Desi in Romania il stim pe Alexandru Iordachescu pentru mediu-metrajul Andreea si tramvaiul, realizat in 2004, cu Maria Dinulescu in rol principal, regizorul de origine romana nu este la debut in lungmetraj cu filmul Copilaria lui Icar. El a regizat si SF-ul Le Jardin des autres roses, in 2000, despre un tanar hacker care face tot felul de "smecherii" pe retea, si, la un moment dat, "ajunge intr-o imersie totala a simturilor, incepand sa confunde realitatea". Lungmetrajul a fost realizat si difuzat numai in Elvetia.
Prin urmare, Copilaria lui Icar (care continua sa se filmeze in Bucuresti pana pe 9 octombrie) este al doilea lungmetraj al regizorului Alexandru Iordachescu, mai cunoscut in Romania ca "sotul Ruxandrei Zenide", decat dupa nume. Sotia lui, regizoarea filmului Ryna, este si co-producatoarea filmului.
Dar, despre ce este vorba, mai exact, in Copilaria lui Icar? Regizorul insusi povesteste:
Jonathan Vogel, protagonistul filmului, jucat de Guillaume Depardieu - foto (fiul lui Gérard Depardieu) sufera un accident grav si se duce in clinica profesorului Stivlas Karr (jucat de Carlo Brandt) pentru un tratament de regenerare a piciorului, pe care l-a pierdut; la aceasta clinica, in termeni experimentali, s-au reusit foarte multe pe latura refacerii celulare.
Dar ce ma intereseaza la aceasta situatie de viata, care aduce consecinte tragice, e ca fiecare lucru exterior este legat de ceva sufletesc; si vrand sa rezolvam ceva exterior, material, fizic - fara sa tinem cont de cauzele interne - rezultatul nu e cel asteptat. Jonathan Vogel are de "reparat" ceva din trecutul sau si de aceea ar vrea sa se intoarca in timp. Personajul fostei lui neveste este foarte important in economia filmului (vezi poza), Vogel fiind extrem de afectat de divort.
Iordachescu isi argumenteaza pozitia fata de acest subiect, justificandu-si alegerea:
Suntem singura specie a caror bebelusi baga totul in gura, ca sa descopere; daca ceva e mortal, e prea tarziu� Incercam diverse chestii - si e o caracteristica infricosatoare a naturii umane sa se lanseze in experimente inainte de a vedea rezultatul; incercam lucruri, dupa care vedem daca experimentul duce la niste rezultate neasteptate, pe care omul de stiinta le poate considera extraordinare, dar care dau efecte groaznice asupra omului.
Se intampla lucruri "groaznice" in film? Daca tot e vorba despre experimente"
[Iordachescu rade, fara sa vrea a-mi vinde finalul.]
Tot ce inseamna laborator a fost creat pe platou, continua regizorul - dar "nu arata, totusi, ca laboratorul lui Frankenstein; aspectul e simplu, banal, pentru ca se lucreaza in domeniul microscopic. Nu am vrut sa merg pe ideea de supralicitare a elementului stiintific, am vrut sa merg pe ideea de sobrietate, sa nu pun in fata tehnica".
Tinand cont de backgroundul actorului principal - Guillaume insusi a suferit o amputare a piciorului in urma unui accident de motocicleta, dupa ce in spital a contractat un stafilococ auriu la genunchi - la care se adauga o tinerete in care drogurile, utilizarea armelor de foc si inchisoarea au fost la ordinea zilei pentru Guillaume, cum a fost colaborarea cu acest actor? Am putea spune ca, partial, s-a jucat pe sine?
E o sansa sa lucrez cu Guillaume, e genial, cum rar au existat si vor exista actori; e din fibra celor mari si se va vedea in rolul asta. Pentru mine, fiecare zi de filmare e o lectie luata de la el; a preluat personajul si l-a dus foarte departe; e de o generozitate uimitoare; a imbogatit personajul, i-a adus nuante si subtilitati pe care eu le speram fara sa stiu ce se poate obtine.
Ma gandeam ca va fi dificil lucrul cu el din cauza backgroundului sau de baiat obraznic; mi-a fost extrem de frica de asta, insa Guillaume este un om care stie cinema, care iubeste cinema-ul, e un tip cu o mare sensibilitate, si - din cauza asta - este extrem de expus.
Este foarte important pentru mine sa simt actorul, sa-l inteleg, si discutia cu actorii ma inspira in a scrie personajele. Asa s-a intamplat cu Guillaume; am vorbit foarte mult despre personajul lui si am facut modificari la scenariu, dupa discutiile cu el.
Mai mult, am incercat sa duc povestea la nivel uman: ce se intampla cu personajele, dramele lor, si am vrut sa las la suprafata conflictele si relatiile dintre ele.
M-as duce spre 100 de minute cu acest film, montajul urmand de la mijlocul lui octombrie incolo; consider ca o sa fim gata in martie 2009.
