Cel mai recent vizionat film.

[Gandalf_123]

Tocmai am văzut epicul film Ryan's Daughter inspirat de Madame Bovary și regizat de David Lean. Mi s-a părut un film bun în care tema principală este degradarea relațiilor dintre personaje și degradarea felului în care personajele văd lumea din jurul lor.

Rosy, fiica lui Ryan, se mărită cu învățătorul din sat mai bătrân decât ea și mai apoi descoperă că așteptările sale pentru o viață mai interesantă ca și soție nu se îndeplinesc.

Charles, învățătorul din sat, descoperă că este înșelat de Rosy cu un ofițer staționat temporar de pe front și nu știe cum să reacționeze.

Doryan, ofițerul englez staționat temporar, își găsește cu greu liniștea din cauza memoriilor traumatice de pe front, iar apoi trebuie să înfrunte sfârșitul relației cu Rosy și furia celor din comunitate.

Comunitatea, irlandezi supărați pe englezi și pe sărăcia din jurul lor, se comportă sălbatic față de toți cei pe care îi percepe ca fiind potrivnici.

Concluzia mea este că povestea spusă de film tratează în mod serios și noncomercial temele pe care vrea să le atingă și e capabilă să facă pe oricine e interesat de acele teme să reflecteze la evenimentele din film mult timp după vizionarea acestuia.

[sigalia]

A Streetcar Named Desire ( 1951)

As incepe cu un scurt detaliu "tehnic " :nota 12/10 lui Brando pentru interpretare( (reuseste sa-si umanizeze cumva personajul si prin asta sa-l salveze totusi de la repulsia totala la care orice logica il condamna).

Partea de filozofie :
Diferitele tipuri de revolta impotriva propriei conditii sunt prinse inspirat in cadrul mic domestic al unei conjuncturi de familie.
Stanley si Blanche sunt in fond manifestarea aceluiasi lucru (durere,vulnerabilitate ,neputinta) in forme diametral opuse.Primul scapa de presiunea interioara si de constiinta inferioritatii sale prin violenta si agresiune.Ea,se lupta cu proprii demoni construindu-si o lume paralela in care se refugiaza.In amble cazuri asistam de fapt la un demers de supravietuire( compasiunea noastra ar trebui ,asadar ,impartita intre ei).
Singura care ramane pe pozitie,sa faca fata la modul real situatiei,este Stella,sotia abuzata si victima dependenta de agresor.Interesanta pendularea ei intre Blanche,sora fragila si Stanley,barbatul imposibil.Acest personaj discret si atat de veridic mi-a placut cel mai mult.
Ideea atractiei fizice dintre Stella si Stanley , indusa fin dupa crizele de violenta,nu trimite exclusiv si neaparat la pasiune carnala; in astfel de situatii,apelul disperat la intimitate este doar o anestezie ,singura poate, accesibila pe moment.
Un film subtil,intr-o nota pronuntata de obscur ,cu un final de o tristete sfasietoare.

[rvn]

A Streetcar Named Desire ( 1951)
As incepe cu un scurt detaliu "tehnic " :nota 12/10 lui Brando pentru interpretare( (reuseste sa-si umanizeze cumva personajul si prin asta sa-l salveze totusi de la repulsia totala la care orice logica il condamna).

scurt si concis comentariul. si bine intuit. cred ca mai sunt si acum femei trecute bine de varsta a doua care suspina dupa Brando, iar repulsia asta despre care spui ca o naste personajul lui, in mod paradoxal,pentru multe eve,generatii la rand, a fost egala cu atractie fizica pura.
desigur, inaintea actorului, exista personajul. dar, ca el sa fie viu, sa capete continut, trebuie neaparat sa intre in pielea actorului, desi logica aia despre care tot tu vorbeai, presupune invers.
eu chiar consider ca, acest rol,interpretat de Brando in maniera lui specifica, ramane unic, tocmai din acest motiv. este interesant ce senzatii ciudate iti poate crea un rol negativ, nu? nu este decat efectul naturaletii si talentului de a face sa fii admirat, fara a te sinchisi prea mult de asta.

