Articole The Judge

Warner Bros Pictures și Village Roadshow Pictures vă propun "Judecătorul" un film în care își dau replica de două ori nominalizatul la Premiul Oscar, Robert Downey Jr. ("Chaplin", "Furtuna tropicală") și laureatul Premiului Oscar, Robert Duvall ("Tender Mercies"), care joacă împreună pentru prima dată pe marile ecrane. În film mai joacă nominalizata la Premiul Oscar Vera Farmiga ("Sus, în aer") și laureatul Premiului Oscar Billy Bob Thornton ("Tăișul"). Filmul este regizat de David Dobkin.

În "Judecătorul", Downey joacă rolul unui avocat, Hank Palmer, care se întoarce în casa copilăriei lui unde tatăl, de care se înstrăinase, judecătorul din oraș (Duvall), este suspectat de crimă. El încearcă să afle adevărul și, în paralel, se apropie din nou de familia de care se rupsese de mai mulți ani.

Printre numele de pe afișul filmului, mai apar: Vincent D’Onofrio, Jeremy Strong, Dax Shepard, Leighton Meester, Ken Howard, Emma Tremblay, Balthazar Getty și David Krumholtz.

"Judecătorul" este produs de Susan Downey, David Dobkin și David Gambino, cu Herbert W. Gains, Robert Downey Jr., Jeff Kleeman și Bruce Berman ca producători executivi. Scenariul le aparține lui Nick Schenk și lui Bill Dubuque, după o poveste de Dobkin & Schenk.

Echipa de creație a lui Dobkin îi include pe directorul de imagine laureat al Premiului Oscar Janusz Kaminski (Salvați soldatul Ryan", "Lista lui Schindler"), production designerul Mark Ricker, editorul Mark Livoksi și creatoarea de costume Marlene Stewart. Muzica îi aparține lui Thomas Newman ("Saving Mr. Banks: În căutarea poveștii", "007: Coordonata Skyfall").

Prezentat de Warner Bros Pictures, în asociație cu Village Roadshow Pictures, o producție Big Kid Pictures/Team Downey Production, un film de David Dobkin, "Judecătorul" va fi distribuit de Warner Bros Pictures, o companie Warner Bros Entertainment și, în unele teritorii de Village Roadshow Pictures. thejudgemovie.net

Secretele trecutului nostru devin procesele vieții noastre...

Alunecosul avocat din Chicago, Hank Palmer urma să apere un client din Illinois și să-l scoată din ghearele procuraturii, când primește un mesaj de acasă că mama sa a murit. El nu ține legătura cu tatăl sau, iar mama sa este singura din familie – de fapt, din întregul oraș – cu care el a păstrat legătura în ultimii 20 și ceva de ani. Ea și moartea ei sunt singurele care-l pot aduce înapoi acasă. Ceea ce-l așteaptă în idilicul Carlinville, Indiana, este mai mult decât o slujbă de pomenire, departe de un călduros bun venit.Și, înainte de a reuși să scape, Hank este chemat să-și apere tatăl de care s-a înstrăinat, venerabilul judecător din oraș, care a servit timp de 42 de ani, care se trezește brusc de partea greșită a barei.

"Nu contează câți ani avem, în cinci minute de când ne întoarcem în casa copilăriei noastre, redevenim cine eram când am plecat de acolo", spune regizorul și producătorul filmului "Judecătorul", David Dobkin. "Revenim la rutină, ne purtăm la fel și comunicăm la fel ca în copilărie, avem aceleași neînțelegeri și probleme nerezolvate, care ne vor marca pentru tot restul vieții".

Punându-i față în față pentru prima dată pe uriașii Robert Downey Jr. și Robert Duvall, filmul încearcă să exploreze schimbarea de roluri pe care o resimțim cu toții fie emoțional, fie prin circumstanțe, aceea de a devenii părinții părinților noștri care îmbătrânesc și de a face pace cu istoria noastră personală, felul în care noi, ca adulți, ne trezim brusc într-un teritoriu cunoscut și totuși nefamiliar și modul în care chiar și cele mai bune intenții ale noastre nu ne determină să alegem cea mai bună cale de-a acționa sau, în ultimă instanță, nu generează cele mai bune rezultate.