Cat o priveste pe Alysson Paradis (sora cantaretei Vanessa Paradis) care au fost calitatile ce au recomandat-o pentru rolul lui Alice, fiica profesorului Stivlas Karr?
Initial ma interesa o actrita de 40 de ani care sa joace rolul unei tinere de 23: ma gandisem la Elina Löwensohn), care ar fi suferit de sindromul imbatranirii premature; apoi am schimbat scenariul; gasind-o pe Allyson, care chiar are 23 de ani; am incercat sa creez altceva cu ea: in sensul unei naivitati si fragilitati; are ceva atat de simplu si de pur in ea Allyson, incat m-a interesat sa pun asta in scenariu. Si am mers pe ideea ca ea a fost izolata de lume, protejata, pentru ca are niste probleme de sanatate care inseamna stricta ei supraveghere; nu mai indic ce boala este, doar ca poate fi fatala si cere o supraveghere specifica. In plus, Alysson va canta in film...
Iordachescu face o pauza dupa care marturiseste: a fost foarte dificil cu finantarea pentru genul asta de subiect, pentru ca este destul de atipic. E o zona foarte diferita fata de ce se asteapta in filmele romanesti; creeaza indoieli si rezerve din partea finantatorilor. E o perceptie asupra filmelor romanesti, iar eu sunt intr-o zona diferita fata de ce se face acum. Am trait 20 de ani afara, ma simt international ca persoana si aduc si ceva din experienta mea in filmul asta, una care nu e obtinuta aici. M-am intalnit cu Cristi Puiu la Geneva; imi place ca ceea ce face el e foarte coerent cu el insusi; important este ca fiecare om sa-si gaseasca propriul drum si limbaj pentru a face ceea ce simte.
Eu nu am acelasi background si nici aceeasi nevoie de a merge in directia minimalista, ca regizorii romani. Au fost finantatori care mi-au spus ca e imposibil de finantat un astfel de proiect, ca n-o sa reusesc; simteam ca sunt rezistente, si asta pentru ca proiectul meu aducea o schimbare; mi-am zis ca sunt pe drumul cel bun; fiecare schimbare pe care o produci gaseste rezistente direct proportionale cu marimea schimbarii produse. Pentru mine e important ca filmul sa reuseasca pentru ca si finantatorii sa indrazneasca sa iasa din anumite reflexe; in Franta, canalele traditionale pentru filme de autor imi ziceau: filmul e prea SF, canalele de finantare a filmului gen SF/ horror imi ziceau - "e prea film de autor", nimeni nu indraznea sa intre... Ca gen e si drama, si thriller si are si backgroundul de care am vorbit; e un OZN, asa. Mie subiectul mi-a placut foarte mult si mi s-a parut important sa nu-l tratez in mod caricatural, SF. Mi se parea ca e un subiect care trebuie tratat in profunzime, ma intereseaza implicatiile la nivel uman.
Asta inseamna ca nu-l vei trimite deloc la festivaluri de gen, ca de pilda cel de la Bruxelles? ori Amsterdam (Fantasy Film Festival) sau Porto (Fantasporto)?
Sincer nu e un film fantastic, nu cred ca asta va reiesi, va putea sa participe la multe festivaluri, pentru mine principala e dimensiunea umana, nici cea stiintifica, nici cea SF.
Filmul are un ritm lent, eliptic, mai straniu la inceput, care - pe masura ce actiunea se accelereaza si intra intr-un timp real, devine extrem de dinamic... (Alex. Iordachescu) Copilaria lui Icar este o coproductie Franta-Romania-Elvetia, fiind produs de Elefant Films (Romania si Elvetia) + Freshline Productions (Franta). Alexandru Iordachescu a scris scenariul impreuna cu Marcel Beaulieu (co-scenaristul lui Farinelli). Locurile de filmare: timp de doua saptamani s-a turnat la sanatoriul Ana Aslan, apoi la Facultatea de Medicina pentru scena conferintei tinute de profesorul Stivlas Karr despre regenerarea celulara; la Mogosoaia s-a filmat tot ce inseamna parcuri, relatia cu mediul exterior fiind foarte importanta in film. Din punct de vedere arhitectural, s-a mers pe bolti moderne, elegante, inalte. Buget: Copilaria lui Icar are un buget total de 1,2 milioane de euro. A castigat finantare si de la CNC-ul romanesc si de la cel elvetian, astfel: 19% din bugetul total al filmului a fost acoperit de CNC romanesc. 1,5 % din buget a fost obtinut de la agentii de publicitate si media romanesti - cazul agentiei Zenith; in Elvetia, echivalentul CNC-ului de la noi a finantat proiectul cu 270.000 euro. Orasul Geneva a alocat 100.000 de euro. Un distribuitor din Franta va finanta postproductia.
Părerea ta
Spune-ţi părerea