"Inception"

[marius_em]

I-am intuit intr-un fel sau altul finalitatea si lui Neo din alde Matrix. Si, tinand cont ca Matrix nu are la baza o poveste de dragoste, o tragedie, un caz de lupta personala, o suferinta adanca etc., mi-e mult mai greu sa ma atasez de Neo.

Nu puteai sa te inseli mai mult. Tot ce ai scris aici e exact invers.

Despre Inception, nu cred ca e previzibil, dar, pentru ca e atat de complicat, parca de dragul de a fi complicat, nici nu surprinde. Te uiti la el, astepti detasat sa vezi ce urmeaza. Disciple a punctat bine.

[ricutza]

Nu puteai sa te inseli mai mult. Tot ce ai scris aici e exact invers.

Despre Inception, nu cred ca e previzibil, dar, pentru ca e atat de complicat, parca de dragul de a fi complicat, nici nu surprinde. Te uiti la el, astepti detasat sa vezi ce urmeaza. Disciple a punctat bine.

Mie mi se pare ca rifa are dreptate, in ceea ce priveste implicarea emotionala. Nici eu nu m-am simtit vreodata deosebit de atasata de Neo si Trinity, sau de povestea lor de dragoste.

Problema cu Inception mi se pare ca este tocmai lipsa de "complicatenie". Deci nici vorba sa fie complicat doar de dragul de a fi complicat. Matrix 2 si 3 pe de alta parte, ilustreaza cel mai bibne cocneptul asta de structutras alambicata inutila.

[Disciple]

Pe puncte:

Rifa:

1. In cazul in care ai vazut filmul de 5 ori, e ok ca impresia mea sa ti se para gresita. E incalcit cumva la modul: te lasa sa intelegi, sa te prinzi, sa incerci si tu sa tii pasul, pentru ca imediat sa iti puna inca o piedica si sa te incurce si mai rau. Din pacate, cam asa e facut cu totul...
2. O fi irelevant pentru tine, nu zic nu, dar io zic ca este important. La calibrul lui Nolan situatia putea fi rezolvata foarte eficace, scurt si bine punctat.
3. Ce inseamna sarcasm? Dar pueril?
4.Ok, corect, dar Matrix este special prin faptul ca stie cum sa te apropii de el, nu se complica 1 secunda, fondul lui fiind unul foarte profund. Acolo intuiesti pt. ca asa e firesc pt. ca scenariul stie cum sa te lase sa faci asta.
5.Pai cum nu te asteptai? Avand in vedere ideea de la care pleaca, filmul trebuia sa abunde in sensuri si adevaruri. Atunci ar fi fost cu adevarat un film mare.
6.Pai daca l-ai vazut de 5 ori, te cred. Nu zic ca e rau sa vezi un film de mai multe ori la cinema, din contra, salut gestul, e foarte frumos, dar involuntar iti poti si spala creierul insistand pe aceeasi tema...Si eu am vazut "Nunta Muta" de 5 ori la cinema ( 5-numarul magic!), dar nu ca sa ma contrazic eu cu altii, ca vai ce super-bun e filmul, cand el era de fapt o comedie reusita, ci doar pt. ca mi-au placut asa de mult situatiile de acolo incat simteam nevoia sa il revad...
7. Sunt de acord si aici. Este intr-adevar un film chiar foarte bine executat, dar acel "bine" se revendica numai din punct de vedere al regiei si al departamentelor tehnice, nu si a scenariului, care el este motorul unui film excelent.

In rest, atitudinea ta pare mult mai infantila. Nimeni nu se crede nimic. Daca nu mi-a "Inception" asa cum ti'a placut tie inseamna ca vreau sa ma cred special, deasupra tuturor, sa fiu interesant? Si, de ce? Doar pentru ca am scris si eu o mica cronica in care sa imi punctez parerile?
Uite, ti-as recomanda, sa scrii si tu una, ai destule motive, ti-a placut filmul, l-ai inteles si l-ai prins. Poate tu esti vreo persoana importanta de vorbesti in numele poporului care incearca sa se asemene cu Arnold White ( who the fuck is this guy, anyway?), dar mie tocmai lucrurile astea mi se par pseudo-sarcasme puerile.

