De câteva zile, Festivalul de Film Independent Anonimul, desfășurat în Delta Dunării, la Sfântul Gheorghe, s-a încheiat. Dar ediția va rămâne pregnant în amintirea cinefililor veniți la festival multă vreme de acum înainte datorită prezenței ca invitat special a regizorului sud-coreean Park Chan-wook, cineast de talie mondială. Câştigătorul Marelui Premiu la Cannes pentru „Oldboy” şi al Premiului Juriului pentru „Setea”, Park Chan-wook se află în prim-planul renaşterii cinematografiei coreene. Faimos pentru vizualurile explozive şi modul dinamic de a spune povestea, este un regizor care continuu provoacă şi sfidează aşteptările. Park Chan-wook a ținut un masterclass la Festivalul Anonimul, din care prezentăm mai jos punctele esențiale.
Eșecurile consecutive nu l-au descurajat
Park Chan-wook: Două dintre filmele mele au eşuat la box-office, nu au fost nici succes de critică. De aceea a fost foarte dificil la început să trăiesc ca regizor în Coreea. A trebuit să fac un film nou. Nu ştiu cum e în România, dar în Coreea - dacă două filme consecutive îţi eşuează la box-office - nu mai primeşti cea de-a treia şansă. Am încercat să supraviețuiesc, gândindu-mă că voi reuși cumva. Am făcut critică de film și am continuat să mă întâlnesc cu investitorii, am continuat să scriu scenarii de filme. Și am făcut J.S.A.: Joint Security Area, care a fost un succes.
Despre sursele de inspirație. Chair dacă sursa e ceva scris, citește și simte că experimentează chiar el
Park Chan-wook: Sursele de inspirație sunt diferite pentru filmele mele. Fie că e material scris, fie propriile experiențe, toate sunt egale ca importanță. Lady Vengeance este un original. Cât privește un roman pe care îl citesc, povestea o simt ca pe o experienţă personală, pe care o trăiesc eu însămi. Publicul spune că am adaptat povestea faţă de original, însă am luat-o ca pe o experienţă, am luat originalul şi l-am adaptat. Pentru că dacă trăieşti o experienţă şi vrei să o ecranizezi, nu ai s-o reproduci în mod exact, şi asta este ceea ce am făcut în filmele mele - am adaptat. De ce? Pentru că tot conţinutul sursei originale a fost filtrat prin mintea mea şi făcut autentic.
Deprinderile tehnice nu l-au împiedicat să devină... artist
Park Chan-wook: Încă de când eram mic mi-am dorit să fiu un artist. Am observat că fratele meu mai mic este mai talentat. Asta nu m-a făcut să renunţ, pentru că nu exista nicio regulă împotriva a avea două orientări artistice în familie. Am fost lăsat să am propriile mele înclinaţii artistice. În lumea artistică sunt necesare uneori şi deprinderi tehnice.
Violența, mai „digerabilă” pe muzică barocă
Park Chan-wook: Am ales muzica barocă pentru Lady Vengeance/Dulcea ei razbunare datorită efectului incredibil. Obiectivul este ca momentele de violență să fie digerabile pentru public.
Excesele vizuale, pentru arătarea vieții așa cum este ea
Park Chan-wook: Exagerând un personaj, prin ironie, am încercat să scot în evidenţă adevărata natură a vieţii, viaţa aşa cum este ea. Ceea ce este important este că am ales personaje care, deşi alegerea lor s-ar putea să nu fie una bună, chiar dacă se confruntă cu eşecul, nu sunt în mod inerent rele. Protagonistul din Thirst/Setea vrea să aibă o relație cu o femeie căsătorită. După orice standard, acest lucru este ceva imoral. În realitate, ar fi un lucru foarte criticabil. Însă, în ficţiune, un asemenea personaj care spune „vreau să apăr relaţia în care mă aflu” este mai nobil decât oricine, este chiar un personaj romantic.
Un stil propriu care să relateze cel mai bine subiectul fiecărui film
O remarcă din public a fost că filmul The Handmaiden (din toamnă și pe marile noastre ecrane) este mai puţin dur decât celelalte filme. De ce?
Park Chan-wook: Pentru că este în jurul temei iubirii. Am căutat, ca regizor, un stil propriu care să relateze cel mai bine subiectul fiecărui film. Dacă aţi perceput acest film ca fiind mai puțin radical, sau mai frumos, este legată de exprimarea violenţei în film. Şi, într-adevăr, există numeroase momente violente în film. Ca de exemplu faptul că protagonista este constrânsă de unchi să citească de mică texte erotice în fața unui public exclusiv masculin. Am încercat însă să îi dau o notă poetică, una care să unifice subiectul.
Ai nevoie de curaj pentru a portretiza ceva împotriva curentului
O întrebare din sală a atins problema conflictului latent dintre cele două Corei. Iată comentariul unui spectator - Aţi făcut J.S.A.: Joint Security Area ca şi un film de război sau ca un film profund, care a încercat să explice ce anume s-a întâmplat cu adevărat în acea parte de lume, pentru că majoritatea lumii este la curent numai cu ceea ce se întâmplă în spaţiul lor apropiat şi ignoră ceea ce se întâmplă în restul lumii. Aţi încercat să treziţi atenţia publicului cu privire la conflictul latent dintre cele două Corei?
Park Chan-wook: Pentru mine au fost mai importanţi protagoniştii, soldaţii celor două state. Toate filmele mele vizează pe cei implicaţi cel mai puternic şi cel mai personal. Pe lângă a face un mesaj interesant pentru public, am ales şi cea mai bună structură pentru a spune povestea filmului, însă acum ceea ce este grav este ca şi oamenii educaţi îşi văd semenii, pe aceia la fel ca ei, ca fiind însuşi diavolul. Şi chiar dacă statul duşman este diavolul, oamenii obişnuiţi care trăiesc în el nu sunt. Şi nord-coreenii sunt umani, şi ai nevoie de curaj ca să afirmi asta. Eram pregătiţi să mergem la închisoare pentru modul în care ne portretizam duşmanii, exista acest pericol.
Creştinismul e un factor de stabilitate în filmele lui Park Chan-wook
Un alt spectator prezent la Masterclass-ul lui Park Chan-wook a întrebat dacă „este o metaforă faptul că unele personajele merg la şcoli catolice? Sau că ele provin, într-un fel sau altul, din creştinism? Care este relaţia dumneavoastră cu creştinismul? Aţi încercat să aveţi o abordare creştină, christică asupra subiectului filmului JSA, din perspectiva moralei creştine?”
Park Chan-wook: Familia mea a fost catolică şi am avut o influenţă catolică, însă în Coreea există oricum un număr mare de creştini. Există numeroase biserici şi creştinii au o prezenţă vizibilă. Chiar dacă nu accepţi creştinismul, poţi porni de la premisa că există rai şi iad. Deci, iată, conceptele creştine au devenit un element al vieţii zilnice pentru mulţi oameni. Şi, chiar dacă nu eşti creştin, aceste concepte îţi vor influenţa viaţa zilnică. Ideea de mântuire, chiar dacă nu crezi în Dumnezeu, poţi totuşi să o accepţi. Având o educaţie catolică, am ţinut cont că catolicismul a ţinut Coreea un pic mai liberă, un pic mai democratică. Coreea a fost sub o dictatură militară, însă biserica catolică a fost una dintre principalele forţe care s-au opus regimului militar şi care a apărat libertatea oamenilor în acele timpuri. Creştinismul e un factor de stabilitate în filmele mele.
Părerea ta
Spune-ţi părerea