"Întâlniri încruci?ate"

[Pitbull]

"Întâlniri încruciºate" - Libertatea în temniþã ºi în afara ei
Un cvasi-autotdidacticism promiþãtor

"Un scenariu inteligent este cheia de succes a filmului 'Crossing Dates', o dramã în format coupé care prezintã mai multe puncte de vedere, dar are dificultãþi în a demonstra de ce sunt asamblate la un loc. Cu închisoarea ca motiv central, debutanta Anca Damian împleteºte laolaltã viaþa în puºcãrie ºi în afara ei, subliniind dezamãgirea personajelor ºi incapacitatea lor de a profita de ceea ce le oferã viaþa. Deºi cele trei ploturi nu de desfãºoarã la aceeaºi intensitate, Damian vãdeºte destul talent incipient pentru ca viitoarele ei eforturi sã ne suscite interesul." - Jay Weissberg, "Variety", iulie 2008.

Observaþiile lui Weissberg sunt cât se poate de meritorii: laudele lui la adresa unui nou debut cinematografic românesc au toate motivele sã ne bucure, iar remarcele critice ale comentatorului de la "Variety" impun o analizã atentã a acestei opera prima, spre a înlãtura cât mai eficient neîmplinirile "inerente debutului" (sintagmã enervant de prãfuitã, dar peren valabilã), ca ºi pe cele de conjuncturã, întru valorificarea deplinã a calitãþilor identificate de el ca semne ale unui "budding talent". În calitate de fost coleg de generaþie al Ancãi Damian (Jurjuþ, în acele vremuri când, ca studentã la operatorie, îºi asuma ºi o mare parte din regia filmelor faimosului Zouheir Sayefallah Al-Ashkar, un biet sirian "venit la studii"), am motive sã-i acord încredere - ºi sã consider soluþionabile problemele care plaseazã "Întâlniri încruciºate" doar la un onorabil nivel secund în ierarhia valorilor noastre recente (aproximativ undeva între "Legãturi bolnãvicioase", "Cum mi-am petrecut sfârºitul lumii" sau "Nuntã mutã", ºi "Îngerul necesar" sau "Dupã ea").
Rapelurile la alte filme cu structurã similarã sunt inevitabile ºi, la drept vorbind, nu tocmai avantajoase. Dacã în "E Pericoloso Sporgersi" (ºi, implicit, "Rashomon"), aveam de-a face cu o aceeaºi povestire reluatã din trei perspective diferite, iar în "Amores perros" ºi "Babel" era vorba, dimpotrivã, de ploturi complet distincte, pe care hazardul le asocia forþat în câte o singurã poveste extrem de densã, "Întâlnirile încruciºate" (din titlu) rãmân doar puncte de joncþiune între trei trame separate, tangente în puncte mai degrabã fortuite decât determinante. Autoarea a început prin a se inspira din douã cazuri reale (al lui Mihai Dobrovolschi, cãruia un fan puºcãriaº i-a adoptat numele, ºi al unei directoare de P.R. a direcþiei penitenciarelor), pe lângã care a inventat ºi o a treia structurã dramaticã, menitã sã închidã cercul. Scopul urmãrit? Nu neapãrat o idee formulatã explicit, cât mai degrabã o meditaþie asupra condiþiei libertãþii: cât de liberi suntem noi, cei din afara zidurilor închisorii, ºi în ce mãsurã se poate vorbi de o libertate sufleteascã, lãuntricã, a celor din interior?
În mod surprinzãtor - dar, în fond, perfect explicabil - primele douã episoade rãmân doar în parte convingãtoare: insolitul situaþiei în care se pomeneºte comentatorul de radio Bodganovici (Mimi Brãnescu), când aflã cã un deþinut îl admirã atât de mult încât i se considerã un fel de alter-ego, ºi dialogul lor ciudat, de o goliciune deliberatã, la vorbitor, pãstreazã o stare de originalitate cãutatã ºi prea puþin semnificativã; de asemenea, povestea de dragoste dintre directoarea închisorii ºi finlandezul de pe net, venit în România sub pretextul unei consfãtuiri internaþionale pe tema penitenciarelor, nu duce nici ea prea departe, rãmânând doar un exerciþiu în sine. E relevant cã ºi fostul regisor Mircea Daneliuc ºi-a compromis definitiv cariera tot în urma insistenþei de a transpune pe ecran situaþii de viaþã pe care nu-l duce mintea sã le converteascã dramaturgic - greºealã tipicã începãtorilor pe care, în lipsa unei ºcoli române de scenaristicã (departamentul C.A.V. din U.N.A.T.C. abia învaþã sã se orienteze, prin eforturile meritorii ale lui Valeriu Drãguºanu, cu ajutorul lui Tudor Voican - ºi cam atât, dupã ce Dumitru Carabãþ s-a pensionat) nu are cine sã-i înveþe cum anume se analizeazã ºi se adapteazã subiectele reale. Ca atare, filmul Ancãi Damian se învioreazã ºi devine cu adevãrat convingãtor abia în treimea finalã, produsã sutã la sutã de fantezia autoarei. Acelaºi caracter empiric al dramaturgiei române de film determinã ºi liniaritatea epicã: povestirile urmãresc corect reperele unor acþiuni gândite meticulos, fãrã însã a gãsi acele tipuri de articulaþii dramatice care sã construiascã tensiuni autentice - ca sã nu mai vorbim de funcþiile conotative ºi relevarea intrinsecã a sensurilor. În consecinþã, se constatã un hiatus puternic marcat între linia narativã ºi mijloacele regisorale prin care Anca Damian se strãduieºte sã-ºi exprime intenþiile estetice de la baza propriului ei scenariu. Iar aici ajungem la nodul gordian al întregului film. Am convingerea cã toate calitãþile acestuia se revendicã de la datele native ale autoarei, îmbogãþite cvasi-autotdidactic prin experienþa ei profesionalã de douãzeci ºi cinci de ani ca operatoare (începând cu meritoriul debut "Marele premiu", regia Radu Caranfil, în cadrul tripticului "Autostop", 1988) - iar defectele, de la ingratitudinea anturajului formativ; mai pe ºleau spus, n-a avut la dispoziþie alt profesor de regie decât... propria ei meserie de operatoare. În facultate, a beneficiat de trei profesori de imagine buni (Mircea Gherghinescu, Aurel Kostrakiewicz ºi Ion Marinescu), în condiþiile în care ºcoala româneascã de regie film era deja la pãmânt - ºi la pãmânt a rãmas încã douã decenii ºi ceva de-atunci încoace; deocamdatã, "noua generaþie" (cã val nu e), se defineºte abia la nivel de creaþie; sã dea bunul Dumnezeu ca din Caranfil, Mungiu, Puiu, Porumboiu ºi Muntean sã iasã mãcar doi-trei dintre profesorii dupã care ne plânge sufletul de-atâta amar de ani încoace, dar pânã atunci mai avem.
