Articole The Shallows

(2016)

Din adâncuri

Despre film

“Acţiunea acestui film se adresează instinctului de supravieţuire,” susţine Blake Lively, care o interpretează pe fata atacată de un mare rechin alb, la mică distanţă de mal. “El ne vorbeşte despre forţasupravieţuiriişi puterea voinţei.  Când am citit scenariul, m-am gândit: ‘Ce aş face eu într-o asemenea situaţie?’  Felul în care Nancy se luptă ca să supravieţuiască este incredibil.”

În Din Adâncuri, Nancy (Lively) caută singurătatea după moartea mamei sale.  Deşi este o studentă cu rezultate bune la medicină, Nancy şi-a găsit liniştea pe placa de surf, iar acum a găsit ceea ce căuta – plaja secretă care fusese locul de suflet al mamei ei.  Deşiştia că e periculos să faci surf de unul singur, ea riscă – şi îi contactează chiar pe cei de acasă (o familie strâns unită) pentru a le spune că a găsit locul special al mamei.  Ea crede că în timp ce va face surf în acest loc izolat şi frumos, va avea timpul necesar să reflecteze.  

“Din păcate, ea nimereşte chiar pe teritoriul de vânătoare al unui rechin alb,” explică MattiLeshem, care produce filmul împreună cu soţia lui şi partenera de producţie, Lynn Harris.  “Rechinul o atacă, dar acest lucru este firesc pentru acest animal răpitor. Ea nu e prea departe de ţărm – ar putea înota până pe uscat – dar rechinul se află chiar între ea şiţărmul salvator.”

“Îmi place un gen elevat de film în care se formează caracterul personajului principal,” susţine producătoarea Lynn Harris.  “Din Adâncuri este un thriller de suspans, care are în centrul său un personaj real – un protagonist care trece printr-o experienţă de încercare a forţelor proprii şi de învingere a fricii.”
Într-adevăr, Nancy va trebui să-şi adune toate forţele – curajul, inteligenţaşi inventivitatea – pentru a reuşi să iasă în viaţă din această situaţie critică.

”Ea îşi dă seama că trebuie să se descurce cu puţinul pe care-l are la dispoziţie. De aceea, începe prin a inventaria elementele care ar putea-o ajuta să supravieţuiască. Ea trebuie să-şi folosească toate cunoştinţele acumulate anterior, trebuie să facă apel inclusiv la instinctele primare, să studieze mediul în care se află şi să-şi construiască arme de apărare inclusiv din hainele sau accesoriile pe care le are asupra sa – ea nu poate trece cu vederea niciun amănunt care i-ar putea sluji în lupta pentru supravieţuire. Voinţa îi este pusă la încercare de nenumărate ori. Iar aceasta creşte precum fluxul.”

“Povestirea este extrem de viscerală, dar ne putem regăsi în ea – prin faptul că noi înşine ne luptăm în viaţă cu cele mai cumplite temeri,” susţineLeshem.  “Ce înseamnă să faci faţă unei ameninţări la care nu te-ai aşteptat niciodată? Desigur, la un anumit nivel, această ameninţare este o metaforă care ne sugerează toate provocările cu care ne confruntăm şi care sunt întrupate acum în marele alb.”

Nancy se găseşte acum în faţa prădătorului suprem al oceanelor.  El este uriaşşi letal – el face totul din instinct, simte mirosul de sânge de la distanţăşi-şi protejează teritoriul unde se hrăneşte, unde se află carcasa unei balene cu cocoaşă.  Deşi Nancy se luptă cu toate armele pe care le are, rechinul nu se lasă nici el mai prejos, hotărât fiind să supravieţuiascăşi să dea totul în această încleştare a voinţelor.

Regizorul care orchestrează această bătălie este Jaume Collet-Serra.  “Fiecare mişcare pe care o redă conţine un suspans extraordinar,” spune Harris.  “El obţine interpretări excepţionale de la actorii pe care-i coordonează, înţelege fiecare secvenţăşi fiecare cadru prin prisma spectatorului – apreciind care ar fi experienţa cu cel mai mare impact pentru el.”

Collet-Serra a fost încântat să se ocupe de acest proiect pentru că, susţine el, “are atâtea elemente care odată reunite vor constitui o mega-provocarre pentru regizor.  Locaţia e unică –apa. Filmul va avea deci apă, animale şi un personaj creat pe calculator.  Oricare dintre aceste elemente poate constitui o provocare în sine, dar dacă le ai pe toate adunate la un loc, filmul nu poate fi decât interesant.”

