"Pescuit sportiv"

[Pitbull]

Oh, dulcile chinuri ale initierii...! :sleep:
(Totusi, cinci zile de chinuri cred c-au fost cam de-ajuns...) :hmm:

[Led-Ze-Pencil]

Filmul a fost repetat o luna si filmat in 9 zile daca am inteles bine din interviul Ioanei.
Tare!
Asta chiar mi-a starnit interesul
(pe bune!)

[Pitbull]

Cam asa, cu o precizare:
Circa douä säptämâni de filmare în total, din care nouä zile, sau putin mai mult, în locul de pe pe malul lacului.

[Disciple]

“Pescuit Sportiv”-Cinema independent de calitate!

Neconventional si riguros


Aflat la debut in lung-metraj Adrian Sitaru demonstreaza ca stie(si ii place) sa se joace cu starile spectatorului:il aduce intr-una de confuzie,il tensioneaza,il face sa rada,sa fie atent,sa se relaxeze,il lasa cu o stare de dezorientare obligandu-l sa puna cap la cap tot ce a vazut pentru a putea emite o parere sincera.
Dar peste toate astea spectatorul isi va da seama ca a vazut un film de mare angajament cu multe plusuri si despre care se poate discuta indelung.Plusurile cele mai evidente sunt:folosirea tehnicii de filmare “prin ochii personajelor”,jocul actorilor si forta povestii bazata pe un scenariu riguros construit si bine pus la punct.
Tehnica de filmare “prin ochii personajelor” este riscanta,dar daca este bine stapanita ea va aduce un plus considerabil filmului atat prin complexitate cat si ca registru stilistic.Privind de la inceput spectatorul va simti o stare de nervozitate si apasare incercand sa intre in atmosfera creata de conceptia regizorala si sa perceapa intr-un mod cat mai accesibil tehnica dificila(pentru ca vorbim despre o tehnica ce necesita o munca extrem de solicitanta) de filmare,dar pe masura ce se parcurge firul povestii tonul nervos de la inceput scade lasand loc unei senzatii relaxante coordonata perfect cu stilul jucaus al regizorului de-asi plasa spectatorii in cele mai diverse stari.
Ce ofera aceasta metoda de filmare?O stransa legatura intre spectator si actiunile derulate pe panza,o mai buna analiza a personajelor la nivel de actiuni,tensiuni,expresii faciale,detalii marunte(in prima faza) care cantaresc greu in economia prezentarii unor caractere si multe alte aspecte legate in primul rand de incercarea de descoperire si identificare cu personajele ce se dezvolta intr-un mod dificil si neprietenos la inceput,dar care reuseste sa devina relaxant si amical in cele din urma.
Putem spune ca aceasta ideea de a filma “prin ochii personajelor” se poate intelege ca si un pariu pe care Adrian Sitaru l-a facut cu sine insusi luandu-si responsabilitatea de a se expune unui risc major cu consecinte extreme:ori pica in mocirla derizoriului,ori da lovitura si va avea parte de meritate aprecieri.
Metoda de filmare lasa loc descoperirii unui scenariu gandit cu precizie milimetrica multe scene lasand semne de vaste interpretari si discutii.O poveste aparent simpla:Mihai(Adrian Titieni) si Mihaela(Ioana Flora) doi amanti se hotarasc sa petreaca o zi in natura la un picnic in afara Bucurestiului.Interesant ca aceasta initiativa simpla de a organiza un eveniment intim si discret se transforma intr-un conflict aprig din cauza principiilor,compromisurilor si caracterelor celor 2 personaje.Astfel aflam ca Mihai este profesor de matematica la o scoala din Bucuresti,dar in care principiile ii sunt calcate in picioare si de aceea decide sa isi dea demisia deoarece se considera genul de om ce nu poate accepta compromisuri.Mihai este interpretat de catre Adrian Titieni un actor cu o bogata experienta si cu semnificative aparitii in pelicule romanesti de cea mai buna calitate(merita amintite rolurile din “Moartea Domnului Lazarescu” si “Restul E Tacere”) in care se observa capacitatea actorului de a acoperi cu accesibilitate si talent roluri de continut diferit.In “Pescuit Sportiv” Titieni imbraca haina unui barbat care nu accepta compromisuri,iubitor si serios,dar si rigid,artagos,uneori si cu accente violente desi intregul lui caracter nu denota aceste lucruri.Vazuta din perspectiva sa relatia cu Mihaela este incordata si ingreunata de faptul ca aceasta nu-I marturiseste sotului ei “pisi” legatura extraconjugala fapt ce il pune pe Mihai intr-o situatie apasatoare si frustranta.O iubeste pe Mihaela,dar nici nu poate accepta faptul ca nu o poate avea numai pentru el.Mihai incearca sa nu lase de inteles aceste lucruri,dar gesturile sale sunt determinante pentru astfel de concluzii.Prins in mrejele seductiei de catre Ana(exelent jucata de catre Maria Dinulescu) Mihai isi evidentiaza vulnerabilitatea si neisguranta in mod evident.Ana se joaca abil cu moralitatea sa impingandu-l sa cada prada placerii carnale(scena in care ii pipaie sanii este elocventa),il ameteste cu intrebarile aparent puerile si inutile,dar bine tintite in contextul momentului respectiv.Acumularea tensiunilor,apasarea crescanda il face pe Mihai sa se manifeste violent si neasteptat schimandu-i spectatorului perspectiva asupra personalitatii sale desi accesele agresive nu par sa il caracterizeze.
