Înaintea prezentării filmului Triangle of Sadness (regia Ruben Östlund), câştigătorul Palme d'Or-ului la Cannes 2022, în premieră naţională la cea de-a XIII-a ediţie a Les Films de Cannes a Bucarest, am avut ocazia să stau de vorbă cu regizorul Ruben Östlund la Festivalul de Film de la Hamburg (29.09-08.10.2022).
Știam sau poate mai curând speram chiar de la premiera la Cannes că Triunghiul tristeţii va fi filmul câștigător din competiția festivalului; un film atât de bulversant, atât de sarcastic, atât de ironic,... genial. Și iată confirmarea în cadrul galei de închidere a prestigiosului Festival de Film de la Cannes, de pe 28 mai: imprevizibilul și inclasificabilul cineast suedez Ruben Östlund căștiga supremul trofeu, la cinci ani după ce era recompensat cu Palmierul de Aur pentru The Square, în care ironiza lumea artei contemporane.
Al patrulea lungmetraj al său, Force majeure, i-a adus regizorului și scenaristului Ruben Östlund prima nominalizare la Globul de Aur. Cu al cincilea și al șaselea film, i-a reușit „o lovitură de stat“ extrem de rară: Palme d'Or la Cannes atât pentru The Square, cât și pentru Triangle of Sadness.
După premiera germană a acestei satire cu umor negru la Festivalul de Film de la Hamburg, l-am întâlnit pe suedezul de 48 de ani în hotelul de lux Grand Elysée de la Dammtor. Aici sunt cazați toți oaspeții festivalului, tot aici avusese loc si interviul meu cu Emanuel Pârvu cu un an în urmă, la invitația festivalului, cu ocazia filmului Miracol, din a cârei distribuție face parte. Revin la actuala ediție și la interviul cu Ruben Östlund, ce a avut loc pe 30.09.2022.
După ce ai explorat scena artei contemporane, de ce te-a interesat lumea modei și a modeling-ului?
Ei bine, soția mea este fotograf de modă. Așadar, când am cunoscut-o acum șapte ani, am vrut să aflu mai multe despre industria modei și industria frumuseții.
Iar frumusețea este monetizată, „sexuality as currency“!
Frumusețea creează un anumit tip de ierarhie în toate situațiile sociale. Mi-a spus multe despre modelele masculine. De exemplu, modelele masculine, ei câștigă o treime sau o pătrime față de modelele feminine. Este una dintre puținele profesii în care bărbații câștigă mai puțin decât femeile.
Acest iacht este condus de un căpitan bețiv, un american cu vederi comuniste care se împrietenește cu bogătașul rus capitalist, care face bani din... „rahat”, mai exact are afaceri cu îngrășăminte. Cum l-ai convins pe Woody Harrelson să joace rolul căpitanului comunist al unui iaht de lux în „Triunghiul tristeții”?
I-am spus: „Poți să joci un bețiv marxist în marea liberă, strigând sloganuri de război de clasă în timp ce superbogații bolnavi din cauza răului de mare vomită în jurul lui stridiile pe care tocmai le-au înghițit. Pe el l-a atras ideea de a interpreta un comunist idealist din SUA care are un duel verbal cu un capitalist dur din Rusia.
Cu tot boicotul contra rușilor, cu toată voința organizatorilor festivalului de la Cannes de a înlătură oricare prezență rusească la Cannes (pavilionul rusesc a fost preluat, de exemplu, de Arabia Saudită) iată ce ironie, în filmul câștigător se proclamează lozinci comuniste și citați Lenin și Marx, alături de Mark Twain, Kennedy și Ronald Reagen. Ideile marxiste se aud mai rar în cinemaografe...
Da, dar le-am absorbit cu laptele mamei, ca să zic așa: mama, care a rămas o comunistă hotărâtă până în zilele noastre, m-a hrănit cu idei radicale de stânga și feministe de la o vârstă fragedă. Desigur, pe micuța insulă din sud-vestul Suediei unde locuiam, astfel de lozinci sunau exotic. Cărțile lui Marx și Lenin se aflau pe rafturile noastre din sufragerie și le ascundeam, de frică să nu nu dau de necaz, ori de câte ori prietenii se anunțau în vizită.
Ai spus odată că ești convins că cinematografia poate schimba societatea. Ce ți-ar plăcea să obții cu filmele tale?
Mai presus de toate, denunț hiperindividualismul absurd care ne păcălește să credem că problemele acute precum schimbările climatice pot fi rezolvate cu postări ieftine pe instagram. Într-adevăr, trebuie să combatem astfel de crize la nivel social – și să recunoaștem că, nu în ultimul rând, capitalismul delirant ne înstrăinează unii de alții și ne împiedică să lucrăm împreună într-o manieră rațională. De aceea plasez întotdeauna comportamentul personajelor mele într-un context social. De exemplu, în Triunghiul tristeții examinez fenomenul abuzului de putere.
Iris Berben joacă un rol neobișnuit în film: ea interpretează o pasageră care, în urma unui atac cerebral, nu poate pronunța decât fraza "In den Wolken"/în nori) - De unde ideaa de a apela la cea mai renumită actriță germană pentru acest rol?