În rolul titular, realizatorii au distribuit-o pe Blake Lively, care s-a lansat odată cu rolul din “GossipGirl” şi a primit aprecieri din partea criticii pentru interpretarea sa din The Age of Adaline.  “Arată ca o tânără care face surf de când se ştie, care e inteligentă şi serioasă, căreia i se potriveşte rolul de studentă la medicină,” susţine Harris. “Jocul ei este intens şiemoţional – deşi rolul e dificil, iar ea joacă în absolut toate secvenţele filmului.”
“Blake nu este doar plăcută la vedere sau isteaţă, ea poate să fie dură şi trebuie să-şi folosească toate resursele şi inventivitatea,” explică Collet-Serra.  “Acestea sunt trăsăturile esenţiale ale lui Nancy, care trebuie să iasă la suprafaţădin această situaţie de maxim suspans.”

“Nancy este studentă la medicină, iar asta o ajută atunci când se răneşteşi sângerează  pe o stâncă din mijlocul oceanului!” afirmă Lively cu un mic zâmbet. “Ea are mult simţ practic şi-i plac lucrurile certe, fiindcă sângele ei e de grupa A. E greu să-ţi imaginezi o astfel de femeie aruncată de soartă într-o situaţie incertă şi extrem de stresantă. Nu se prea potriveşte. Exact asta e cel mai interesant – experienţa de viaţă pe care o trăieşte îi va încerca caracterul din toate punctele de vedere. O vedem îmbărbătându-se sau disperând în timp ce luptă pentru a supravieţui. Ea e responsabilă şi puternică, dar mai trebuie să aibă şidorinţa de adrenalină, pentru că altfel nu va reuşi să se strecoare ca un surfer al naibii de bun!”

 “A trebuit să mă antrenez – nu numai pentru a fi un surfer foarte bun ci şi pentru a rezista cât mai mult în apă şi în mişcare. Corpul meu trebuia să facă faţă rolului extrem de solicitant din punct de vedere fizic,” relatează Lively.  “N-am avut o dublură care să execute cascadoriile decât în ultimele două săptămâni de filmări – pe celelalte le-am executat singură. În privinţa surfing-ului am avut noroc că eroina mea din copilărie a fost incredibila Isabella Nichols, numărul 1 din lume la junioare. Cascadoriile de luptă mi-au adus o mulţime de răni şi contuzii, dar sunt mândră că am reuşit să le execut.”

“Blake a luat mai multe lecţii de surfing înainte de începerea filmărilor, aşa că ea îşi asimilase principiile de bază,” susţine Nichols.  “Eu i-am transmis acele gesturi şi amănunte, pe care le faci în mod natural după ce acumulezi experienţăşi am ajutat-o să-şiîmbunătăţească tehnica. I-a venit uşor să le înveţe, fapt care m-a bucurat nespus. Eu mă aflam lângă ea ori de câte ori trebuia să se filmeze o secvenţă de surfing. Făceam schimb de idei, iar asta ne-a ajutat să cooperăm foarte bine.”

În 2010, Lively a petrecut mai mult timp scufundându-se alături de marii rechini albi şi de activiştii pentru prezervarea speciilor, ceea ce i-a oferit un context potrivit pentru înţelegerea scenariului de faţă.  “Am făcut scufundări pentru a-lcunoaşte pe marele alb, în zona Gansbaai, din Africa de Sud,” relatează ea. “M-am aflat faţă în faţă cu aceste creaturi maiestuoase.  Această experienţă mi-a deschis ochii, fiindcă înainte îmi era tare frică de aceşti rechini, dar când m-am aflat în habitatul lor, ei nu mi s-au mai părut nişte creaturi monstruoase, ci nişteuriaşifrumoşi, liniştiţişi calmi. Această experienţă m-a ajutat pentru că nu m-am mai gândit la marele alb ca la un atacator, ci l-am considerat a fi o creatură remarcabilă, care pur şi simplu încerca să supravieţuiască. La fel ca şi  Nancy.”

Turnarea unui film înseamnă de cele mai multe ori să ai multă lume în jurul tău, dar au fost şisituaţii când Lively a trebuit să intre realmente în pielea personajului. Una dintre ele a fost când au filmat-o pe Lively din helicopter, singură, pe o stâncă din largul oceanului. “Am ajuns pe stânca izolată din mijlocul apelor oceanului.