Partenera lui Mihaela nu este nici ea intr-o situatie mai buna reusind sa acumuleze pe parcursul filmului sentimente de frustrare,gelozie dusa la extrem accentuand chiar o stare de paranoia alimentata de tensiunea creata de telefoanele sotului sau si avansurile pe care Ana i le face lui Mihai(chiar si ei).Interpretata de catre Ioana Flora(foarte buna alegere) care reuseste prin frumusetea-i dezordonata(parul prins intr-un mod neconventional si gesturile bruste completate de reactiile absurde in care este prinsa) sa creioneze portretul sotiei frustrate si lase care dobandeste curajul si taria de caracter de-abia la capatul unei experiente tensionante,dar care ii deschide ochii si o face sa-l aprecieze si mai mult pe Mihai.Si ea cade prada tentatiilor Anei totul culminand cu scena de lesbianism unde Ioana Flora isi demonstreaza talentul alternand tensiunea creata de Ana cu excitatia amestecata cu teama si nesiguranta.Scena este de o intensitate nemaiintalnita ca si multe scene in care Mihaela isi exteriorizeaza frustrarile lasand loc incertitudinii asta si prin inteligenta utilizarii modului neconventional de filmare.
Insa cireasa de pe tort a acestei pelicule o reprezinta Maria Dinulescu care se transpune extraordinar in rolul prostituatei viclene,abile,istete si neconventionale(se uita la documentare!) care se joaca cu moralitatea cuplului.Intentiile meschine ale Anei sunt foarte vizibile inca de la inceput cand este lovita de masina celor doi amanti.Dar acesta nu este decat un pretext pentru ca ea sa isi intre rolul de tentatie diavoleasca,copil meschin picand in momentul nepotrivit la locul nepotrivit.Aceasta reuseste prin jocul extraordinar de bine stapanit sa se faca enervanta,urata si detestata de catre Mihaela si chiar si Mihai dar intr-o nota diferita.Ana(sau Violeta) este demonul care se joaca cu sufletele celor doi amanti si recurgand la metode neobisnuite de a-i prinde in capcana sa.Si nu e singura.Cu ea mai este si amuzantul Ionut(interpretat de catre Nicodim Ungureanu) care are sarcina de ale spune subtil amantilor ca nu au reprezentat decat o distractie de moment oferindu-le bani spre final.Pentru Ana ei nu au fost decat o alta iesire din rutina meseriei,doar un joc aparent copilaresc,dar care aproape reuseste sa ii distruga pe cei ce intra in acest joc.Intregul ei personaj pare a fi un truc atat la nivel fizici cat si psihic.Ana este imbracata in culori stridente si foarte deschise,iar gesturile nu sunt decat o mostra de joc murdar,inocenta mincinoasa si inselatorie.
Meritul regizorului in buna expunere a povestii este de necontestat.Adrian Sitaru(care semneaza si scenariul si montajul) se dovedeste extrem de atent la detalii legand subtilitatile intr-un mod ingenios,insistand asupra caracterizarii personajelor si aratand un impecabil simt cinematografic.
Scenariul este valabil si convingator prezentand aspecte din viata unor oameni obisnuiti si este uimitor faptul cum Sitaru reuseste cu 4 personaje sa creeze o poveste din care se pot extrage o multitudine de sensuri ceea ce reprezinta o calitate esentiala.
Mai mult,Sitaru se dovedeste a fi minimalist chiar micromalist filmarile durand 2 saptamani,folosindu-se 2 locatii de filmare(cartierul si lacul) si acesta poate fi intregrat in galeria regizorilor minimalisti alaturi de Cristian Mungiu,Cristi Puiu si altii.
In concluzie “Pescuit Sportiv” este un debut in lung-metraj promitator ce confirma talente actoricesti,scoate la iveala simtul cinematografic dezvoltat al lui Adrian Sitaru,este reusit din punct de vedere al elementelor originale ce-l caracterizeaza si demonstrand ca se poate crea cinema de cea mai buna calitate cu minime resurse materiale,dar cu multa daruire in plan artistic si conceptual.