Liviu: Si pt. mine a fost curioasa treaba, dubioasa chiar. Am incercat sa fac si eu un mic experiment. La prima vizionare, fusesem furat de regie, efecte, decoruri, povestea ma pierduse oricum, dar il savurasem, si intr-un mod bizar nici nu ma plictisise, dar am zis sa nu ma repede cu cronica. L'am lasat sa se mai raceasca, nu am fost sa il mai revad, si asa a iesit ce a iesit...Nicio treaba cu maestru, el cu ale lui, eu cu ale mele...

Marius_em: Multam'!

Multam' tuturor celor ce au citit randurile...Mai astept sfaturi, sugestii sau pareri de la voi!

[ricutza]

“Inception” nu este un film de public. Dar este catalogat drept blockbuster. Blockbusterul verii, lunii, anului, ultimului deceniu, ş.a.m.d.

Cum adica nu e un film de public? Din articolul tau as deduce ca e afirmatia cuiva, dar nu inteleg a cui.

Într-un fel sau altul este un film comercial cu buget mare, cu o promovare foarte bună( ce-i drept, e drept, promovatul filmelor se pare că a ajuns la rang de artă cam de la “Lord Of The Rings” încoace.), dar cum ar putea un blockbuster să nu se adreseze în primul rând marelui public?

Nu inteleg de unde si pana unde ai ales "Lord of the Rings" ca punct de referinta. Dar cand nu a fost filmul promovat si vandut? Ca pana si afisele Lumiere prezentau filmele ca pe ceva inedit.
Orice premiu orice festival e o metoda buna de a-ti vinde filmul...

Regizorul Christopher Nolan caută artisticul, ingeniosul, creatorul într-o zonă alunecoasă, o zonă în care spectaculosul, explozivul ţine loc de subtilităţi, iar scenariul este practic înlănţuirea unor situaţii care duc înspre exploziv şi spectaculos. Evident, nu este un lucru universal valabil.
Pe de-o parte experimentul lui Nolan, este bine intenţionat, cumva menit să spargă tipologii şi bariere, sau mai degrabă prejudecăţile asupra filmelor inteligente de consum. Pe de altă parte însă, este un rateu pentru că dincolo de ideea revoluţionară pe care o propune şi de scenariul eminamente încâlcit şi pierdut pe drum, filmul nu îşi revendică statutul de film de conţinut ( cam asta ar fi intenţia lui), curgerea sa fiind una previzibilă în sine, iar finalul este reprezentat printr-un “happy end” nepotrivit de grosolan.

In general arta e cautata in zone alunecoase, si nu cred ca Nolan si-a dorit sa inlocuiasca subtilitatile de explozii. Eventual doar sa sa arate ca se pot face blockbustere si cu continut, cum ai mentionat si tu.
In plus, eu cred ca exista filme previzibile si cu happy end care totusi intra in categoria de filme cu continut. Exemplul care-mi vine acum in minte e As Good as It Gets - care mi se pare o comedie inteligenta, cun un scenariu foarte bun dar care tot pe stereotipul "boy meets girl, they fall in love, they end together" merge. Sau gandeste-te la ""12 angry men"... iti dai seama relativ repede ca tot filmul va fi cu ei in aceeasi incapare, si ca in final cel indecis ii va convinge si pe ceilalti, dar asta nu inseamna ca filmul e lipsit de continut, sau ca previzibilitatea e enervanta.

Pentru că “Inception” pare un film despre visele regizorului şi despre ideea sa despre cinema: inteligenţa în consum, dar ideile lui au dat roade numai în “Memento” care prin ingeniozitate reuşea să îţi manipuleze mintea, să te conducă pe drumul lui şi să te suscite.

Ideile lui au dat roade cel putin si in Insomnia.

Nu înţeleg de ce spectatorii şi-ar dori să vadă un astfel de film pentru ca la sfârşit să iasă din sală ofticaţi de faptul că nu au priceput prea mare lucru, dorind să revadă filmul nu pentru că le-ar fi transmis ceva anume, ci doar ca să înţeleagă mai bine ce se petrece în poveste.
“Inception” este un pariu ratat, iar dacă cineva şi-ar dori să vadă un film care să îi elibereze mintea, i-aş recomanda din toată inima o bijuterie cu nume de “Matrix”, o adevarată capodoperă, scris şi regizat de doi fraţi: Andy şi Larry Wachowski.