[sigalia]

.
eu chiar consider ca, acest rol,interpretat de Brando in maniera lui specifica, ramane unic, tocmai din acest motiv. este interesant ce senzatii ciudate iti poate crea un rol negativ, nu? nu este decat efectul naturaletii si talentului de a face sa fii admirat, fara a te sinchisi prea mult de asta.

Exact: da-i unui actor obisnuit cel cel mai teribil rol si nu va scoate din el mare lucru.
Artistul de geniu va face o capodopera din nimic !

[bremen1980]

Puiu Calinescu merita rolul lui Stanley Kowalski .

[sigalia]

Detachment (2011)

Un fel de "Domnului profesor,cu dragoste" - garnisit si actualizat cu noile tare si forme de alienare ale momentului.
Nu dl.Brody face filmul (prea lacrimogen sa mai fie si firesc),ci generatia de "descreierati ".
Da,fazele din clasa fac tot deliciul !
Mi-a mers la inima perspectiva ironica si autocritica asupra scolii/sistemului/profilor si cea candid umana asupra pustimii.
Ca sa n-o mai lungesc,desi filmul se cam chinuie cu mesajul (prea mult sirop/prea explicit),chiar cand te astepti mai putin,frumusetea vietii se ridica se ridica spontan in sugestii diafane ca aburul .
Mie nu-mi pare rau ca l-am vazut dintr-un singur motiv:secventa aceea dintre dr.Parker(Lucy Liu),o profa complet depasita de stres ,si eleva care-i declara la evaluarea finala ca vrea sa faca modeling si sa cante intr-o formatie- iti taie respiratia.Maxim de frumusete pe mm patrat de pelicutla.N-o ratati!

[rvn]

Puiu Calinescu merita rolul lui Stanley Kowalski .

oh,da, dar numai dupa o indelungata dieta cu mult spanac.la fel de potrivit ar fi fost si Brando in BD-uri sau in momentele comice din programele de Revelion.

[bremen1980]

oh,da, dar numai dupa o indelungata dieta cu mult spanac.la fel de potrivit ar fi fost si Brando in BD-uri sau in momentele comice din programele de Revelion.

''Starbuck'' - film canadian din 2011 care o sa aterizeze si pe la noi pe ecrane in iunie . Fiind mai nerabdator , l-am vazut mai devreme.
O comedie despre un pierde vara de 42 anisori care se trezeste tatal unui trib de peste 500 de copii. Omul nostru a fost darnic si in tineretea lui a donat unei clinici de fertilitate transe substantiale de ''micro bebelusi '' . Dupa 20 de ani afla ca aia au incurcat borcanele ( la propriu ) si ca productia lui a fost foarte rodnica .ba mai mult a dat si pe afara .
Curios modul in care filmul rastoarna paradigma religioasa care condamna '' jocul cu tine insuti '' tocmai datorita egosimului implicat in acest act ( sexul solitar practicat doar de amorul lui si incarcat de sterilitate ) . De acesta data efectul este bombastic si ''suplimentul de placere '' aduce pe lume mai bine de 500 de copiii. Eroul nostru porneste treptat in descoperirea propriilor progenituri incercand sa suplineasca lipsa lui (involuntara) din vietile acestora .Cand ai atatia copii chiar ai ce descoperi si in asta si sta frumusetea acestu film - modul in care treptat Starbuck devine un atat adevarat pentru copiii lui si nu doar un donator de gene ( egoiste. ). Prins intre obligatiile fata de acesti micuti (tineri de 20 si ceva de ani ) , presiunile mass-mediei si obligatiile financiare fata de niste recuperatori , el reuseste sa-si indeplineasca cu suflet misiunea lui .
Intrun timp in care suparapopularea a devenit subiect de panica mondiala , acest film priveste in mod pozitiv nasterea de copii. Nu avem parte de vaicareli , de obisnuitele jelanii ce insotesc de multe ori chiar comediile despre copii.Lipsesc deci referintele la pampersii plini si vomele cu care sugarii ii scot din minti pe parintii lor . Omul nostru trebuie sa se descurce cu propriile ''capricii '' ale tineretii si o face in mod lucid si stoic fara sa arunce vina in alta parte .
8/10
Americanii nu puteau sta nepasatori la un asemenea film si am vazut un trailer al unui remake cu Vince Vaughn pe post de Starbuck american .Sunt curios ce-o iesi si sper sa nu incurce si ei borcanele.