Drumea Bogdan

[Pitbull]

Mami, pune-o si la CineClub (deschid eu un topic nou), si dacä poti scoate-o si la imprimantä, pentru discutia pe puncte de care ai nevoie.
Oricum, se vede clar cä mergi înainte, comparativ cu primele tale analize.
Altfel, ca dezbatere despre film, nu despre text, nu pot decât sä-ti dau dreptate. Ai observat, în mod firesc, toate calitätile esentiale - n-ai amintit de unele mici imperfectiuni, dar mä rog, alea sunt atât de fine, încât se relevä doar la o analizä foarte atentä - cum spuneam (mä refer la scäpärile reale, nu la cusururile iluzorii cäutate de profani, cu lumânarea).
Cea mai importntä observatie pe care ai fäcut-o e cä Sitaru foloseste atât de abil si firesc unghiul subiectiv (asa se numeste; tu spui de vreo trei ori "filmare prin ochii personajelor"; ar merge sä folosesti acea sintagmä o datä, ca sä înteleagä cititorul profan ce înseamnä "unghi subiectiv" - dar atât), încât, dacä la început pare putin derutant si iritant, spectatorul ajunge curând sä asimileze procedeul, obisnuindu-se cu el si urmärind relaxat tot filmul (relaxat, vorba vine... relaxat în scaun, dar tot mai solidar cu tesiunile sfâsietore dintre personaje; apropo, sunt trei - Ionut e episodic).

[mirodoni]

Avem de-a face cu trei personaje principale, angajate într-o relaþie dinamicã, instabilã ºi care, pornind din start de pe un palier de tensiune înalt, ajunge la intensitãþi extreme.