În aceste condiþii, nu e de mirare cã dupã convertirile la regie cel puþin decente, dacã nu chiar admirabile, ale unor operatori din vechea gardã (Demian, Mãrgineanu, Nicu Stan, Diaconu), am cam avut de aºteptat pânã la o repetare acceptabilã a fenomenului - iar Anca Damian pare sã-l justifice, în sfârºit, din nou. Evident, punctul ei forte constã în capacitatea de a lucra în formatul unor imagini compuse expresiv ºi îngrijit (ba chiar prea îngrijit, pe alocuri; în prima jumãtate a filmului, corectitudinea exageratã gliseazã adesea spre sterilitate), care spre final (mai bine mai târziu decât niciodatã) încep sã dobândeascã ºi stil (clarobscurul secvenþei erotice, virãrile de culoare ale episodului trei, etc.) Pe de altã parte, regisoarea vãdeºte o certã apetenþã spre satira amarã (dialogul abundã în replici tembel-convenþionale cu accente absurde, mai ales din partea gardienilor ºi, ulterior, a secretarului de stat - Ion Sapdaru într-o nouã microbijuterie), ca ºi spre a construi caractere: directoarea închisorii are o personalitate complexã, îmbinând seducãtor duritatea ºi sensibilitatea, sub masca unei femei care, ajunsã la faza când semnele anilor nu mai pot fi pãcãlite, rãmâne totuºi foarte atrãgãtoare fizic - aici contribuind ºi remarcabila colaborare cu Oxana Moravec; Andi Vasluianu compune ºi el un personaj (Andrei) oscilant ºi vulnerabil (dar, mã rog, ºtim cã în raport cu el orice pariu de casting e ca ºi câºtigat din start), în tandem cu grobianul Bicã (Marius Chivu), convingãtor din câteva tuºe. Din pãcate, se pierde în peisaj, surprinzãtor, Mimi Brãnescu - în primul rând, pornind de la insuficienta dezvoltare a partiturii, care-i lasã personajul într-o zonã cam prea convenþionalã, orchestratã mai mult din situaþii decât din interpretare (de exemplu, absurdul relaþiei cu iluzoriul sãu doppelgänger: asemãnarea existã numai în mintea deþinutului ºi, surprinzãtor, a gardianului - printr-o încercare izbutitã a regisoarei de a jalona o punte supra-realã între cele douã personaje). Din pãcate, rãmâne inconsistent un alt personaj de transmisie între poveºti, Ana (Diana Cavaliotti), atât prin convenþionalismul interpretãrii, cât ºi întrucât la montaj s-a abandonat secvenþa care explica surprinzãtoarea ei apariþie în camera de hotel a finlandezului (la rândul lui schematic ºi sec, în interpretarea fãrã virtuþi speciale a lui Matti Ristinen) - ceea ce face ca, prin acel "salt", densitatea de coincidenþe în douãzeci ºi patru de ore sã depãºeascã marja acceptabilului. În treacãt fie zis, ºi personajul Bogdanovici are de pierdut de pe urma câtorva tãieturi de montaj neinspirate, care-i fragmenteazã coerenþa ºi-i fac prezenþa cam derutantã (în special în secvenþele din maºinã; în studioul radio, dimpotrivã, erau acceptabile ca figuri de stil). De altfel, se remarcã permanent ambiþia Ancãi Damian de a experimenta, cu un curaj lãudabil ºi rezultate nu o datã reuºite. Printre rateuri s-ar mai înscrie ºi explicitarea cam ostentativã a ambianþelor periferice (crâmpeiele de mahala, în drum spre penitenciar... ferestrele celulelor, pline de rufe întinse la uscat... strigãtele din ambianþa sonorã a închisorii), sau prelungirea anticlimacticã a finalului (practic, filmul se încheie o datã cu reluarea de cãtre Bogdanovici, în microfon, a replicii pe care am auzit-o din radioul maºinii, la sfârºitul episodului secund), iar în zona izbânzilor se impun diverse cadre compuse elaborat, expresive ºi creatoare de atmosferã (intrarea lui Bogdanovici în penitenciar, de pildã), tensiunile din parcare (prima apariþie a lui Andrei), efectul-ºoc al accidentului care încheie primul episod, încãrcãtura discretã a secvenþei erotice ºi, mai ales, episodul final (frustrant de scurt), prin care regisoarea îºi dovedeºte apetenþa mai accentuatã pentru soluþii dure ºi dinamice, decât pentru dezvoltãri în cheie introspectivã (cel puþin pe moment). O notã bunã ºi pentru muzica lui Pessi Levanto: pur ºi simplu n-am auzit-o - calitatea supremã a unei partituri de operã sau teatru (ºi, prin extrapolare, de film), cum spunea Richard Strauss. Liviu Marghidan, ca de obicei, e un director de imagine ireproºabil - iar colaborarea lui cu o regisoare provenitã din acelaºi departament duce de multe ori la rezultate dintre cele mai interesante, ca în cazurile exemplificate mai sus.
Ca o concluzie, îmi îngãdui sã citez opinia unui confrate care mergea cu scepticismul pânã la a se îndoi de virtuþile regisorale intrinseci ale unei bune operatoare; cu toatã obiectivitatea, mã simt justificat sã-i pun sub semnul dubiului circumspecþia: dacã semnele din "Întâlniri încruciºate" se confirmã, cred cã avem motive sã aºteptãm de la Anca Damian o evoluþie pozitivã.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
21 ianuarie, 2009
Bucureºti, România