Parca n-as merge atat de deaprte incat sa consider Matrix capodopera (dar asta e o chestie personala). E foarte adevarat ca si eu fac diferenta intre primul matrix si celelalte doua, dar sa nu uitam ca totusi cei doi frati sustin in continuare ca ideea de trilogie a existat de la inceput. Ceea ce inseamna ca toate cele trei filme ar trebui judecata impreuna. Ori daca te uiti la Matrix 2 si 3, mi se pare ca poti linistit sa vezi acolo multe din chestiile pe care i le-ai reprosat lui Inception. Iar din perspectiva conceptelor explicate in 2 si 3, pana si 1 incepe sa-si piarda din inteligenta. Acelasi lucru se intampla si cu cele trei filme Cube.

[Disciple]

Ricutza:

1. Ar vrea publicul sa vada, marele public, un film asa greu cum este "Inception"?. Mie imi e cam greu sa cred pentru ca ei au alte asteptari.
2. As fi putut sa pun si "Star Wars", dar LOTR a fost un exemplu de promovare excelent gandita. Nu ca filmele ar fi fost mai slabe...
3. Pai, da, dar lui nu i-a prea reusit, nu? Am si spus, initiativa e foarte buna, insa rezultatul finit a cam lasat de dorit ( ce rima!)...
4. Ok, de acord, dar nu asa exploziv si special ca in "Memento".
5. Si aici ai dreptate, ultimele 2 Matrixuri au fost slabe in comparatie cu primul film, luate la nivele individual, sunt niste filme de actiune foarte bune, luate la nivel de trilogie nu se apropie nici la genunchiul primului film. Oricum, rareori se intampla, ca o continuare sa intreaca sau sa fie la fel de buna precum primul film dintr-o serie. Imi vin in minte "Aliens", "Star Wars 2" ( cred ca asta a fost singurul SW care mi'a placut) sau "Mad Max 2".

[Judex]

Hai, mai, Disaipale, ai dat si tu in boala jurnalistilor romani? Primul lucru de care am facut misto a fost tocmai perplexitatea care i-a cuprins pe multi dupa vizionarea de presa, asa cum povesteste Iulia Blaga. De multe ori publicul larg, pe nedrept numit de specialisti neavizat, recepteaza filmele mai bine decat unii critici sau ziaristi zice-se priceputi in domeniu. In conditiile de fata, este foarte posibil ca multi spectatori 'de rand' sa se simta foarte bine in pielea lor realizand ca au inteles macar o parte dintr-un film cu pretentii, un blockbuster de continut, un film cu pretentii mari la box-office care nu se bazeaza numai pe efecte speciale vizuale.
Per ansamblu, nu-mi displace cronicuta ta, dar imi lasa senzatia ca pui in ea prea mult din personalitatea ta, desi in astfel de situatii se presupune indeobste ca trebuie sa fii cat mai obiectiv cu putinta si analitic pana-n maduva oaselor.
Per total, e de bine, exerseaza si te-asteptam cu noutati de gen.

[marius_em]

Stiu ca-mi voi lua capace, dar trebuie s-o spun. Matrix-urile 2 si 3, chiar daca poate nu au acel element-soc, se ridica la nivelul primului Matrix, il completeaza, il imbogatesc cu noi sensuri, cu noi idei.
Primul Matrix chiar e mai steril, concentrandu-se doar pe ideea de realitate vs. virtual, cu implicatiile filozofice derivate de aici ("filozofice" in mod diletant totusi, asta o recunoaste toata lumea, insa care au efect la nivel "mainstream", in sensul ca schimba moduri de gandire, de abordare a lumii in care traiesti, indeamna cinefilul la "filozofare").
Continuarile se muta pe un nou plan, acel al artificialului vs uman, derivat din ce se stabilise in prima parte din trilogie. Si chiar arunca unele idei curajoase, pentru ca, inevitabil, ne identificam cu umanul, si privim artificialul ca pe un inamic. Pe de o parte dragostea dintre Neo si Trinity pare sa fie centrul a ceea ce definim drept uman. Insa apoi suntem loviti cu dragostea "simtita" de artificial. Un cuvant ce implica o conexiune, o definitie artificiala a unui sentiment uman. Si de aici, gandindu-te la ceea ce se intampla in lumea reala, la progresul stiintific, cum ne vom deosebi noi oamenii de artificialul pe care l-am creat? In ultimul matrix se schimba complet macazul, si ne trezim ca de fapt nu exista personaj negativ in povestea noastra, din punct de vedere moral, ci doar o lupta de supravietuire, in care alegem sa tinem cu oamenii, din cauza instinctului de conservare. Finalul e surpinzator si frustrant. O pace intre uman si artificial, desi optima in situatia respectiva, greu de acceptat, mai ales de umanisti.