Vedeta și producătorul executiv Downey spune: "Ceea ce iubesc la această poveste este incredibilul simț al spațiului, al plecării de acasă și al reîntoarcerii pentru a se confrunta cu toate lucrurile pe care acest tip le-a evitat ani de zile, care se revarsă peste el toate dintr-odată. Iubesc felul în care succesele din viață pot fi percepute așa de diferit de oameni care sunt așa de asemănători, chiar dacă ei nu pot vedea sau recunoaște asta. Și povestea este spusă cu o mulțime de întorsături și cu mult umor. Pentru mine aceasta este o versiune a secolului 21 a ceea ce consider eu film clasic".

Dobkin spune că nu numai că rolul lui Hank Palmer a fost creat cu gândul la Downey, dar și că pentru el niciun alt actor nu ar fi putut întruchipa mai bine rolul. "Îl cunoscusem pe Robert cu circa un an înainte și ne plăcuserăm imediat. Dacă îmi place un actor și-i admir talentul, undeva, în subconștientul meu, încep să caut ceva care să fie potrivit pentru el. Așadar, când acest film a început să mă preocupe, Robert era deja în el".

Relația principală pe care a vrut s-o exploreze Dobkin a fost aceea între un tată cu o personalitate puternică și un fiu care a plecat de acasă de mulți ani și care, din cauza unei rupturi aparent ireparabile dintre ei, nu s-a mai întors pentru a se confrunta cu secretele copilăriei sale.

Robert Duvall, cel care joacă rolul judecătorului extrem de dur, spune că a acceptat imediat rolul, pentru că "era un scenariu inteligent, foarte bine scris, cu personaje minunate – în mod clar un film de interpretare. În plus, am simțit că toți cei implicați în proiect vor fi colegi de platou minunați. David a adus propria pasiune și implicare în acest film, într-un mod foarte pozitiv, așa că acesta a fost un proiect foarte atrăgător pentru mine".

Downey și partenera sa de producție și soția sa, Susan Downey, care creaseră recent propria companie, au decis că "Judecătorul" avea să fie prima producție a companiei lor. "Eu și Robert aveam mai multe proiecte pe care voiam să le face, dar acesta însemna un fel de zbor sub radar", spune ea. "Este genul de filme pe care le faci doar dacă scenariul este fantastic... Și a fost !".

Povestea i-a venit în minte lui Dobkin atunci când, după ce a suferit o pierdere personală, a început să se gândească la felul în care copiii deveniți adulți relaționează cu părinții lor în vârstă în cultura SUA. "În multe părți ale lumii, multe generații trăiesc în aceeași casă toată viața și asta este ceva natural", spune el. "Dar, în mare parte, noi, americanii, nu stăm cu părinții noștri, așa că suntem oarecum anesteziați față de îmbătrânirea lor fizică și emoțională. Am început să mi-i imaginez pe cei trei frați și pe tatăl lor, care se reunesc după moartea mamei și tot ce se putea întâmpla".

Dobkin a lucrat cu scriitorul Nick Schenk pentru a creiona povestea, pentru a inventa personajele și a scrie scenariul inițial. "Îmi place cum scrie, așa că l-am sunat pe el. Ne-am așezat la masă, i-am spus de ideea mea și el a intrat imediat în subiect și a creat această călătorie personală, emoțională", își amintește regizorul.

"Ceea ce m-a uimit cel mai tare atunci când David mi-a spus de ideea sa a fost faptul că am simțit imediat o conexiune legată de pierderea mamelor noastre – el trecuse recept prin asta, iar eu eram chiar în acea perioadă", povestește Schenk. "Mi-am dat seama că, în multe familii mama este cuiul care oprește grenada să explodeze, așa că atunci când ea moare, bucățile se împrăștie. Dar ea poate fi și un punct de referință".

Odată ce cei doi Downey au intrat în echipă, ei și producătorul David Gambino de la Team Downey s-au întâlnit periodic cu Dobkin, pentru a contura povestea și personajele. Dobkin notează: "Era important să explorăm povestea despre vinovăție și regret – atât cea a fiului, cât și cea a tatălui – și felul în care cei doi se ciocnesc în timp ce încearcă să descifreze acest mister, în mijlocul unui proces de crimă, fiul trebuind să-și apere tatăl".

"Încă de la început ne-a plăcut să lucrăm cu David, iar lucrurile au tendința de a se termina așa cum au început", spune Robert Downey Jr. "Determinarea și viziunea lui au stat la baza proiectului și totul a pornit de acolo".

