Un destin exemplar şi unul dintre cele mai aşteptate filme la cea de-a 65-a ediţie a Berlinalei. Queen of the Desert, regizat de cunoscutul regizor german Werner Herzog şi "condimentat" cu prezenţa pe ecran a lui Nicole Kidman, James Franco şi Robert Pattinson, ne arată încercatul Orientul Mijlociu la început de secol 20 din perspectiva exploratoarei Gertrude Bell (Kidman), cea care va avea o influenţă cu bătaie lungă în regiune.
Cu Imperiul Otoman în declin şi ambiţii de eliberare ale popoarelor asuprite, marile puteri europene sunt gata de orice pentru a-şi consolida poziţia în zonă şi pentru a intui, în lipsa oricăror informaţii din teritoriu, cine vor fi liderii politici ai noilor naţiuni. Dacă lui Winston Churchill şi aliaţilor săi li s-ar fi spus că o femeie, Gertrude Bell, va ajuta la trasarea graniţelor zonei, ar fi râs cu toţii în hohote.
Chiar dacă nu reuşeşte să găsească cel mai bun ton pentru a retrasa extraordinarul itinerariu al vieţii lui Gertrude Bell, Werner Herzog îşi construieşte filmul ca o adevărată declaraţie de dragoste la adresa exploratoarei a cărei adâncă apreciere pentru spiritul şi cultura beduinilor i-a atras în zonă supranumele de "regină a deşertului". Interpretată de o Nicole Kidman competentă, Gertrude Bell îşi face apariţia pe ecran ca o distrugătoare de convenţii: a patra femeie din lume care a absolvit universitatea Oxford, Bell refuză balurile şi vânătoarea unui soţ, implorându-şi tatăl să o lase să plece la Teheran, unde intră în cercul diplomaţilor britanici hotărâţi să beneficieze de pe urma destrămării Imperiului Otoman.
Este doar începutul unei călătorii extraordinare. O nefericită poveste de dragoste şi pasiunea pentru poezia persană o vor împinge pe eroină pe o cale de neconceput în vremurile respective. Călare pe o cămilă şi însoţită de câteva ajutoare de nădejde, Bell traversează dunele deşertului, fiind mai întâi tolerată şi apoi admirată de triburile de beduini.
Din păcate povestea lui Gertrude Bell merita un film biografic mai intens şi bine condus decât Queen of the Desert, intrat în lupta pentru Ursul de Aur la cea de-a 65-a ediţie a festivalului de la Berlin. Werner Herzog face câteva alegeri obscure, alunecând adesea în melodramă şi telenovelă şi obligându-şi personajele la gesturi largi, patetice, mai degrabă amuzante decât emoţionante. Schimbările de ritm şi muzica nu ajută nici ele filmul, şi nici modul cum sunt înfăţişate personajele arabe, ca simpli cărăuşi ai unui baldachin pe care tronează Nicole Kidman, starul de cinema.
James Franco îl interpretează (uneori hilar) pe Henry Cadogan, secretar al ambasadei britanice de la Teheran, ţintă a atenţiilor lui Bell şi protagonist al primei părţi a filmului. Aproape 50 de minute din cele 128 sunt folosite pentru poveste de dragoste dintre Bell şi Cardogan, Herzog părând să sugereze că numai sfârşitul relaţiei a făcut-o pe eroină să se îndrăgostească de deşert şi de locuitorii acestuia.
Folosirea lui Robert Pattinson este cât se poate de surprinzătoare, mai ales că actorul (oare spera ca Werner Herzog să-i relanseze cariera?) apare în rolul lui T.E. Lawrence, mai cunoscut sub supranumele de "Lawrence al Arabiei". Îmbrăcat în elaborate veştminte arabe şi cu unele dintre cele mai amuzante replici din film, Pattinson pare mai degrabă o ocazie de "comic relief" decât cel ce va deveni aliatul beduinilor şi cel mai respectat britanic în regiune. Iar publicul va râde probabil de şi nu cu personajul său.
Părerea ta
Spune-ţi părerea