Echipa m-a lăsat acolo şi a plecat înapoi spre ţărm.  Am stat acolo la 100 de metri de ţărm, aşteptând singură în timp ce nivelul apei creşteaameninţător datorită fluxului, să apară helicopterul care să mă filmeze. După câteva zeci de minute de singurătate totală, am văzut helicopterul care s-a apropiat, m-a filmat şi a plecat înapoi de unde venise. Timp de jumătate de oră am rămas singură şi mi-am dat seama de enormitatea situaţiei. Era şi frumos, dar şiînfricoşător. A fost o experienţă de neuitat.”

Collet-Serra spune că Blake Lively a fost mai mult decât un actor angajat.  Datorită faptului că ea apare în  toate secvenţele filmului, spune el, “pe ea o putem considera o adevărată creatoare a povestirii.  Povestirea e creată pentru ea– totul este filtrat prin ea.  Noi toţi ne-am adus contribuţia în timpul realizării filmului, iar ei i-a plăcut colaborarea pe care am avut-o în timpul acestui proces.”

Una dintre ideile cu care a venit Lively a fost aceea că rechinul nu este un monstru, ci o altă fiinţă care se zbate, ca şi Nancy, să supravieţuiască.  “Rechinii sunt demonizaţi de obicei de către oameni, care-i consideră fioroşi, cruzi şimonstruoşi, deşi ei nu sunt aşa.  Rechinul este un animal sălbatic care trăieşte într-un habitat anume,” continuă Lively. 

“Lui Nancy îi e milă de rechin, deşi ea se luptă cu el pentru a-l învinge.  E realmente remarcabil faptul căse poate stabili o relaţie de empatie într-o situaţie încordată, de acest gen. Nancy a avut această revelaţie când a aflat că oamenii au fost primii care au făcut rău rechinilor. Ei i-au vânat şi i-au omorât cu brutalitate, numai din plăcere şi nu pentru a supravieţui. De aceea veţiînţelege motivul rechinului, care trebuie să aibă voinţa, hotărârea şi disperarea de a învinge, pentru că supravieţuirea lui depinde de asta.

De aceea avem de a face cu o încercare a două voinţe puternice. Ele aparţin unor victime, dintre care una va trebui să moară pentru ca cealaltă să supravieţuiască. Este o tragedie, care se întâmplă permanent în sânul naturii. Aşafuncţioneazăvietăţile din natură. ”

În film mai apar AngeloJosueLozanoCorzoşi Jose Manuel Trujillo Salas (alias “Yuco”), care practică surful alături de Nancy pe plajă.  Collet-Serra spune, “Angelo a câştigat de curând un campionat în Mexic, aşa că l-am căutat pe Google şi m-am uitat la video-clipurile lui, unde făcea surfing cu Yuco.  I-am spus: ‘Vă vreau pe amândoi în filmul meu,’ şi a fost o idee bună, pentru că rolurile lor cereau ca ei să fie nu doar  surferi de primă clasă, ci şi buni prieteni.”

LozanoCorzo spune că Lively a fost o bună parteneră pentru toţi.  “A fost foarte drăguţă şi am colaborat foarte bine,” spune el.  “Ea s-a adaptat foarte bine la dificultăţile din surfing – noi am învăţat-o micile secrete ale vâslitului, iar ea a învăţat cu mare uşurinţă.  Ea ştia multe lucruri din experienţa ei trecută, aşa că i-a fost uşor să înveţe.  Noi i-am dat nişteindicaţii tehnice pe care ea le-a aplicat imediat şi în plus, a mai adăugat şi propriul ei stil de surfing. La rândul ei, ne-a învăţatşi ea mici secrete actoriceşti, pe care Yucoşi cu mine nu le ştiam dinainte.”

Pentru LozanoCorzoşi Trujillo Salas, să facă surfing în faţa camerelor de filmat însemna încă o zi de bucurie în apă.  “Pentru mine era ceva normal – să fac surfing însemna să mă simt bine şi să mă distrez,” susţineLozanoCorzo.  “Am petrecut nişte zile de vis, în timp ce filmam pentru “Din Adâncuri”. Cameramanii au fost realmente foarte buni pentru că mai lucraseră la filme despre surfing, aşa că n-a fost greu să ne împrietenim cu ei.”

Despre producţie
jinglebells