http://www.youtube.com/watch?v=T-Z4hVSJz5Q

[sigalia]

"The Best Offer" (2013)

O poveste cu un cunoscator de arta care isi dedica viata constituirii unei fabuloase colectii personale de portrete feminine- wow,ce subiect !
Pana cand in viata lui apare o femeie in carne si oase si incepe aiureala .
Nu,istoria e draguta : la inceput el si ea comunica fara sa se cunoasca(partea cea mai reusita !),apoi se cunosc,urmeaza tacamul clasic ,dar de aici incolo lucrurile devin previzibile si asta e usor frustrant.
Sa fiu totusi dreapta : decorul somptuos in care se misca personajele e de un efect absolut; povestea suporta o cheie metaforica de citire ( sintem mereu suflete ratacitoare in cautarea cuiva/ceva),iar felul in care personajul principal isi priveste tablourile, iar portretele acelea din rame ne privesc apoi pe noi - e de nedescris.
Finalul compenseaza aproape complet deznodamantul previzibil al idilei ( nu,nu traiesc fericiti pana la adanci batraneti),iar ultima replica din film e superba !

[Malombra]

Hai să bag şi eu un pic de activitate parafestivalieră, în timp ce ascult nişte Ramesses şi înainte să mă bag la somn, că mîine ie de mers la munci.

Yervant Gianikian & Angela Ricci Lucchi - Catalogo karagoez 9,5 (1981) . Lucchi şi Gianikian se specializează în asamblări found footage care fac arheologia reprezentărilor europene despre alte popoare, despre viabilitatea noţiunii de război bun (chestia aia vehiculată de Bush şi contestată mai înainte de Benjamin – mă rog, aşa se pare, că ieri am început să citesc), sunt explicit politice, şi propun din start o lectură, filmele lor nu (se) mint că înregistrarea echivalează cu adevărul. Ochiul cinematic e seldom neutru, măcar şi pentru că este dirijat. Apoi, în ce momente este critic şi cînd indulgent, chiar complezent? Unde înregistrează şi unde e complice la elaborarea şi consolidarea unor noi reprezentări, a unei "bune" estetici discursive a încadrării adevărului? Joaca cu mediul-adevăr include, la nivelul mediului, juxtapunerea şi refilmarea fragmentelor de arhivă, în manieră VHS, pentru a aduce filmul de la începutul sec. XX mai "aproape", spre era casetei video, spre relevanţa faptului contemporan cu spectatorul. Destul de ironic. Mereu percepem ce e mai aproape de zilele noastre ca mai adevărat, iar contextualizarea, cu ajutorul esteticii filmului inclusiv, conduce la mereu comoda afirmare a "adevărului epocii X", "aşa credeau pe atunci". Arheologia „cunoaşterii înregistrate” se suprapune peste arheologia mediului, pentru că L&G operează cu fragmente de film din anii 1910, 20, vremea nitrocelulozei, material inflamabil, instabil, care a dus la dispariţia dureroasă a majorităţii filmelor din epocă. Catalogo nu e cel mai bun film al lor, dar cum vreau să văd de la ei cît apuc, a mers. Despre Ah!Uomo, scriam anul trecut: „a film about the limits and bruised balance of corporality, it takes the viewer so close to the skin of the subjects, that from a certain point it becomes a meditation on the artificial skin of the world, which is celluloid. Degrees of closeness, degrees of appropriation.” Acuma, nu ştiu ce înseamnă chestia aia, nici nu mai ţin minte filmul, dar se pare că aşa am sîmţît pe moment. (acuma mă puteţi condamna la flotări veşnice).