http://www.youtube.com/watch?v=f3QRK8izGMo

Tensiunea este o diferenþã de potenþial între douã puncte ºi se mãsoarã în volþi (V). Dacã aceste puncte vor fi unite cu un conductor, prin el va trece un curent electric. Curentul electric este un fenomen ºi înseamnã deplasarea sarcinilor electrice sub acþiunea unei difenenþe de potenþial. Mãrimea care îl caracterizeazã se numeºte intensitate (I) ºi reprezintã sarcina electricã transportatã în unitatea de timp, unitatea de mãsurã fiind amperul (A).
Intensitatea curentului, însã, este direct proporþionalã cu tensiune, ºi invers proporþionalã cu rezistenþa electricã a conductorului (R). Legea lui Ohm (I=U/R). Deci la o tensiune foarte mare nu rezultã ºi o intensite foarte mare, dacã rezistenta mediului strãbãtut de sarcinile electrice este mare.
Cum rezultã din filmuleþ, prin piuliþã trece un curent cu intensitatea de peste 1380A, deoarece rezistenþa electricã a oþelului este foarte micã în comparaþie cu cea a aerului. Ca urmare, electronii, în cantitate foarte mare, se ciocnesc de nucleele metalului aducând piuliþa la incandescenþã ºi topind-o în câteva secunde, deºi tensiunea între vârfurile aparatului este de numai 2,3V.
În cazul mecanismului pentru brichetã, tensiunea asiguratã de dispozitivul piezoelectric este de 2000V (orientativ), dar „cantitatea” de electroni este incomparabil mai micã decât în cazul precedent. Ca urmare a diferenþei mari de potenþial, „forþa” (energia) cu care electronii sunt împinºi este atât de mare, încât aceºtia strãbat ºi un mediu care nu este bun conducãtor de electricitate, în acest caz, aerul. Se ciocnesc de nucleele gazelor din aer, acestea devin incandescente ºi le vedem sub formã de scântei. Aerul are o rezistenþã electricã foarte mare, de aceea, conform legii lui Ohm, intensitatea în acest caz este de ordinul 0,001A (orientativ).
Mãrimea care caracterizeazã sistemul se numeºte putere (P), unitatea de mãsurã fiind wattul (W). P=UI.
În cazul aparatului de sudurã, deºi tensiunea este de numai 2,3V, P=3174W.
În cazul mecanismului pentru brichetã, deºi tensiunea este de 2000V, P=2W.
Dacã þinem cont ºi de timp, energia transformatã în alt tip de energie este W=UIt. (Relaþia Joule – Lenz).
Trebuie menþionat cã, dacã aplicãm piuliþei tensiunea provenitã de la mecanismul de brichetã, nu se va întâmpla absolut nimic, cantitatea de electroni care o vor strãbate fiind extrem de micã, iar efectul ciocnirii cu nucleele metalului nu vor fi vizibile la suprafaþã. Tot aºa, dacã vârfurile aparatului de sudurã sunt în aer ºi le apropiem fie ºi la 0,001 mm, nu se va întâmpla nimic, deoarece electronii, cât ar fi de mulþi, nu are cine sã-i „împingã” pentru a strãbate un spaþiu atât de mare, comparativ cu dimensiunile lor.

Cu alte cuvinte, chiar dacã în filmul “Pescuit sportiv” tensiunea este înaltã, intensitatea este scãzutã, datoritã rezistenþei mediului înconjurãtor. Asta nu ar fi o nenorocire, dacã „puterea”, respectiv „energia”, þinând cont ºi de timp, ar fi suficiente pentru declaºarea acelei scântei. O astfel de scânteie poate detona o bombã. Eu, deocamdatã, nu întrevãd acea bombã. Poate dacã sunt ajutat.
Se apropie premiera, 13 februarie, mai aºteptãm.

[Led-Ze-Pencil]

Cum i-a prins Sitaru pe francezi
05 Feb 2009 Alexandra Olivotto

Vinerea viitoare are loc premiera filmului „Pescuit sportiv”, debutul în lungmetraj al lui Adrian Sitaru. Francezii l-au vãzut deja, iar cronicarii din Hexagon l-au întâmpinat cu braþele deschise. Rolul Mariei Dinulescu a fost remarcat de toata presa franceza

„Filmatã ca un documentar, cu camera pe umãr, bazându-se pe un joc hiperrealist ºi pe un firesc nedesluºit, aceastã parabolã stranie demonstreazã încã o datã frumoasa vitalitate a noului cinema românesc. Influenþat fãþiº de operele «dogmatice» ale lui Lars von Trier, universul lui Adrian Sitaru (aflat la primul lungmetraj) lasã sã se întrevadã un cineast promiþãtor ºi exigent, la intersecþia stilurilor ºi genurilor. Un talent care meritã urmãrit”, titreazã „Le Figaro” despre „Picnic” (titlul francez al „Pescuitului sportiv”, care în englezã s-a numit pe rând ºi „Angling”, ºi „Hooked”).

„Le Figaro” apreciazã calitatea „excelentã” a dialogurilor ºi faptul cã actorii sunt savuroºi, definind filmul drept „une partie de campagne” care „nu duce lipsã nici de ºarm, nici de imprevizibil”, „în pofida câtorva greºeli”.