[Led-Ze-Pencil]

Premiera vad ca e azi. Dar unde si la ce ora nici google nu stie.

Sau e fara tam-tam?

[Disciple]

Se pare ca cinematografia romaneasca a inceput anul intr-o nota meritorie...Tot asa!

[Eclipse]

intr-adevar cinematografia romaneasca o ia pe cai bune zic eu

[films4all]

Am mai auzit noi dastea
'... cinemaul romanesc o ia in directii bune...'
'.... suntem pe drumul cel bun...'
etc si apoi ... zdrang... un film de tot rasul. Un 'Supravietuitorul' sau 'Poveste de cartier' asa ca, putem sa speram ca directia e buna dar in niciun caz nu putem sa fim siguri.
:hmm:

[Pitbull]

Se pare ca cinematografia romaneasca a inceput anul intr-o nota meritorie...Tot asa!

intr-adevar cinematografia romaneasca o ia pe cai bune zic eu

Partial off-topic:
Dupä admirabilul "Pescuit sportiv" pe care l-am väzut azi, am un motiv în plus sä consider cä si anul ästa stä sub auspicii bune.
Chiar reflectam, plecând de la CityPlex: "Intâlniri încrucisate", cu plusurile si minusurile lui, a constituit, sä-i zicem, o "încälzire" onorabilä, o decentä "ambalare de motor". Vine imediat dupä el "Pescuit sportiv", pentru a stabili trendul valoric al încä unui an preponderent pozitiv. (In treacät fie spus, prin jurul proiectiei s-a comentat si cât de bun e "Intermediar", al lui Porumboiu, si despre excelentul scenariul de la "Aurora", al lui Cristi Puiu (are stim deja cä nu prea stricä scenariile; ba chiar le ridicä).
Se pare, asadar, cä tocmai a început AL PATRULEA AN de cinematografie româneascä bunä. Cine nu-l vede, e sau orb, sau retardat, sau îi pute totul (dar asta se stie, nu?).
Iar acum, back to "Intâlniri încrucisate", je vous en prie.