[Gandalf_123]

Pale Rider, Clint Eastwood

Sau cum să omori un șerif în vestul sălbatic după ce te-a împușcat în trecut de vreo șase ori între gât și piept. Mi-a luat ceva timp să înțeleg sugestia filmului cu ridicatul din morți, deși nu încearcă să fie prea tranșant. Oricând îți poți imagina că au fost șase gloanțe care nu au nimerit inimă, vase de sânge sau plămâni prin noroc chior.

În rest povestea e similară cu filmele lui Eastwood cu Sergio Leone, iar caftul e tot prin apariții misterioase din zona nevizibilă pe ecran la momentul oportun pentru dramatism maxim.

[sigalia]

Persona (1966)

Stim cu totii ca in marele cinema - ca peste tot pe teritoriul artei cu majuscule - trebuie mai intai sa te simti nitel rau pentru a te simti si bine.
Bergman se misca pe teren solid :in jocul rasat pe care-l practica cu spectatorul confuzia indusa initial potenteaza excelent intelegerea din final,cand puzzle-ul se completeaza piesa cu piesa.E ca si cand filmul ar rula in dublu sens: de la sfarsit spre inceput si invers, intr-o combinatie ingenioasa .
Intreaga constructie de altfel mi se pare fundamentata pe dualitate: Elisabeth si Alma sunt ipostaze ale aceleasi persoane/personaj - viabile si concrete doar una in raport/dialog cu cealalta.De aici incolo o posibila cheie de citire ( din numarul infinit) ar fi ca normalul si patologicul nu sunt stari distincte,antagonice ci doua vase comunicante in misterioasa alcatuire a fiintei umane.
Nu iesi din film mai bun,mai fericit sau mai limpede( din contra !),dar esentele tari ne mai clintesc din inertie .

[bremen1980]

Cine are chef ( si timp ) sa vada un film bun pe gratis poate incerca : ''A Woman Under The Influence '' , filmul lui John Cassavetes .

http://filmmenu.wordpress.com/2013/0...the-influence/

[Federico]

Detachment (2011)
desi filmul se cam chinuie cu mesajul (prea mult sirop/prea explicit)

Da, asta mi s-a parut si mie a fi problema filmului. Si nu una care ar putea fi tolerata. Mie mi s-a parut absolut dezgustator aspectul. De-asta nici nu l-am vazut pina la sfarsit. Nu mai stiu cum ajunsese in watchlistul meu, dar daca as fi fost un pic atent si as fi vazut ca e mina celui care a autorizat si American History X, as fi fugit de el mincind pamintul. O singura faza-replica demna de retinut totusit: if all the images ar provided for you, then, um... hey, look, a coin...

[Gandalf_123]

A perfect world

Un film cu Kevin Costner în rol de villan și de erou în același timp. Am văzut filmul pe la 12 ani și aveam memorii cu personajul într-o lumină foarte favorabilă. Multe chestii negative pur și simplu nu le-am observat pentru că erau sugerate și fără încărcătură emoțională, iar finalul tragic l-am perceput ca fiind foarte incorect. Uitându-mă acum personajul principal mi se pare la o scară a răului cu mult mai mare și evenimentele din film sunt de multe ori la granița producerii unor orori al căror victime ar putea fi personajele întâlnite din postura de evedat.

Multe nuanțe care nu le-am observat și înțeles și amintit de ultima oară când am văzut filmul.