Scuze de off-topic.

[Pitbull]

Ambiţiosul Nolan - "Inception"

Andrei Gorzo
Dilema Veche, august 2010

Premisa noului film al lui Christopher Nolan, Inception, este că visele noastre pot fi invadate de echipe de hoţi sau de spioni, în scopul sustragerii de informaţii sau al implantării de idei. Hoţii şi victima adorm conectaţi la aceeaşi perfuzie şi ajung cu toţii în acelaşi vis. Decorul visului respectiv a fost proiectat dinainte tot de hoţi (în fiecare echipă existînd şi un arhitect). Fanteziile arhitecturale sînt interzise. Dacă e vorba despre o stradă, strada aia trebuie să fie solidă şi cu toate detaliile la locul lor - maşini, pietoni îmbrăcaţi corect etc. N-are voie să se metamorfozeze brusc în (să spunem) livada bunicilor (aşa cum tind să se metamorfozeze decorurile din vise). În anumite condiţii se poate cutremura sau poate fi inundată, dar numai în anumite condiţii; în acest film, lumea viselor e o lume foarte bine reglementată.

Atunci cînd vor să coboare la un nivel mai adînc al inconştientului, hoţii se duc la culcare în visul în care se află (cu excepţia unuia, care trebuie să rămînă de pază) şi se trezesc într-un vis-în-vis. Relaţiile dintre un nivel şi altul sînt şi ele guvernate de legi fixe, calculabile - o oră care trece în lumea reală e echivalentul unei săptămîni la primul nivel al visului, un minut la primul nivel e echivalentul a cinci în visul-din-vis şi a treizeci în visul-din-visul-din-vis, o cădere cu maşina de pe un pod de la nivelul unu provoacă o suspendare a legilor gravitaţiei la nivelul doi şi o avalanşă la nivelul trei.

Unele dintre lucrurile astea (de exemplu, faptul că visul se umple de apă pentru că visătorul a fost aruncat într-o cadă) au anumite tangenţe cu felul în care tind să se întîmple lucrurile prin vise, însă prea multe tangenţe n-au, iar filmului i s-a reproşat că totul în el este prea prozaic, prea ad litteram, ca să semene a vis. Într-adevăr, literalismul e de-a dreptul comic pe alocuri: dacă suboconştientul invadat are un sistem de pază, paza respectivă va consta chiar în bodyguarzi cu mitraliere; dacă subconştientul conţine un mare secret, îl ţine într-un seif.

Pe de altă parte, a critica Inception pentru că, deşi e despre vise, nu ne propune o logică şi o imagistică de tip suprarealist, înseamnă a refuza să-l tratezi în propriii săi termeni. Nolan nu vrea să ne propună lucrurile acelea. El ne propune altele: mai întîi ne propune o serie de reguli (multe dintre ele, noi pentru spectatori) şi apoi ne propune o serie de acţiuni care într-o bună măsură nu au sens decît raportate la regulile acelea. E ca şi cum ar inventa un joc şi după aceea ni l-ar demonstra. Privit aşa, Inception e o reuşită impresionantă. E impresionant cu cîtă eficienţă ne face să-i asimilăm regulile. Fără ele n-am înţelege nimic dintr-o secvenţă de la începutul nivelului doi, în care hoţul-şef (Leonardo DiCaprio) îşi abordează victima pretinzînd că este şeful sistemului de pază al subconştientului ei; or, majoritatea spectatorilor par să înţeleagă perfect conversaţia lor.

Neajunsul ambiţiei lui Nolan de a ne şcoli într-un set atît de mare de reguli noi şi apoi de a complica tot mai tare jocul bazat pe ele este că nu-i lasă timp să dezvolte nişte personaje decente şi trebuie să apeleze la clişeele celei mai rudimentare Psihologii a Personajului Hollywoodian. Îi înzestrează pe hoţ şi pe victimă cu cîte o Mare Problemă - hoţul se simte vinovat de moartea soţiei şi victima are un complex faţă de taică-su -, iar pe ceilalţi cu nimic. E un pic jenant ca personajul "arhitectei" să nu fie mai mult decît un facilitator narativ (un personaj fără altă funcţie decît aceea de a pune întrebări la care celelalte personaje să răspundă cu explicaţii adresate de fapt spectatorilor) şi e un pic infantil ca secretul operaţiunii să rezide în vindecarea complexului patern al victimei. Nolan o fi vrînd el să inventeze un nou joc, dar nu o formă de şah, ci ceva cu mai multe şanse de succes la Multiplex.

