Articole I'm Not There

Ce inseamna Dylan pentru tine? Crezi ca filmul tau va trezi interesul generatiilor tinere cu privire la Dylan si muzica lui?Reusitele artistice ale lui Dylan n-au nevoie de nicio punere in lumina din partea mea. Sunt o multime de oameni care considera ca este cel mai mare muzician al tuturor timpurilor si sunt o multime care n-au auzit de el in viata lor. Dar ca personalitate marcanta in cultura de dupa razboi, Dylan nu poate fi trecut cu vederea, indiferent daca ne convine sau nu. Alaturi de The Beatles, Dylan a fost liderul muzical al anilor '60, un adevarat idol pentru numeroasa generatie tanara a acelor vremuri. Cat despre tinerii de azi, care asociaza muzica de-atunci cu generatia parintilor lor, sper ca I'm Not There le va oferi o incursiune in acea perioada, dar si o introducere in muzica lui.

Cum te-ai pregatit pentru film? Este evident ca ai vazut Don't Look Back si clipurile live si ca ai citit autobiografia lui Dylan, Chronicles. Ai vorbit si cu prieteni apropiati de-ai lui, cum ar fi Joan Baez sau Suze Rotolo?Am petrecut o multime de timp studiind istoria creativa a lui Dylan. Prin istoria creativa inteleg cantecele, scrierile, interviurile, filmele, ca si muzica, filmele si povestile care l-au inspirat. Acesta nu avea cum sa fie un film biografic traditional, asa ca am ales sa ma concentrez pe etapele unde viata artistica a lui Dylan si viata lui reala s-au intersectat si s-au influentat una pe cealalta. Am citit toate biografiile, de fapt aproape toate cartile scrise vreodata despre el, dar nu am discutat cu prietenii lui apropiati. Cred ca biografii in cautarea "adevaratului Dylan" au esuat intotdeauna si ca nu poti spune adevarul decat prin intermediul unui anume fel de fictiune. Am vorbit cu Suze Rotolo in schimb, de fapt ea m-a contactat. Aflase ca aveam sa fac un film despre Dylan si era ingrijorata ca o s-o prezint eronat, asa cum au facut toti biografii. Am intrebat-o la ce se referea, pentru ca intotdeauna a avut parte de multa simpatie in biografii. Ce fusese lasat pe dinafara? "Distractia", a zis ea.

Ce te-a inspirat sa distribui un actor diferit pentru fiecare etapa din viata lui Dylan? Cum ai scris scenariul cu Oren? Cum ati pus laolalta toate firele narative, foarte diferite, ale povestirii?L-am descoperit pe Dylan in liceu, dar dupa o perioada am incetat sa-l mai ascult. In 1999, intr-un moment de cotitura din viata mea, mi-am dat seama ca mi-era dor sa-l aud iar. Cred ca aveam nevoie sa ma intorc la acel sentiment de energie adolescentina, la acel sentiment ca totul este posibil, pe care el il sugera atat de bine. Am parasit New York-ul, unde locuisem 15 ani, pentru a merge in Portland, Oregan, ca sa scriu scenariul. Ceea ce nu stiam la momentul respectiv era despre ce voiam sa scriu. Aprofundam tot mai mult ceea ce insemna Dylan, descoperind materiale nepublicate si citind tot ce-mi pica in mana despre el. Cu cat citeam mai mult si cu atat imi dadeam seama ca schimbarea radicala a avut o imensa importanta in viata lui. Si singurul mod de a sugera corect acest aspect era distilarea vietii si a operei lui intr-o serie de eu-uri si povesti separate. Cele sase personaje care au rezultat par sa acopere temele dominante si instinctele care i-au influentat viata si modul de-a lucra, desi cele mai multe au radacini in anii '60. In ceea ce priveste scenariul, pe cand scriam ultimul meu film, Far From Heaven (nominalizat la patru Oscaruri si atasat numarului din luna martie 2007 al revistei Cinemagia – n.r.), a capatat forma si primul draft al lui I'm Not there. Si la finalul acelui prim an petrecut in Portland, am obtinut si acordul lui Dylan, asa ca am continuat. Dar serios am inceput sa scriu la scenariu de-abia in 2002, cand lucrul la Far From Heaven era terminat. A fost o munca titanica, numarul de drafturi a fost foarte mare si tot nu eram multumit. Aici a intrat in scena Oren, un mare scenarist si un tip in care am incredere totala. A venit in Portland si am inceput amandoi sa periem scenariul, ca sa obtinem o dimensiune si o forma realizabile. Impreuna, am reusit sa terminam la sfarsitul lui 2004.

Viata lui Dylan este foarte documentata, ce speri sa aduci nou cu I'm Not There? Cum crezi ca vor percepe fanii aceasta abordare radicala?In primul si in primul rand, sper sa distrug orice parere preconceputa cu privire la Dylan, sa-l vad eliberat atat din interior, cat si din exterior, atat ca personalitate creativa intr-un moment specific, cat si ca personificare a multimii americane, cu conflictele, rebeliunile si traditiile ei. Exista multi fani credinciosi si sper ca filmul sa-i faca sa dezbata frenetic, intre euforie si soc.