Modelul pentru acest rol a fost soacra mea, care - după ce a suferit un accident vascular cerebral - poate spune doar aceste trei cuvinte. Pentru că vine din Germania, am căutat în mod special o actriță germană – iar Iris m-a impresionat cel mai mult în timpul audiției.
În filmul tău spectatorul are parte de două lumi diferite, cea a pasagerilor bogați care își permit orice moft și cea formată din membrii echipajului iachtului de croazieră, care râvnesc după un bun bacșiș și nu îndrăznesc să contrazică clientul, chiar dacă cerințele sunt absurde. Există și acea scenă memorabilă cu actrița elvețiană Sunnyi Melles care interpretează o rusoaică mofturoasă în rolul soției oligarhului, care - asemănător cu rolul interpretat pe scenă în adaptarea piesei „Zeul măcelului”, de Yasminei Reza, în regia lui Dieter - vomită considerabil pe parcursul scenei. Ai vizionat un videoclip cu prestația ei și, prin urmare, ai distribuit-o in rol?
Nu, ea nu mi-a vorbit despre acea performanță, decât mult mai târziu am aflat. Dar Sunnyi este într-adevăr fenomenală: ea poate simula o criză de vomă înșelător de reală, la comandă. Pe platou, ea a fost cu siguranță regina noastră! Am scanat chiar și voma ei cu ajutorul unei imprimante 3D și am folosit-o pentru a forma un trofeu pe care vrem să-l prezentăm într-o zi: Golden Barf Ray! Stai puțin, trebuie să vezi... (Arată o fotografie cu o sculptură acoperită cu vopsea aurie pe telefonul său mobil.) Pe piedestalul trofeului va fi etichetat un citat a lui Brecht: „Întâi vine mâncatul, apoi vine morala...”
Milionara interpretată de Sunnyi Melles cere cele mai absurde lucruri de la echipaj. Iar altă clientă constată, de exemplu, că o pânză este murdară și cere să fie curățată, iar căpitanul Thomas și inginerul său, Darius (interpretat cu măiestrie de actorul suedez de origine armeană Arvin Kananian) - după ce inițial încearcă în zadar să-i explice că nu poate face nimic, doarece nu există pânze pe un iacht cu motor - se dă bătut și promite să remedieze această neglijență, urmând ca pânza (inexistentă!) să fie curățată! Bogăția obscenă duce la un comportament obscen?
Uneori, sigur, dar nu neapărat. În timpul cercetărilor mele, o companie de închiriere de bărci mi-a spus că a scos un jacuzzi ce se afla inițial în dormitorul iahtului său de lux: ar fi fost în continuare de acord să accepte ca piscina să fie umplută cu șampanie - dar când clienții mofturoși au mai cerut și peștișori aurii în piscină, a tras frâna de urgență. Asemenea excese există, dar cunosc și milionari respectuoși, cizelați – precum simpaticul cuplu englez, acei extrem de bogați fabricanți de granate din filmul meu. Lumea nu este alb-negru!
La ce ne putem astepta în următorul film?
Următorul meu proiect se numește The Entertainment System Is Down. Are loc pe un zbor pe distanțe lungi. Și destul de curând după decolare, echipajul informează pasagerii că sistemul de divertisment este defect. Acum sunt blocați într-un zbor de 15 sau 17 ore fără niciun divertisment digital. Deci va fi ca un studiu al modului în care ființele umane moderne interacționează în acest mic laborator care este un avion, în aceste circumstanțe pentru ei dezastruoase.
Sună promițător! Deci este vorba despre „air rage”!
Da, „furia aerului” este un termen care este folosit atunci când un pasager devine atât de violent încât trebuie aterizat de urgență. Am citit un studiu despre asta și am aflat că atunci când pasagerii în economy class trec pentru îmbarcare prin business sau first class, riscul unui comportament violent crește de patru ori. Este un fapt super interesant, inegalitatea ne provoacă, inegalitatea ne frustrează. Iar, din moment ce simți inegalitatea, există și riscul ca aceasta să provoace furii.
La întrebarea unei jurnaliste ucrainene, dacă are timp să vizioneze filme la Filmfest Hamburg, regizorul suedez ne surprinde cu o contra-întrebare. „Ce filme mi-ați recomanda?”
Vă recomand filmul Aurora's Sunrise, care ruleaza pe 01 octombrie, despre destinul Aurorei Mardiganian, supraviețuitoare a genocidului armean, care devine vedetă la Hollywood. În parte animație, în parte interviuri cu Aurora Mardiganian care relatează prin ce orori a trecut, acest fascinant biopic al cărui premieră a avut loc la Festivalul de Film de la Erevan, intitulat „Caisa de Aur“, m-a impresionat.
Pe Inna Sahakyan, regizoarea filmului, o ratasem la Erevan. Cu atât mai mult îi sunt recunoscătoare lui Albert Wiederspiel, directorul festivalului Filmfest Hamburg, care a invitat-o pe Inna la Hamburg unde, în sfarșit, ne-am cunoscut și am stat la taifasuri, bineînțeles - tot conform tradiției - la Grand Elysée Hotel.