„La Libération” noteazã faptul cã, „din motive deopotrivã financiare ºi estetice, este filmat exclusiv dintr-un unghi subiectiv. Efectul, totodatã intimist ºi coral, conferã un ºarm ºi un ritm particular filmului, totodatã producând, per ansamblu, o letargie pe care þi-o induce o dupã-amiazã de uitat pe YouTube”. Publicaþia remarcã prestaþia Mariei Dinulescu în rolul prostituatei care îi manevreazã pe cei doi ºi-i învârte în jurul degetului într-un joc ale cãrui reguli ei (Adrian Titieni ºi Ioana Flora) nu le cunosc. „Un joc puþin crud, dar nu îndeajuns, puþin van, dar nu complet”, conchide „La Libération”.

Criticul de la „Le Monde” îºi începe cronica printr-o confuzie, vorbind despre „Mihai ºi Lubi” (de fapt, „Iubi”, numele de alint din film al personajului Ioanei Flora). El laudã naufragiul progresiv al parcursului, între cochetãrie manipulatoare autenticã ºi falsã candoare inofensivã, care dezvãluie adevãrul cuplului pânã la ultimele sale consecinþe. Cronica accentueazã ºi ea unghiul subiectiv ºi îi vede meritele: „Minciunã, depresie, letargie, apoi atracþia sexualã, banalul unui cuplu per total, sunt aici revelate printr-un joc fals anodin al adevãrului. Aceastã alegere a cineastului proiecteazã foarte bine un mecanism al dorinþei mimetice, în care fiecare va înþelege propria pulsiune regãsind-o în ceea ce pare sã exprime aceea care, foarte repede, devine o intrusã”. „Le Monde” eticheteazã „Picnic” drept o excelentã surprizã venitã din partea producþiei recente de film românesc.

http://www.cotidianul.ro/cum_i_a_pri...ezi-72473.html

[Pitbull]

Interesant, pertinent si îmbucurätor.
Nici nu era de mirare.
Abia astept sä-l reväd, la proiectia pentru presä.

[ilustra.films]

Cum era de asteptat.
Pana la urma... draga mirodoni, asta e dovada clara ca exagerezi. Exagerezi. Cel mai bine ar fi sa stai linistit, sa astepti frumos premiera ca sa-l mai vizionezi odata. E foarte probabil sa ramai cu aceasi impresie, dar e binevenita intodeauna o a doua vizionare cand lucrurile nu sunt clare.
Inca odata: '...ochii formati sunt mai pretentiosi insa pot sa si exagereze.'
Sigur asta e cazul tau!

Sampanie va rog...

[mirodoni]

Nu e vorba de exagerare, în niciun caz. Numai cã eu arãt doar partea goalã a paharului, pentru cã alþii prea o aratã doar pe cea plinã. Aºtept premiera pentru a vedea ºi pãrerile altora, eu nu am de ce sã-l revãd, pentru mine, lucrurile sunt clare. S-ar putea sã constat cã paharul e mai gol decât la prima vedere. De exemplu, de unde cineva îl aprecia pe Mihai ca pe un cetãþean “corect”, pentru cã voia ca soþul sã cunoascã situaþia, eu îl consider un papagal, mai ales pentru cã o tot preseazã pe Mihaela sã-i spunã chiar ºi prin telefon. Aºa ceva doar ultimii oameni pot face. Cât de fraier poate fi sã nu-ºi dea seama cã de fapt ea nu voia sã-i spunã?
Mã îngrijoreazã faptul cã în urma observaþiilor elogioase ale strãinilor vor urma numai cronici elogioase.
Tocmai pentru cã pe alþii îi intereseazã prea mult, pe mine nu mã intereseazã cã e filmat “ca un documentar, cu camera pe umãr”… “influenþat fãþiº de operele …lui Lars von Trier”. “Calitatea excelentã a dialogurilor” nu e suficientã pentru un film, cred eu. Poate este pentru un debutant, dar eu nu sunt în mãsurã sã apreciez ºi nici nu am fãcut-o.
Eu am apreciat filmul, dar la 220V, nu 2200V. Nu am contrazis pe nimeni în privinþa jocului actorilor, sau calitatea dialodurilor. Când vorbeam de “premise false” fãceam referire la scenariu, mai precis la conþinut, nici mãcar la construcþia dramaturgicã, deºi sunt douã noþiuni greu separabile.
Ar fi interesant sã-l întrebe cineva pe Adrian Sitaru câte scenarii de lungmetraj a mai scris, de ce a vrut sã debuteze cu un scenariu propriu, dacã a refuzat ºi alte aferte de scenarii ºi de ce. Dar nu cred cã-l va întreba cineva.
http://www.youtube.com/watch?v=f3QRK8izGMo