Asta înseamnă bătăi, împuşcături şi explozii: la nivelul unu, hoţii sînt urmăriţi cu maşina de forţele de pază ale subconştientului agresat; la doi, se bat cu aceleaşi forţe, dar în lipsa gravitaţiei (adică în stil matrixian), pe culoarele unui hotel kubrickian; la trei, se bat pe schiuri în preajma unei fortăreţe înzăpezite preluate cu copy-paste din James Bond-ul On Her Majesty's Secret Service (1969). Nimic rău în asta, în afară de faptul că Nolan nu e un regizor talentat de scene de acţiune. El e un constructor şi un rezolvator de probleme narative. Rezolvările lui rareori sînt preponderent vizuale - rareori implică vreun design mai complex al cadrului, vreun rafinament al decupajului etc. În scenele lui de acţiune, lucrurile astea - punerea în imagine a actorilor şi a obiectelor, decupajul - tind să fie de-a dreptul mediocre, rezultatul fiind adesea o slabă claritate geografică şi tactică a activităţii violente pe care ne-o prezintă. Hotelul şi lipsa gravitaţiei conferă scenei de acţiune de la nivelul doi o anumită eleganţă, dar schiorii, snowmobilele şi exploziile de la nivelul trei trec într-un vîrtej de impresii nediferenţiate, de senzaţii difuze şi doar în principiu "tari".

http://www.dilemaveche.ro/sectiune/f...bitiosul-nolan

[buticut]

Toate filmele se adreseaza publicului, diferenta consta in modul in care o fac. Cred ca oricare film maker doreste ca filmul lui sa prinda la public si sa aiba succes - filmele din categoria art house nu sunt art house fiindca asa isi doresc realizatorii, ci pentru ca pur si simplu uneori publicul nu e deschis la ideea de film non-conformist, care nu respecta "ingredientele" pe care publicul le cere, ci incearca sa il convinga sa doreasca ceea ce el ii ofera. Art House-ul se naste din dorinta realizatorilor de a-si pune propria viziune mai presus de cerintele publicului, evident cu speranta ca totusi le vor degusta creatia. Trebuie sa ai in minte succesul pentru orice proiect pe care il faci, altfel ar fi pointless.

Inception e un blockbuster, in primul rand pentru ca e big and it feels big! Nu degeaba s-au investit atatia bani in campania de marketing, Inception a fost "gandit" ca un film care sa le umple buzunarele celor de la Warner Bros, insa cum aveau emotii cu privire la public, daca va fi atras sau nu de ideea de a-si pune creierul putin in functiune, si-au scos toti asii din maneca, inclusiv: "From the director of The Dark Knight". Inception e un film de actiune - car chases, explosions, gunfights. Se supune conventiilor de baza ale unui blockbuster, cu diferenta insa ca nu e mindless entertainment, ci te provoaca sa il analizezi. A fost mult mai putin complicat decat ma asteptam sa fie, probabil pentru ca publicul a fost atat de obisnuit cu filme fara substanta, incat orice slightly different reprezinta o provocare.

De cand e happy-end-ul considerat un final de prost gust? Sau consideri deranjant faptul ca filmul e atat de indraznet si de complex si prefera o solutionare simpla a povestii? Inception putea sa se termine doar in 3 moduri: 1) happy end 2) misiunea esueaza 3) totul a fost un vis si sincer vad happy-end-ul ca fiind cel mai potrivit, in mare parte pentru ca e un happy-end subtil, de care nu esti sigur daca intr-adevar are loc sau nu, pana nu cauti indiciile aruncate prin film. Happy-end-ul functioneaza ca un twist bun, in sensul ca atunci cand derulezi filmul inapoi, iti dai seama ca indiciile au fost acolo all along si te intrebi cum de ti-au scapat.

2) In cazul in care nu reuseau inception-ul, filmul s-ar fi terminat cu arestarea lui Dom odata ce avionul ar fi aterizat. So? Din punctul meu de vedere ar fi fost un final nesatisfacator....

3) Totul e de fapt un vis - oh come on, chiar daca in cazul lui Inception functioneaza si nu da impresia de lazy screenwriting, tot e o iesire prea banala.

