Articole Eight Legged Freaks

Efectele speciale limitate oferite de acest gen de filme au inspirat producãtorii în a avea putin mai multã încredere în efectele vizuale generate de computer.
Ei au nominalizat-o, ca specialist în efecte speciale pe Karen E. Goulekas, în a cãrei filmografie gãsim: ”True Lies / Minciuni Adevãrate”, ”Apollo 13”, ”Terminator 2” si ”Spider-Man / Omul Pãianjen”, cea care a câstigat un premiu BAFTA pentru munca sa la filmul ”The Fifth Element / Al cincilea element” si un premiu Saturn pentru filmul „Godzilla”.
Producãtorii l-au ales si pe specialistul în efecte vizuale Thoms Dadras (”Starship Troopers / Infanteria Stelarã”, ”Deep Blue Sea”) si pe producãtorul de efecte vizuale Drew McKeen (”Armagghedon”, ”End of Days”).
Împreunã au format o echipã de peste 70 de artisti specializati în efecte vizuale si animatori, preocupati de a da nastere lighioanelor cu opt piciare, cu Dadras si McKeen concentrati pe partea de pre-productie iar Goulekas conducând cele sase luni de post-productie.
Cum îsi aminteste Emmerich, Dadras si McKeen n-au pierdut timp pentru a se implica în proiect, acceptând provocãrile artistice si ei au început munca cu 7 luni înainte de faza de productie. ”Imediat”, spune el râzând ”au început sã meragã prin magazine si sã cumpere pãianjeni ca sã-i poatã studia”.

Cercetarea a fost vastã.
Animatorii au vãzut sute de filme documentare despre pãianjeni, pentru a întelege exact cum se miscã, cum se comportã si care sunt caracteristiciele lor individuale.
Ĩn film apar cinci tipuri diferite de pãianjeni, fiecare cu caracteristicile sale si metoda de vânãtoare specificã, asa cum îi catalogheazã Thomas Dadras, ”avem pãianjeni care sar, ãstia se deplaseazã cel mai repede pe ecran, pãianjeni capcanã, care într-o clipã apar si îsi trag victimile sub pãmânt, pãianjeni scuipãtori, care-si acoperã prada cu un strat de pânzã de pãianjen, lipicioasã, tarantule care seamãnã cu tancurile, si pãianjeni ’tesãtori”, care îsi înconjoarã victimile cu o pânzã tesutã, ca pe mumii.
Femela pãianjenului ”tesãtor” este vãzutã în film conducãtoarea cea rea, care protejeazã cuibul subteran unde milioane de pãianjeni mici stau la incubator. Cu sigurantã, ea este cea mai feroce
”Fiecare pãianjen are mersul sãu caracteristic”, spune Dadras, evidentiind atentia echipei pentru autenticitate.
”Tarantula este relativ mare si grea asa cã ea merge diferit de pãianjenul scuipãtor, care este mai agil si mai rapid”.
Echipa de animatori au folosit soft-uri special concepute pentru acest film, ei au construit o lume virtualã, în interiorul calculatorului, folosinf camere digitale de luat vederi, lumini, modele de actori si modele de pãianjeni.
”Am creat aceste modele în 3D, ale Mall-ului si ale strãzilor principale din oras pentru a vedea unde fug pãianjenii si pe ce clãdiri se catãrã”.
Pentru a avea o scalã potrivitã au fost fãcute fotografii, cu actorii, lângã diferite obiecte din film, biciclete, masini, camioane.
Apoi, folosind aceste fotografii si obiectele, drept ghid, animatorii au plasat pãianjenii de diferite dimensiuni în imagine pânã au gãsit dimensiunea potrivitã pentru fiecare pãianjen în parte si scenã.
Devlin explicã, ”Mai întâi am fãcut animatia care sã se potriveascã scenelor respective, în 3D, apoi am folosit camera virtualã pentru a potrivi imaginile cu imaginile reale”.
Ĩncercarea de a reda cât mai fidel caracteristicile reale ale pãianjenilor, le-a creat destule probleme realizatorilor, asa cum aratã Dadras ”Ĩn mod normal o tarantula are aprox. 2-3 cm în diametru, dar când o faci înaltã de 1,5 m si o circumferintã de 4 m, unele din caracteristicile speciei lucreazã împotriva imaginii pe care vrei s-o creezi.
De exemplu, tarantula e pãroasã, ceea ce aratã O.K. în mãrime normalã, dar când e de mãrimea unui camion, blana pare prietenoasã, ca a unui ursulet urias. Pentru a remedia asta animatorii au bãrbierit portiuni din picioarele tarantulelor si le-au dat texturi lipsite de pãr, în special în zona fetei si a picioarelor din fatã, folosite ca brate de cãtre pãianjen, pentru a bãga hrana în gurã”.