Articole The Dying Gaul

„A fost cea mai fericita experienta din viata mea!”, spune scenaristul aclamat Craig Lucas, care isi face debutul regizoral cu THE DYING GAUL, un thriller subtil si emotional a carei actiune este plasata pe fundalul lumii intoxicante a elitelor Hollywood-ului. Lucas a adaptat o serie dintre piesele sale pentru marile ecrane, inclusiv PRELUDE TO A KISS si RECKLESS, dar aceasta este prima in care s-a aflat si in spatele camerei de filmat, ca regizor.

Cu toate ca filmul priveste triunghiul care se dezvolta intre doi influenti membrii ai Hollywood-ului si un scenarist aflat abia la poarta acestei lumi intoxicante, filmul este departe de a cadea in grosolania povestii stereotipizate despre doi producatori de top lipsiti de gust vs. artistul tanar si pur.

Faptul ca lupta impotriva stereotipurilor, inseland si depasind mereu asteptarile spectatorului, este ceea ce face acest film extrem de palpitant – tocmai cand ai impresia ca ai inteles un personaj, ca l-ai incadrat intr-un stereotip, atunci are loc o turnura complet neasteptata care iti tulbura pasivitatea. „Sa recunoastem”, spune Lucas, „ca atat de mult din industria entertainmentului se bazeaza pe stereotipuri incat artistii nici nu mai trebuie sa faca un efort prea mare. Provocarea, pentru mine, atat in teatru cat si in film, este sa fiu implicat, sa fiu surprins, si sa fiu purtat intr-o calatorie prin cotloanele ascunse ale vietilor personajelor.”

Fireste, Lucas si-a vazut piesa in diverse reprezentari. Dupa cate isi aminteste, „A avut succes in sensul ca si-a incitat spectatorii. Pe unii i-a suparat ingrozitor. Cred ca alte filme si piese ii facusera sa se astepte de la cineva care sufera de pe urma faptului ca iubitul lui a murit de SIDA sa se comporte nobil, pentru ca stereotipul este acela al suferintei care innobileaza, iar nu, bineinteles, al suferintei care provoaca si mai multa nedreptate si cruzime. Spectatorii nu se asteptau sa se confrunte cu nimic de soiul acesta. Asa ca a fost o experienta ciudata. Cred ca m-a facut sa imi doresc sa imi dedic mai mult timp piesei. Vroiam sa inteleg de ce i-a afectat pe oameni intr-o asemenea masura si vroiam, sincer, sa vad daca as putea spune povestea mai bine.”

El insusi regizor, Campbell Scott il interpreteaza pe Jeffrey, executive-ul studioului. Scott isi descrie personajul: „Jeffrey are o pozitie de mare influenta in cadrul unuia dintre studiouri, dar ne-am straduit sa nu il lasam sa cada in cliseul directorilor de studio lacomi si libidinosi. Este mult mai complicat decat pare, desi este inselator – dar toate personajele acestea sunt inselatoare.”

Pentru Lucas, Scott a fost alegerea perfecta pentru acest personaj complex.
„Campbell are o intelegere deosebita a povestirii. Nu il intereseaza efectele ieftine si nu il atrage ceea ce as numi „schmactoria”. „Schmactoria” este genul de actorie care castiga Oscaruri. Daca joci un nebun, un autist, un betiv sau un retardat, asta este considerata actorie. De fapt, cel mai greu lucru de pe pamant este sa spui o poveste fara a atrage atentia asupra ta, asupra felului de a o spune. Campbell are o fluiditate aparte in modul in care comunica el cu el, cu creierul, cu emotiile, cu intuitiile si cu sexul lui! As lucra cu el la orice proiect.”

Patricia Clarkson (THE STATION AGENT, PIECES OF APRIL, FAR FROM HEAVEN) joaca rolul sotiei lui Jeffrey, Elaine, o fosta scenarista a carei viata comoda se dezintegreaza pe tot parcursul filmului. Si ea lauda abilitatile lui Scott de a interpreta un personaj atat de dificil. „Campbell joaca dihotomia, joaca atat femininul cat si masculinul. Este subtil si in acelasi timp fatis. E profund emotional si pasional si totusi rezervat. E lichid.”

Craig Lucas a fost incantat cand Clarkson s-a angajat sa o joace pe Elaine. „85% din regie se reduce la o distributie buna, iar Patti in acest rol a fost un vis implinit”, spune el. „In ultimii 15 ani, eu si Patti ne-am intalnit in repetate randuri. A avut multe citiri de roluri pentru piesele mele din New York.”

Relatia dintre Elaine si Jeffrey este diferita fata de majoritatea casatoriilor infatisate in filmele americane. Clarkson spune „Cred ca sunt fost casatoriti de ceva vreme si ca au o relatie minunata. Sunt amandoi inteligenti si creativi in propriile lor feluri. Se stimuleaza unul pe altul in multe aspecte. Au un mariaj foarte european, un mariaj deschis, ceea ce e foarte rar in stilul de viata american. Sunt amandoi spirite libere.”

Cu toate ca Jeffrey si Elaine au parte de aceasta relatie atipica, aventura lui Jeffrey cu Robert o socheaza pe Elaine, iar reactia ei declanseaza o serie tragica de evenimente. Ea afla de aventura cand se intalneste, sub anonimat, cu Robert pe un chat room gay. Clarkson spune: „Cred ca in viata facem lucruri din cele mai diverse motive. Actiunile noastre sunt uneori rezultate ale mai multor impulsuri, ale mai multor emotii. Elaine se aventureaza sa intre pe chat room si incepe sa ii trimita e-mailuri lui Robert, initial din curiozitate, iar apoi, brusc, devine altceva.”

Scenariul lui Robert este intitulat „The Dying Gaul”, titlu inspirat de faimoasa statuie romana a razboinicului galez ranit, in asteptarea mortii. Desi romanii s-au luptat cu galii in secolul al treilea inainte de Christos, sculptorul roman infatiseaza nu victoria romanilor, ci mahnirea fata de cruzimea si lipsa de sens a razboiului. „Elaine este o artista adevarata si intelege ce vrea sa spuna scenariul”, explica Sarsgaard. „Si sotul ei intelege, insa el este mai preocupat de „realitatile” vietii, adica exact de ceea ce mie, ca actor, mi se recomanda sa ma preocup mai mult, cu nenumarate ocazii. Ca actori, cred ca toti trei intelegem ce inseamna sa incerci sa te agati de un lucru pe care il iubesti enorm. Si cat de usor este sa il arunci pentru o suma suficient de mare.”