[Leonard]

tocmai m-a apucat un rîs isteric amintindu-mi niºte replici din film... ºi de multe ori mi-am adus aminte de cînd l-am vãzut.
(Maria, pe un ton f serios) - Aveþi cumva o pisicã?
- Nu. de ce?
- Pãi te-a cãutat "pisi" la telefon.

genial!

[Pitbull]

Ar fi interesant sã-l întrebe cineva pe Adrian Sitaru câte scenarii de lungmetraj a mai scris, de ce a vrut sã debuteze cu un scenariu propriu, dacã a refuzat ºi alte aferte de scenarii ºi de ce. Dar nu cred cã-l va întreba cineva.

De ce sä nu-l întreb? Ce, e totuna cu a-l întreba în ce pozitie îi place sä facä sex, sau la ce vârstä a trecut de la olitä la toaletä?
Sunt întrebäri normale, si am sä i le pun.

[mirodoni]

@mafalda
ªi eu cred acest lucru, dar e o pãrere personalã, poate ne înºelãm. Poate nu a cãutat, sau poate nu a gosit un scenariu mai bun, sau la considerat pe al lui genial. Sau nu i s-a oferit, ceea ce poate însemna cã nu ºi-a gãsit omul care sã aibã încredere în el. Sau poate nu mai scrie nimeni scenarii pentru alþii.
Oricum, un lucru e clar, ia ºi el un ban grãmadã, care n-ar face acest lucru? ºi ca regizor, ºi ca scenarist...
Problema e cã un producãtor a acceptat acel scenariu. ªi pot fi reluate motivele: cã n-a cãutat altul, n-a gãsit, la considerat pe acesta genial, sau nu i s-a oferit altul.

[Led-Ze-Pencil]

N-am RE-citit ce s-a scris aici, dar am citit la vremea postarilor si nu-mi amintesc sa fi zis cineva asta:
prostituata aia e de fapt un spiridus, nu un inger dar nici o curva, ci un spirit care coboara pentru ei sa le puna viata in ordine, sa-i incurajeze intr-o directie, sa-i invete cate ceva. Asta am inteles eu azi cand am vazut filmul.

- "accidentul" e pus la cale de spiridus ca sa le intre in poveste. Se "lasa" calcata de masina. (o si spune: si daca n-a fost un accident?)
- nu respira (faza cu oglinda) dar apoi invie miraculos.
- tot jocul ala de "mi-a spus ana" "mi-a spus miha", felul cum se joaca cu mintile lor e inca o dovada ca de fapt stie totul despre ei.
- lectiile de viata pe care le da nu-s chiar prostii de la OTV, desi asa le face sa para (oamenii sunt sau pesti sau pasari etc).
- soferul si vanatorul sunt "ajutoarele" spiridusului
- "inecul" spiridusului e inca o inscenare pusa la cale de spiridus.
- finalul in care e clar ca isi alege o alta masina ca sa "actioneze" in urmatoarea poveste.

Fara cheia asta mi se pare ca e un film greu de suportat. Cu ea, e foarte misto. Cum de nu s-a inteles?
(de asta unora li se pare un film prost iar altora bun)
Este o poveste (basm) cu un spiridus si doi debusolati. Mi s-a parut chiar prea evident...

[mirodoni]

Pitbull spune cã prostituata stã la pândã în pãdure, iar cei din maºina care vine îi vor deveni victime. Nu am înþeles eu filmul? Aþi avut aceeaºi senzaþie ca Pitbull? Credeþi cã scenaristul a avut în gând aºa ceva?