Realizatorii au apelat apoi la scenaristul Bill Dubuque pentru a lega toate lucrurile între ele. "Bill a crescut în America centrală", spune Gambino, "așa că el s-a conectat imediat la povestea unui judecător care este calul de tracțiune în micul său oraș, și a relațiilor lui cu fiii săi, mai ales cu Hank. El chiar a înțeles cadența personajelor și cine erau ele".

"Am știut că voiau sensibilitatea central-americană, și au simțit că eu puteam să ofer asta", spune Dubuque. "Se cerea o luptă verbală cu dialoguri foarte dure, care mi se potrivește. Acțiunea se desfășoară cel mai mult în sala de judecată, dar nu este o dramă de tribunal – e o dramă de familie – așa încât era important să știm de unde provin aceste personaje. De ce sunt acești doi bărbați așa de asemănători și totuși așa de diferiți ? Și ce naibii a mers prost ? Știam că, dacă voi putea capta toate acestea aspecte, filmul va fi ceva cu care oamenii se vor putea identifica".

Susan Downey spune: "Îmi amintesc când am citit prima variantă a lui Bill și, pe la pagina 60, i-am spus lui Robert că îmi este frică să citesc și restul, pentru că a doua parte nu avea cum să fie la fel de bună ca prima. Dar a fost".

"Bill are un stil aparte de a scrie", adaugă Dobkin. "E un stil foarte curat, ascuțit, succint. Personajelor lui nu le este frică să greșească sau să încurce lucrurile. Este totul foarte simplu și, în același timp, foarte interesant".

Un lux nu prea des permis distribuției în perioada de pre-producție, repetițiile au fost foarte numeroase, totul culminând cu o improvizație de 90 de minute cu "familia" apropiată – Downey, Duvall, Vincent D'Onofrio și Jeremy Strong – care navigau prin complexitățile personajelor lor, înainte de a porni camerele de filmat.
"Am încercat o scenă", spune Dobkin, "și pentru că exersaserăm cu toții acea dinamică de familie, totul a mers foarte bine. A fost un proces foarte interesant și util, un proces la care a fost interesant să asistăm și să vedem ce mult se poate obține cu tehnicile clasice, cu abordarea clasică a interpretării. Tot ceea ce aduceam nou în acest amestec, se mula pe personalitățile lor și deschidea noi drumuri pe care să mergem. E ca și cum ai aduce la un loc jucători de baschet și de fotbal. Când îi pui la un loc, ei știu să joace. Ei știu mișcările, știu ce să facă, au experiența necesară pentru a intra în joc".

HANK
Nu pot rămâne.
SAM
Ești avocat. El e tatăl tău.
Dacă pleci acum, vei regreta.

Atingerea unei coarde sensibile

Pentru a accentua temele uneori jucăușe ale filmului, Dobkin a apelat la renumitul compozitor Thomas Newman pentru muzica din "Judecătorul".
"Coloana sonoră a lui Thomas Newman a fost mereu parte din film", spune Dobkin. "Stilul său unic și original este singurul la care ne-am gândit. Am vizualizat cadre potrivite muzicii și, la câteva scene, muzica s-a auzit în platou. Coloana sa sonoră ne-a ajutat să ne ghidăm în spațiul interior al personajelor".

Newman spune: "Abordarea mea în ceea ce privește muzica din "Judecătorul" a constat în rafinarea tonurilor dramatice, în a permite spiritului și umorului să-și găsească locul, fără a sacrifica din conținutul emoțional profund".

Dobkin adaugă: "Thomas poate fi în același timp extrem de melancolic, iar apoi să treacă la speranță și căldură. El ne-a condus cu meticulozitate prin misterele personalității lui Hank Palmer, ne-a arătat cum a ajuns acolo și dacă va putea sau nu să treacă dincolo de greutatea trecutului".

Povestea și personajele din film sunt universale. Cu toții, într-un fel sau altul, avem părinți și, tineri sau mai în vârstă, trecem alternativ prin acceptarea și respingerea acestui proces.

Regizorul remarca: ""Prin ce trece familia în acest film... Am fost cu toții acolo sau vom ajunge cel mai probabil. Speranța mea este că publicul va accepta aceste sentimente omenești și acest comportament pe care îl explorăm noi și se va bucura de interpretările extrem de impresionante ale lui Downey și Duvall, precum și ale restului distribuției care dă viață personajelor într-un mod care te face săp rezonezi mult timp după ce vei fi ieși din sala de cinema".