clasă-n materie de 1988 lui Brezeanu din 1912. Restul e... "...tăcere" (de Nae Caranfil - eventual!)
Mai vin şi nişte cadre din "Osânda" (sau poate "Ciuleandra" - nu c-ar conta prea mult), cu ţărani executaţi au ralenti, în 1907, ca să ne fie clar că nici Carol nu era chiar neprihănit. Apoi, hai şi cu "Triunghiul morţii", în rolul bătăliei de pe Marna - cam la fel ca Peter Falc în rolul lui Sergiu Nicolaescu, anul trecut. Poate n-o să mă credeţi, da' Serj a lăsat chiar şi aici aruncătoarele alea de flăcări din Primul Război Mondial încă neinventate, care par să fie iubirea lui vinovată!
Şi tot aşa. Spre sfârşit, i se face iar dor de "Pentru patrie", şi mai bagă - nu c-ar mai avea vreun chichirez cronologic, sau măcar logic, da' ce, ne pierdem noi în nimicuri d-astea?

Spuneam la început că Sergiu amplifică legile lui Murphy, în sensul de a depăşi chiar şi cele mai imprevizivile, neverosimile şi de neconceput niveluri ale abisalului neghiobiei. Hibridul descris mai sus are cam toate virtuţile unei încrucişări de păduche cu bufniţă. E prea nătâng ca să te amuze, şi prea cretin ca să te enerveze. Pur şi simplu te amorţeşte. Crezusem că am cunoscut toate extremele reacţiei de respingere fiziologică, de la râsul isteric, angoasa existenţială, durerea de cap, până la crampele intestinale, mizantropia sadică şi vertijurile abulice, trecând prin "Azucena", "Şi totul era nimic", "Dincolo de America", "Ticăloşii", "Supravieţuitorul", "Legiunea străină", "Marilena" sau "O secundă de viaţă" - dar cu ocazia asta am mai experimentat una: anestezia. Spre sfârşitul celor nouăzeci de minute ale evenidementului, constatam tot mai îngrijorat că schimbul de informaţii dintre creier, măduva spinală şi extremităţi îmi intrase în recreaţie. La sfârşit, a trebuit să fac eforturi calculate şi autosugestive, ca să mă pot extrage din fotoliul multiplexului - şi să pornesc agale printr-o lume ce părea să mai aibă doar o singură şansă de supravieţuitorie: ca acest găinaţ apos să fie în sfârşit, cum spuneam mai sus, mult-aşteptatul cântecaci de lebădă.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
25-26 mai, 2009
Bucureşti, România

[corinka]

Masa Procopie este aceeasi cu Marina Procopie? Mi-o amintesc de mai demult de la TV si am vazut-o in film cand am facut greseala de a ma duce la Orient Expres. Mi s-a paut cea mai proasta actrita din acel film. Nu stiu cum e la teatru, nici la TV nu o mai remarcasem in mod negativ, dar in filmul acela a jucat EXECRABIL. A fost cea mai jalnica.

[Pitbull]

Da, ea e.
In facultate, era foarte bunä.

[corinka]

Da, ea e.
In facultate, era foarte bunä.

Pit, tie cum ti s-a parut interpretarea ei din Orient Expres?

[Pitbull]

Nu mä pot pronunta. Am filmul, dar l-am väzut cu ochiul atent la alte aspecte, discutându-l cu un student cäruia-i fäceam lucrarea de master. Am zärit-o pe-acolo, dar eu mä uitam mai mult la conceptia regisoralä, plasica imaginii si ritmul montajului. Oricum, îl voi revedea, ca sä-l asimilez... asa... a fond... (sau a bas fonds!)

Oricum, actorii sunt de multe feluri, inclusiv urmätoarele:
Actori foarte buni incapabili sä joace prost (Vali Uritescu, Marin Moraru, Gheorghe Dinicä, Mircea Diaconu, Toma Caragiu, Amza Pellea, Ovidiu Iuliu Moldovan).
Actori foarte buni dar susceptibili de a juca mizerabil, dacä-s prost folositi: Tom Hanks (în "C.D.V." si "Ingeri si demoni"), Maia Morgenstern (în "O secundä de viatä"), Horatiu Mäläele (în "Vine politia!"), Räzvan Vasilescu (în "Carol I",) Vlad Ivanov (în Trahanache), Robert de Niro (în "Righteous Kill").
Actori foarte buni la început, dar care se pierd pe drum (chiar si valoric-intinsec, nu doar ca prestigiu) - aici, lista e funest de lungä...

[corinka]

Nu mä pot pronunta. Am filmul, dar l-am väzut cu ochiul atent la alte aspecte, discutându-l cu un student cäruia-i fäceam lucrarea de master. [ ] Am zärit-o pe-acolo, dar eu mä uitam mai mult la conceptia regisoralä, plasica imaginii si ritmul montajului.

Poti sa te abtii de la raspuns, daca ati fost colegi si ti-e jena [in cazul in care imi impartasesti parerea].

[Pitbull]

Multumesc pentru îngäduintä, dar nu sunt genul - mai am fosti colegi (si prieteni) care s-au degradat, iar când a fost cazul, am spus-o (ce-i drept, cu decentä - dar färä sä-mi ascund pärerea).

[Pitbull]

Care vrei Carol, neamule?
Luati, luati, cä e pe gratis!
http://www.romaniainedit.us/showthread.php?tid=133848

[gionloc]

n parti depe rapishare, complicat
te sa fie si variante mai lejere de procurare a filmului dinspre underground, torrentele .ro
tre cercetat!


in cluj filmul nu a rulat la cinema!
nu e o teraba dureroasa, dar ca questie. sau o fi rulat pe ascuns, doar pentru initiati...

[paul_aramis]

n parti depe rapishare, complicat
te sa fie si variante mai lejere de procurare a filmului dinspre underground, torrentele .ro
tre cercetat!

pe torrente încă nu a apărut.
dar rapidshare e mult mai convenabil decât torrentele, unde stai la bunăvoinţa seed-erilor. dacă se plictisesc, pleacă şi te lasă cu download-ul la juma'. eu stau de 2 săptămâni cu un film (Castelul din Carpaţi) la 98.3% şi nu mişcă neam. adică mişcă. cică în vreo 3 ani o să ia şi restul de 1.7%. plus de asta pe RS nu depinde de câtă lume descarcă sau dacă au calculatoarele deschise. viteza de download depinde de viteza ta de download şi atât.
pentru rapidshare sunt programe de download, tot ce ai de făcut e să pui link-uirle şi poţi să pleci la plimbare. sau unde ai treabă.

scuze pentru off-topic

[Pitbull]

pentru rapidshare sunt programe de download, tot ce ai de făcut e să pui link-uirle şi poţi să pleci la plimbare. sau unde ai treabă.

scuze pentru off-topic

Lasä, dom'le, cä ce ne-ai spus aici e incomparabil mai on-topic (asa, în general) decât zvâcul pelicular al lui Sergiulicä. Eu, unul, care trag non-stop de pe Rapidshare, chiar am nevoie de asa ceva! Zi si mie, please!

[Judex]

Nu stiu daca a dat si Paul linkuri catre softuletele respective, dar ia de-aici o lista.
http://www.techmixer.com/rapidshare-...software-list/

[paul_aramis]

le-am dat pe cele care sunt directe ale RS: RapidShare Manager (al 4-lea din listă, pentru cei care au cont pe RS) şi RapidShare Plus 3.1, pentru download pentru cei fără cont..