… trebuie sã recunosc ºi eu cã mi-am pus problema ce e cu maºina aceea care venea la drum de searã. Fireºte, m-am aºteptat ca regizorul sã-mi sugereze ceva, nu murã-n gurã, dar cât de cât. Cum nu s-a întâmplat nimic, am tras concluzia cã în maºina respectivã era restul echipei, care venea sã-i întâmpine pe interpreþi, la sfârºitul filmãrilor. Acum, Pitbull spune cã în maºinã erau niºte amanþi în schimbul de noapte, urmãtoarele victime ale prostituatei. Din acest unghi subiectiv rezultã cã fata s-a aruncat în faþa maºinii celor doi. În acest caz, accidentul devine plauzibil la 20 Km/h ºi-mi retrag cuvintele. Valoarea filmului creºte brusc. Pãcat cã Sitaru nu l-a luat coautor pe Pitbull. Mai rãmâne subþirimea ºantajului, dar poate se rezolvã. În rest, sunt de acord întru totul cu disertaþia excelentã a lui Pitbull.

@Led-Ze-Pencil
N-ai recitit ce s-a scris, dar ai reþinut ce a zis Pitbull. Iar Pitbull ºtie de la actriþa cu care a stat de vorbã, în lipsa mea. Eu am întrebat pe forum, dar nu mi-a rãspuns decât films4, care crede cã nu crede nimic.
Dacã aceea a fost intenþia autorului, atunci filmul are o problemã.

Sa explice cel in cauza ce a vrut sa spuna. Eu nu cred nimic.

[Led-Ze-Pencil]

da, s-a sugerat aici ca accidentul a fost inscenat si ca la final se pregateste inca un "pescuit"

Dar nu asta e esential, si nu asta am zis ca nu s-a zis.

Ci faptul ca prostituata e de fapt un spiridus, capricios, nazuros, pus pe sotii dar si cu intentii bune - asta e important, asta nu s-a zis. Un personaj fantastic. (nu in sens apreciativ, ci legat de domeniul fantasticului)
e ca intr-o povestire fantastica, a la cortazar sa zicem.

nu trebuie sa vezi lucrurile la primul nivel, ei amanti ea curva. In felul asta filmul n-are cum sa-ti placa. E vorba in acest film, daca vrei, de o epifanie.

[mirodoni]

Ba da, asta e esenþial, cã s-a sugerat pregãtirea unui nou “pescuit”. În felul acesta þi-ai completat filmul, dincolo de intenþiile autorului. ªi n-am zis c-ai zis cã asta nu s-a zis.
Dacã aceasta era intenþia autorului, putea sã sugereze cât de cât, sau chiar mai mult. Arãta un nou accident, ºi atunci chiar ne puneam problema dacã e o simulare, fãrã sã ºtim precis, deci fãrã pierderi pentru film prin explicitare.
Îmi propui sã vãd filmul dincolo de primul nivel. Acelaºi lucru îþi ziceam ºi eu referitor la “Nunta mutã”, doar cã ziceam convenþie cinematograficã, nu epitafie.
Am remarcat replica “Poate n-a fost un accident”, dar în niciun caz nu m-am gândit la o simulare, ci la o tentativã de sinucidere.
De la prostituatã la spiriduº e un drum cam lung. Aºa putea sã fie ºi “mama-mare”, vezi topicul “Neînvinsã-i dragostea”, pg.7, spre sfârºit.

http://www.cinemagia.ro/forum/viewto...1657&start=150

[Led-Ze-Pencil]

Ba da, asta e esenþial, cã s-a sugerat pregãtirea unui nou “pescuit”. În felul acesta þi-ai completat filmul, dincolo de intenþiile autorului. ªi n-am zis c-ai zis cã asta nu s-a zis.
Dacã aceasta era intenþia autorului, putea sã sugereze cât de cât, sau chiar mai mult. Arãta un nou accident, ºi atunci chiar ne puneam problema dacã e o simulare, fãrã sã ºtim precis, deci fãrã pierderi pentru film prin explicitare.
Îmi propui sã vãd filmul dincolo de primul nivel. Acelaºi lucru îþi ziceam ºi eu referitor la “Nunta mutã”, doar cã ziceam convenþie cinematograficã, nu epitafie.
Am remarcat replica “Poate n-a fost un accident”, dar în niciun caz nu m-am gândit la o simulare, ci la o tentativã de sinucidere.
De la prostituatã la spiriduº e un drum cam lung. Aºa putea sã fie ºi “mama-mare”, vezi topicul “Neînvinsã-i dragostea”, pg.7, spre sfârºit.

