Credeti in Dumnezeu

[Mikala]

Multumesc de atentionare , draga . Din cate stiu eu , aici nu e topicul de limba romana , daca ai sa imi reprosezi ceva , spune-mi acolo . Multumesc.

On : Eu am zis o intamplare , ceea ce ma face sa cred ca exista Dumnezeu .

[Rapture]

Da . Si nu , nu as vrea sa aduc un argument asupra afirmatiei pe care am facut-o .

[paul_aramis]

Iote că ba. şi sunt gata oricând să argumentez. de fapt chiar sunt într-o astfel de discuţie pe un alt forum. deocamdată discutăm pe marginea bibliei, scor 2-0 pentru noi (adică pentru atei, comunişti, maimuţofili şi alte asemenea; cam astea sunt caracterizările pe care le-am primit din partea "credincioşilor"). asta pentru că singura explicaţie logică primită până acum la două din contrazicerile din biblie (şi suntem de abia la geneză) e "eroare de traducere".

[Liviu-]

Adica Biblia e pe bune? Eu de ce aveam impresia ca e doar o carte de pilde pentru educarea omului?

[paul_aramis]

Adica Biblia e pe bune? Eu de ce aveam impresia ca e doar o carte de pilde pentru educarea omului?

nu. dar pentru aputea avea o discuţie, am pornit de la premisa că dumnezeu există iar bibila este, nu-i aşa, cuvântul său. acest mod de abordare este ceea ce diferenţiază un agnostic de un credincios. în timp ce agnosticul spune "nu ştiu dacă există sau nu, nu am dovezi suficiente în privinţa asta" şi încearcă să analizeze dovezile (de fapt singura fiind biblia) pornind de la premisa că există, un credincios porneşte de la "adevărul" că dumnezeu există şi respinge orice alt argument sau teorie. de regulă se folosesc de o argumentaţie circulară: există dumnezeu? da, pentru că aşa spune biblia. de unde ştim că biblia e adevărată? pentru că ea cuvântul lui dumnezeu şi tot aşa, uneori cu variaţiuni (adică: cine a creat lumea şi toate alea? dumnezeu. de unde ştim asta? pentru că aşa se spune în biblie. deci dumnezeu există) .

[Liviu-]

nu. dar pentru aputea avea o discuţie, am pornit de la premisa că dumnezeu există iar bibila este, nu-i aşa, cuvântul său. acest mod de abordare este ceea ce diferenţiază un agnostic de un credincios. în timp ce agnosticul spune "nu ştiu dacă există sau nu, nu am dovezi suficiente în privinţa asta" şi încearcă să analizeze dovezile (de fapt singura fiind biblia) pornind de la premisa că există, un credincios porneşte de la "adevărul" că dumnezeu există şi respinge orice alt argument sau teorie. de regulă se folosesc de o argumentaţie circulară: există dumnezeu? da, pentru că aşa spune biblia. de unde ştim că biblia e adevărată? pentru că ea cuvântul lui dumnezeu şi tot aşa, uneori cu variaţiuni (adică: cine a creat lumea şi toate alea? dumnezeu. de unde ştim asta? pentru că aşa se spune în biblie. deci dumnezeu există) .

Experiente asemanatoare am avut si eu. Inca un alt argument inatacabil si foarte important este faptul ca acei credinciosi stiu ca exista Dumnezeu pentru ca il simt. Sa nu se inteleaga gresit, nu dispretuiesc acele persoane, ba chiar pe unele le respect, dar ma irita putin modul asta de gandire. Mai ales cand sunt atacat ca gandesc "prea logic"... Eu ce as putea spune? "Tu nu gandesti deloc"? Bineinteles, in majoritatea cazurilor, pentru ca sunt si persoane care o fac, cum putem intalni si in paginele precedente ale topicului

[Judex]

Pai cica 'crede si nu cerceta'.

[paul_aramis]

nebănuite (necunoscute) sunt căile domnului.
dumnezeu e mare şi puternic.
etc...

[Chambord]

Adica Biblia e pe bune? Eu de ce aveam impresia ca e doar o carte de pilde pentru educarea omului?

Liviu, esti unul din foarte putinii useri cu tact si bun simt. Te rog, nu le risipi acum prin ironii ieftine.

[Liviu-]

Ai dreptate la faza cu ironiile ieftine, dar eu chiar asa vad Biblia. Si stiu si cativa credinciosi care o vad la fel sau vad doar o anumita parte din ea ca o realitate. Pentru aceia respectul meu e mult mai mare decat pentru cei care urmeaza orbeste... o carte pana la urma. De asemnea respectul meu e crescut pentru cei care cred in Dumnezeu pentru ca simt ceva decat pentru cei care se chinuie sa creada doar pentru a fi in rand cu majoritatea societatii din care fac parte sau pentru ca "asa e bine". Ma intreb cati dintre "credinciosi" ar mai fi credinciosi daca s-ar rupe orice legatura fizica intre "dovezile" care atesta existenta lui Dumnezeu si lumea propriu-zisa? Cati oameni ar mai crede in Dumnezeu daca nu ar sti nimic de existenta sa? Si mie mi-a fost utila cand am fost copil, nu ca as fi citit-o de la un capat la altul, dar persoanele credincioase cu care am intrat in contact mi-au conturat intr-o anumita masura personalitatea pe care o am acum si tare ma bucur ca au facut-o. In concluzie e utila Biblia, acum depinde de fiecare cum o priveste. Sa crezi ca tot ce s-a intamplat in Biblie e real e oarecum egal cu a crede in orice alta carte fantasy. Doar pentru ca e implicat numele lui Dumnezeu o face reala? Nu ar trebui sa credem si ce e scris in Legendele Olimpului de exemplu?