[sigalia]

" Los amantes pasajeros " (2013)


Mie una,mi-a placut.
Mai ales ca , "La piel que habito" mi-a strepezit dintii in gura,si nu-mi mai puteam imagina ce-ar fi iesit daca Almodovar ar fi apasat mai departe pe pedala in aceeasi directie /maniera.
Asadar,dupa atatea drame menite sa ne zguduie constiintele( per ansamblu in cinema) era si timpul unui film in care - sexul,homosexualitatea,drogurile,crima si chiar nonconformismul spiritual - sa fie abordate nu doar cu un umor (nebun!) ci si cu un strop de ....umanitate si bunavointa.
Nu mi se pare nimic minimalizant sau superflu in acesta schimbare de registru.Doar o fantezie din care maestrul ne face smechereste cu ochiul. Relax - spune el - oricat am fi de ticalosi sau bolnavi,ramanem tot oameni.
E un film de vazut in sala,cu ceilalti.Incantarea pluteste in aer si merita simtita.
Pe muzica de final,in fata mea, un tip la 40+ ii spune partenerei sale : "Draga,dupa filmul asta,ar merge la fix de un zbor cu avionul !".

[Gandalf_123]

Ripley's Game

Sau cum să fii un escroc și un criminal complet lipsit de conștiință. Are review-uri bune dar acum la câteva ore după ce l-am văzut nu mă simt impresionat de film. Am senzația că povestea se aruncă în prinderea propriei cozi. La câte filme cu criminali am văzut cu Godfather și Goodfellas în capul listei un singur om capabil de atâtea fapte plănuite cu grijă mi se pare cam foarte neplauzibil și nici nu mi-a trezit emoții intense.

[Cravan]

Snitch/Capcana un film bun de actiune inspirat din fapte reale

[Gandalf_123]

Appaloosa

Un western cu multe conflicte care pornesc de la lupta între un bandit conectat politic și cei doi șerifi angajați de oraș pentru ca să oprească valul de fărădelegi început de acesta. Multe răsturnări de situație, inclusiv cu o tipă în triunghi amoros între cei doi șerifi, aducerea în fața justiției și urmărire călare prin preerie. La un moment dat apar și niște indieni. Iar finalul este cu un duel clasic western. Un lucru aparte este realismul caftului și relațiilor între personaje. Fără oameni aruncați zece metri de gloanțe sau abilități de luptă și simțuri supraomenești. Chiar și o răpire este cât se poate de vicleană.

De la prima vizionare a devenit un film favorit al meu din toate timpurile.

[bremen1980]

''Billy Liar '' -1963 - regizat de John Schlesinger ( cel cu Midnight Cowboy ) . Povestea e destul de simpla ; Bily un tanar angajat al unei firme de pompe funebre are mari probleme cu adevarul . Ii minte pe toti dar cel mai mult se minte pe sine atunci cand imaginatia lui expandata il face sa se creada rege intrun regat imaginar . Toata lumea e satula de aburelile lui Billy incepand cu familia lui , continuand cu colegii si sefii de la munca si chiar cu femeile cu care acesta jongleaza fara scrupule. Tot ce doreste el insa e sa evadeze din oraselul lui marunt si sa ajunga scenarist in Londra
La un moment dat are doua logodnice in acelasi timp .Pe una din ele incearaca s-o convinga sa se culce cu el indopand-o cu pastile afrodisiace si facandu-i propuneri indecente . Ar fi doar o mica nepotrivire in tot acest cadru romantic - atacurile lui la castitatea de otel a logodnicei se desfasoara intrun cimitir . Eros si Thanatos brat la brat .
Cand toate par ca se scufunde pentru mincinosul nostru ,apare si a treia femeie - superba Julie Christie - zana care dand suav din aripioare pare destul de puternica incat sa-l smulga pe Billy din mocirla lui si sa zboare cu el la Londra .
Desi trailerul filmului te duce cu gandul la o hahaiala usurica vazand filmul parerea se schimba .Cenusiul orasului , meschinaria mediului social si cultural , lipsa oricarui orizont de evadare pentru saracul Billy - toate astea amarasc un pic prajiturica si dau filmului o tenta bosumflata .
Tii la Billy si te identifici cu el cand trece prin probleme dar parca-ti vine sa-i dai si cateva scatoalce vazand cum o da in bara cand tu crezi ca a iesit in sfarsit la mal .

8/10

http://www.youtube.com/watch?v=py4QpmmS9rY