http://www.cinemagia.ro/forum/viewto...1657&start=150

iti raspund conform cursului frazelor de mai sus.
1. da, e important ca s-a sugerat un nou pescuit, dar deja pana atunci eu intelesesem toata miscarea: faptul ca ana-violeta e mai mult decat o prostituata, faptul ca moare si invie, stie tot despre ei, ii cunoaste, ii indeamna spre anumite lucruri, povestea cu banii dati vanatorului si returnati prin ionut via ana, balonul in forma de inima de la sfarsit, simularea inecului, felul in care reuseste sa le rezolve problemele (confesiunea catre pisi si sexul in masina, dupa atata pauza) etc toate astea deja creasera cheia fantastica in care trebuie citit filmul. Nu doar finalul.

2. Inca un accident insemna mura-n gura, autorul a contat pe intelegerea de pana atunci si pe intuitia spectatorului, si cred ca a dat semne suficiente.

3. Nunta Muta nu are nici un al doilea nivel. Daca-l stii, spune-l clar, asa cum l-am prezentat eu la filmul asta. (si e epifanie nu epitafie - epifanie: un spirit se intrupeaza, se arata oamenilor )

4. daca ar fi fost tentativa de sinucidere incerca in alta parte, cum ai spus si tu, pe autostrada. Pe terenul ala accidentat, pe drum laturalnic de tara, in care masina mergea cu 20 la ora, era mai greu sa se arunce in fata masinii cu succes. Si asta e inca un argument ca accidentul a fost simulat - tocmai fiindca e putin plauzibil sa se intample in asemenea conditii.

5. de la prostituata la spiridus e un drum cam lung, dar mie mi se pare ca a fost facut. Filmul respira o atmosfera fantastica dar probabil ca publicul roman, obisnuit cu hiper-realismele la moda, nu mai e in stare sa citeasca si la nivelul asta. Putea sa fie si mama mare, daca era bine argumentata, dar intrucat constructia duce spre spiridusul nazuros, capricios si pus pe sotii, asta a iesit. Si nimic altceva.

Topicul ala il urmaresc dar n-as vrea sa le amestecam aici.

Mai incolo o sa scriu si ce ii reprosez filmului, dar deocamdata am numai de bine de zis si prefer ca mai intai sa ma conving ca am inteles bine filmul, si ca si altii l-au inteles in cheia de care vorbesc. Pt ca nu am "inside informations" ca sa stiu ce a fost in capul autorului de fapt.

[Proletar]

Pt ca nu am "inside informations" ca sa stiu ce a fost in capul autorului de fapt.

pai aia e, ca poate omul a vrut ceva si voi vedeti cu totul altceva.

[Led-Ze-Pencil]

Daca ce vad eu are coerenta, si mi se pare ca are, e cam putin probabil sa o fi inventat eu. Nu cred ca am conceput eu un alt film in minte care sa n-aiba legatura cu ce am vazut, sau ca filmul original n-are coerenta asta si cel din mintea mea da. E putin probabil. Daca asta e cheia care se potriveste perfect, de ce n-ar fi cea originala? Ce sanse ai sa deschizi o usa cu o cheie straina?

De ce sa nu ii acordam autorului ceea ce se vede in filmul lui? Si de ce sa-i minimalizam meritele? Doar ca sa putem spune ca toata cinematografia romaneasca e de kkt?

Cand am avut de obiectat am obiectat pana la a fi numit carcotas, o sa o fac si in cazul asta (mai tarziu) dar pana una alta aici era vorba de cheia in care trebuie citit.

O intrebare: cum se explica altfel balonul in forma de inima de la sfarsit, de exemplu? De ce i-l ofera Ionut?

(si de ce fetei ii place sa se plimbe prin padure asa mult? dar nu ca toanta aia trista din Nunta Muta, care si ea vroia sa fie/devina un oarece spirit, in intentia autorului)