[Dragomara]

@jactati - un copy & paste

Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri

Putine lucruri pot fi exprimate mai succint decat aceste doua sentimente contrare: dragostea si ura, a iubi si a uri. Chiar si DEX-ul este “sarac” cand este vorba de acest mic univers inchis intre doi poli opusi:

A IUBI - A ţine extrem de mult la cineva sau la ceva.
A URI - A avea sentimente de dusmanie fata de cineva.

Distanta de la iubire la ura pare enorma, de neparcurs, dar totusi este extreme de mica daca cunosti … scurtatura: A IERTA.

A IERTA - A scuti pe cineva de o pedeapsă, a trece cu vederea vina, greşeala cuiva, a nu mai considera vinovat (vrajmas, dusman) pe cineva.

DE CE SA IERTI?

Dragostea adevarata presupune si a trece cu vederea vina, greseala celuilalt. Iertarea – zic unii - este un cadou pe care ti-l faci in primul rand tie insuti. Eu consider ca, fiind atat de legata de dragoste, iertarea este in primul rand ceva ce faci pentru celalalt, este dovada ca stii “sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti” (Mt. 19:19).

Iertarea este ceva ce are legatura cu interiorul tau, iar exteriorul o ajuta sa se implineasca in cei din jur.

Lipsa capacitatii sau a disponibilitatii de a ierta, te tine blocat in interior si te priveaza de libertatea de a relationa detasat, natural, cu exteriorul.

Cu siguranta ca este foarte dificil sa treci direct la “fapte mari’’, dar poti exersa iertarea incepand cu lucruri mici.

CUM POTI IERTA CU ADEVARAT PE CINEVA?

Iata cativa pasi pe care poti sa-i parcurgi:

· Analizeaza-ti furia, supararea, nemultumirea. Este usor sa spui: ’’Urasc aceasta persoana!’’. De obicei cunosti sursa urii tale, insa uneori radacina ei nu iti este clara. Nu stii exact de ce te enerveaza acel cineva sau de ce te irita o situatie oarecare. Cunoasterea sursei furiei tale nu reprezinta si o cale de rezolvare a ei. Intreaba-te cum si ce poti face tu insuti ca situatia sa arate mai bine. Daca spre exemplu vrei sa schimbi o persoana, incepe prin a schimba ceva la tine, in loc de furie sa-i arati iubire, acceptare si sa iti indrepti atentia asupra lucrurilor pozitive – care construiesc si unesc - si nu asupra celor negative – care distrug si dezbina. Incearca si vei vedea ca merita.

· ’’Multumesc pentru aceasta noua experienta’’, iti poti spune tie si in egala masura si celeilalte persoane, aratandu-i ca ai avut posibilitatea de a trece impreuna cu ea prin astfel de provocari. Ai remarcat vreaodata cat de puternic esti dupa experiente dificile? Dupa astfel de provocari iti dai sema cat de puternic esti in interiorul tau, ce fel de persoana esti cu adevarat si cat de mult te-a intarit acea experienta. Incearca sa vezi lucrurile din perspectiva pozitiva, sa nu te victimizezi, ci sa te intaresti pentru a fi alaturi de celalalt in experienta comuna. Fii recunoscator ca nu esti singur, ca te poti sprijini si poti sprijini pe cineva.

· Elibereaza-te de resentimente. Cand esti blocat de suparare este ca si cum ai vedea realitatea prin ochelari cu dioptrii gresite si incerci sa-i faci si pe celalti sa priveasca prin acesti ochelari. Incerci sa povestesti in stanga si in dreapta prin ce experienta groaznica esti obligat sa treci, arunci in spatele celuilalt povara indispozitiei tale, asteptand aprobarea, compatimirea si confirmarea starii tale de victima. Incearca sa scoti ochelarii, sa deschizi ochii mari, sa vezi si sa accepti realitatea si culorile ei pozititve. Pastrandu-ti aceeasi viziune intunecata, nu faci altceva decat sa te otravesti cu resentimente si sa nu-ti dai voie sa te bucuri de ceea ce ai in jur. Poti incepe sa ierti, acceptand faptul ca, poate si ceva din tine l-a facut pe celalalt sa actioneze intr-un fel care te-a infuriat si mai ales, poti ierta pentru ca orice om este supus greselii.

