Dezmăţ cu prinţese Disney

Republicăm cronica lui Spring Breakers/Vacanţa de primăvară, film inclus în septembrie 2012 în competiţia festivalului de la Veneţia, unde a provocat şoc printre jurnaliştii acreditaţi la festival. Ne bucură foarte mult faptul că un distribuitor din România a achiziţionat drepturile de distribuţie pentru această trăsnaie dementă, dar cât se poate de simpatică. Iată mai jos cum descria Cinemagia, pe 5 septembrie 2012, premiera weekend-ului viitor:

„Harmony Korine (poate îl ştii de la un TIFF, unde şoca acum câţiva ani cu al său Trash Humpers) vine în competiţie la Veneţia cu Spring Breakers, o producţie colorată (şi dezbrăcată) ce dă de pământ cu imaginea de dive Disney ale unor Selena Gomez şi Vanessa Hudgens. Împreună cu Ashley Benson şi Rachel Korine (soţia regizorului), Hudgens şi Gomez interpretează patru eleve la colegiu care, după ce fac rost de bani pentru vacanţa de primăvară, pleacă spre Florida pentru câteva zile de destrăbălare totală.

Încă de la genericul plin de trupuri goale, pâlnii de bere şi sâni scuturaţi în toate părţile ştii că nu te aşteaptă ceva ce cenzorii de la Hollywood ar privi cu plăcere (şi să o şi recunoască). Spring Breakers ia mare parte din tabuurile Hollywood-ului, le face ghemotoc, le îneacă în tărie şi apoi le dă foc, privind cum ard în timp ce ridică spre cer un Kalashnikov. Da, este exagerat şi pe alocuri stupid, dar în acelaşi timp e extrem de distractiv pentru privitor, cu câteva dintre cele mai puternice şi şocante imagini văzute anul acesta la Veneţia. şi, crede-ne, de mult n-ai mai admirat asemenea sexploatare în competiţia unui festival de categorie A!

E surprinzătoare includerea lui Spring Breakers în competiţia festivalului şi ar fi uimitor dacă juriul condus de Michael Mann ar aminti filmul în palmaresul acestei ediţii (notă ulterioară: Spring Breakers nu a fost premiat). Chiar şi aşa, Korine merită un trofeu pentru cel mai trăsnit concurent la Leul de Aur şi pentru un exces care nu ţine deloc cont de aşteptările spectatorilor sau de imaginea actriţelor sale. De fapt Spring Breakers este o palmă pe obrazul oricărui conservator şi le oferă ocazia lui Hudgens şi Gomez să scape de imaginea angelică creată cu atâta sârg de PR-iştii Disney. Mai mult, Spring Breakers este modul extrem al lui Harmony Korine de a spune tuturor că nu-i pasă de sistemul de la Hollywood, iar pentru Hudgens şi Gomez este o încercare (reuşită) de a transmite că pot şi altceva decât fluturaşi, bezele şi cântecele Disney.

Pentru a reuşi acest lucru, actriţele se dezlănţuie în scene în care nu poartă decât bikini minusculi, îşi ating trupurile, fac striptease, se sărută una cu cealaltă, îşi aruncă obscenităţi, cântă melodii de Britney Spears şi în general se prostesc de nu se poate, îndepârtându-se pe cât de mult posibil de "cuminţenia" de la începutul carierei. Şi e şi necesar să facă acest lucru, pentru că imaginea Disney cu siguranţă nu le va duce departe: cel mai bun exemplu este Selena Gomez, care, la 20 de ani, arată ca o lolită speriată. Pentru ea, un scurtcircuit marca Harmony Korine este mai mult decât obligatoriu...

În jurul celor patru studente orbitează James Franco, într-un nou experiment al carierei. Gangster şi traficant, fan Britney Spears acoperit cu tatuaje şi cu dinţii îmbrăcaţi în nichel, personajul său îşi ia pseudonimul de Alien şi le împinge pe cele patru în cele mai neaşteptate direcţii (din punctul de vedere al scenariului). E grotesc, stupid, trist şi amuzant deopotrivă şi ceva ne spune că Franco & co. s-au distrat de minune la filmări, având în vedere rezultatul. Şi pentru spectatori va fi o experienţă amuzantă, iar dedesubturile satirice ale poveştii ("să ne purtăm de parcă am fi într-un joc video, de parcă am juca într-un film!") îi dau lui Spring Breakers suficientă carne pentru a avea succes dacă nu în cinematografe, măcar în comentariile amatorilor de cinema underground.„