[ilustra.films]

Bineinteles ca discutia era la modul general. Nicidecum despre anul asta. Dar chiar si asa pare amenintat. De cele mai multe ori presa nici nu stie ca se lucreaza la inca o prostie. Si apoi apare prostia.
Dar asa... anul asta arata bine :happy:

[Led-Ze-Pencil]

L.E.
Totalmente off-off-topic:
Nu va impacientati, se pregateste o noua lovitura barnabeasca, Casanova, identitate feminina.
Nu scuzati cacofonia.
http://www.cinemagia.ro/actor.php?ac...default&hist=1
(puteti vedea dupa poza impricinatului cum ca ne-o coace!)

on-topic: e vorba de intalnirile incrucisate dintre filmele bune din 2009 si calamitatile inevitabile.
(cum a fost si in anul 2008 la Cairo cand Romania era reprezentata prin Boogie si Dincolo de America. De sa ramai crucis!)

[Pitbull]

E totalmente off-off-topic.
Topicul era: "Intâlniri încrucisate".
Off-topicul: anul 2009 în filmul românesc.
(Ce-are linkul äla cu una sau cu alta...?)

[m3lku]

intr-adevar cinematografia romaneasca o ia pe cai bune zic eu

Intr-adevar, numai lucruri bune pe anul doomiinoo:
se zvoneste ca Nutu Carmazan ii va lua locul lui Serbanescu la sefia CNC.

[E.Floares]

Ca sa fiu si eu total off-topic:
Se mai zvoneste si ca voi scoate si eu primul meu scurt-metraj mai..serios...

[Led-Ze-Pencil]

Intr-adevar, numai lucruri bune pe anul doomiinoo:
se zvoneste ca Nutu Carmazan ii va lua locul lui Serbanescu la sefia CNC.

:shock:

asta nu e intalnire incrucisata, nici macar intersectie la nivel.
e doar un salt de pe o linie pe alta, paralela si la fel de moarta.

[Suspect de bizar]

Se mai zvoneste si ca voi scoate si eu primul meu scurt-metraj mai..serios...

Despre ce se zvoneºte cã va fi vorba în respectivul scenariu?

[E.Floares]

Mentin surpriza...
Va fi parte din proiectul cu episodul pilot.
Voi face 3-4 scurt-metraje, pentru fiecare personaj principal in parte, in care ii voi individualiza mai bine.
Pana in vara sper sa fie gata...ca sa iasa bine nu voi putea scoate episodul pilot in Martie, eu sper sa-l termin pana in iarna.
Mai discutam cand o sa fie gata primul scurt-metraj, acum nu vreau sa sara iar oamenii cu "sfaturi".
Wish me luck.

[Suspect de bizar]

Tot norocu' din lume.

[cornel]

Oxana Moravec si Andi Vasluianu sunt foarte convingatori in film, din pacate asteptam mai multe de la Mimi Branescu, care cred ca nu a fost distribuit in rolul potrivit aici...
Andi Vasluianu mi se pare unul din cei mai buni actori tineri care joaca la fel de bine atat in teatru ("Jocul de-a adevarul" la Teatrul Metropolis) cat si in filme.
Scenariul asa cum a zis si criticul de la Variety e bun, chiar foarte bun, dar pacat ca e un film romanesc, ca daca era produs la Hollywood isi scotea banii in primul week-end de difuzare.
Un film romanesc pentru care merita sa dai bani pe bilet si sa-l vezi la cinematograf, nu sa astepti sa apara dvd-ul si varianta piratata.

[nume]

'.... suntem pe drumul cel bun...'

Unde, unde?

[ilustra.films]

ne mai gandim... vedem ce iese in iarna

[Airlight]

:shock:

asta nu e intalnire incrucisata, nici macar intersectie la nivel.
e doar un salt de pe o linie pe alta, paralela si la fel de moarta.

http://youtube.com/watch?v=BS0BvcEkOfA

[Led-Ze-Pencil]

mersi de dedicatia muzicala

Bob Delevante Live - You Worry Too Much

Asa sa fie! Sa ma ingrijorez eu prea tare, fara motiv.