· Schimba furia, nemultumirea, in compasiune, acceptare fata de celalalt. De multe ori tu sau celalalt provocati nemultumire pentru ca fiecaruia i se pare natural ceea ce face, insa pentru altul, aceste actiuni sunt considerate greseli, afronturi, jigniri etc. Daca gasesti in tine un spatiu cat de mic pentru intelegere, atunci vei putea vedea acea persoana ca fiind ea insasi o victima a acelor circumstante. In acest fel, vei fi in masura sa creeezi un cadru pentru pace si reconciliere, iar iertarea va lua locul furiei.

· Renunta la furie, nemultumire, suparare. Ce ai de pierdut daca ramai blocat in resentimente? Propria ta liniste. Poti aduce pacea si echilibrul in sufletul tau, renuntand la supararea care invadeaza interiorul, prin iertare. Nici macar nu este nevoie sa o spui verbal persoanei care consideri ca te-a ranit. Este suficient sa o faci inlauntrul tau, iar exteriorul va simti schimbarea in bine. Daca insa vei gasi puterea si detasarea sa spui ’’te iert’’ este si mai bine. Vei avea parte de un adevarat miracol: celalalt iti va spune si el ’’iarta-ma’’ si va primi iertarea ca pe un adevarat dar. In acest fel veti avea parte amandoi de un nou inceput sau mai bine spus de posibilitatea de a merge mai departe inpreuna, trecand peste obstacolul care v-a tinut blocati atata timp. A gresi este omeneste, a ierta este divin.

Pentru ca a ierta si a iubi vine de la Dumnezeu:

“Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie,

nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau,

nu se bucura de neleguire, ci se bucura de adevar,

acopere totul, crede totul, nadajduieste totul, sufere totul.

Dragostea nu va pieri niciodata”. (1 Cor. 13:4-8)

Drd. Mitică Manta, director executiv/de programe, SUP

(sursa: www.biserici.org)

---
scuze de c/p, dar chiar nu am timp, însă nu mă pot abţine să nu observ că devii din ce în ce mai insistent şi totodată enervant faţă de fătuca asta. când am să am ceva vreme am să-ţi explic ce-a vrut să spună Dumnezeu prin bun şi blând.
şi acum pot să-ţi pun şi eu o întrebare?! chiar nu ţi-a mai rămas nimic util care să nu-l fi învăţat pe băieţelul tău, de-ai trecut la educarea copiilor altora?!
scuze de îndrăzneală.

[Dragomara]

Ma intreb cati dintre "credinciosi" ar mai fi credinciosi daca s-ar rupe orice legatura fizica intre "dovezile" care atesta existenta lui Dumnezeu si lumea propriu-zisa? Cati oameni ar mai crede in Dumnezeu daca nu ar sti nimic de existenta sa?

zi-i, rogu-te, despre #dovezile# alea, că mai am juma de mago, şi-o piersică de mâncat...

[Liviu-]

Cele la care ma gandeam eu ar fi Biblia si cuvantul omului in general, exceptand experientele proprii. In cazul celor care au trait anumite lucruri inteleg, dar nu si in cazul celor care nu au nici macar o legatura in afara faptului ca asa au auzit sau asa au fost invatati.

[jactati]

@jactati -
şi acum pot să-ţi pun şi eu o întrebare?! chiar nu ţi-a mai rămas nimic util care să nu-l fi învăţat pe băieţelul tău, de-ai trecut la educarea copiilor altora?!
scuze de îndrăzneală.

draga dragomara, iti multumesc pentru sfat si citat. ai dreptate, o sa ma ocup de copiii mei. ce mi se pare nedrept e ca pretentiile la clasa a III - a sunt asa de mari si la liceu/facultate asa de mici, cel putin in privinta ortografiei. dar o sa-mi port nemultumirile cu mai multa seninatate. n-am ce sa-i iert mikalei. nu mi-a gresit mie ci mariei-sale limba romana. care e mai buna si iertatoare decat mine. va las cu bine.

[Judex]

Ei, jactati, nu e cazul sa faci pe smecherul.

[Mikala]

Scuzati-ma daca intervin , dar nu-mi spune tu mie ca sti sa scrii la perfectie .
Si nu , nu sunt cerintele mici la facultate . Cel putin nu pentru mine . Nu ma intereseaza de ceilalti . Tot ce am facut , am facut pentru ca am vrut eu . Am invatat bine ca asa am vrut eu .
Tu nu esti vreun prieten sau parinte sa imi spui cum sa vorbesc , daca gresesc lasa-ma pe mine sa imi dau seama , sau cel putin spune-mi ca am gresit intr-un mod mai dragut.
Dar am uitat , nu exista asa ceva la tine . Eu nu cred ca am comentat de tine , pentru ca nu te cunosc , deci , nici tu nu trebuie sa vorbesti despre mine daca nu ma cunosti.
Nu vreau sa isc scandal , am spus doar punctul meu de vedere , vrei sa intelegi bine , iar nu vrei , bine . Nu mai stau sa explic sau sa repet explicatiile unora ca tine , pentru ca in fond , nici trebuia sa imi " bat gura de pomana " .

[Judex]

OMG, Mikala, taci si tu!

[Mikala]

Am zis doar punctul meu de vedere . Am comis vreo crima zicand ceea ce cred ?

[Judex]

Ai dreptul sa spui ce crezi, dar con discrezia.

[Mikala]

I understand