Cat despre motivatia echipei lui Dom sau mai degraba lipsa ei, despre care se discuta cu ceva pagini in urma...puneti-va voi in situatia lor si ganditi-va daca ati putea spune NU unei asemenea oferte. Sa construiesti o lume imaginara pana la cel mai mic detaliu si sa o manipulezi cum vrei tu - singurul risc e sa doresti sa ramai acolo, un risc pe care majoritatea si l-ar asuma insa. Cand Ariadne pleaca dupa prima ei "lectie", Dom stie ca se va intoarce, pentru ca pur si simplu e o experienta mult prea interesanta ca sa nu o repeti. Ah si numele ei nu cred ca sugereaza neaparat ca tot filmul ar fi un vis, e mai degraba un indiciu ca ea va fi cea care ii va deschide ochii lui Dom pe parcursul lui, cea care il va determina sa inceteze sa mai inlocuiasca realitatea cu fericirea de care avea parte in vis. Cat despre lipsa unui villain, villain-ul filmului e subconstientul insusi, ori ca este antrenat sa atace cum s-a intamplat in cazul lui Fisher (pentru ca deh, Dom nu era singurul hot de secrete, ci era cel mai bun hot), ori ca incearca sa te impiedice sa te trezesti (Mal).

Diferenta principala dintre Inception si TDK, este ca aici lumea populata de personaje e mai interesanta decat insasi personajele, in timp ce TDK e mai character driven. Totusi, e imbucurator sa vezi in Inception ca fiecare personaj are momentul sau in care straluceste, absenta unui "show stealer" e uneori binevenita. Tocmai acele momente prin care ei se remarca au fost de ajuns sa imi pese de fiecare, fara a fi necesara o intreaga biografie a lor.

Probabil singurul lucru la Inception care m-a facut sa ridic spranceana a fost moartea lui Mal de care Dom a fost acuzat. Imi vine greu sa cred ca nu si-ar fi putut demonstra nevinovatia si nu s-ar fi putut dovedi faptul ca Mal nu se aruncase de la geamul camerei devastate, ci de la cel de vis-a-vis, but oh well, treaca-mearga .

[copila_satanista]

Probabil singurul lucru la Inception care m-a facut sa ridic spranceana a fost moartea lui Mal de care Dom a fost acuzat. Imi vine greu sa cred ca nu si-ar fi putut demonstra nevinovatia si nu s-ar fi putut dovedi faptul ca Mal nu se aruncase de la geamul camerei devastate, ci de la cel de vis-a-vis, but oh well, treaca-mearga .

si pentru asta filmul ofera o explicatie : incercarea lui Dom de a dovedi instabilitatea psihica a nevestei sale a esuat deoarece inainte de a se sinucide ea a fost la 3 medici diferiti care au atestat sanatatea ei dpdv psihic. totodata Mal a lansat si zvonul conform caruia Dom vroia sa o ucida

[buticut]

Yeah, dar tot cred ca se putea demonstra ca ea de fapt rezervase doua camere si Dom fusese doar in una sau se puteau lua amprente...but this is the real world,cea de pe ecran nu e . Oricum kudos lui Nolan pentru ca nimic nu se intampla in Inception la voia intamplarii si pentru ca exista pentru toate o explicatie logica, chiar daca uneori explicatia e mai...pompoasa.

[ricutza]

Ricutza:

1. Ar vrea publicul sa vada, marele public, un film asa greu cum este "Inception"?. Mie imi e cam greu sa cred pentru ca ei au alte asteptari.
2. As fi putut sa pun si "Star Wars", dar LOTR a fost un exemplu de promovare excelent gandita. Nu ca filmele ar fi fost mai slabe...
3. Pai, da, dar lui nu i-a prea reusit, nu? Am si spus, initiativa e foarte buna, insa rezultatul finit a cam lasat de dorit ( ce rima!)...

1. Cred ca ar fi bine sa nu ne mai gandim la ''marele public' ca fiind format din multi oameni prosti, eventual care sa se uite doar la telenovele. Personele pe care le cunosc eu care se duc cel mai des la cinema, sunt extrem de inteligente. De ce aleg filme de actiune, in defavoarea filmelor de festivaluri sau filmelor romanesti, e simplu de inteles. Pur si simplu savureaza spectacolul cinematografic. Asta neinsemnand insa ca nu-i duce capul sa inteleaga un film ca Inception (care de altfel nici macar nu e asa de dificil).
In utlimul an sunt doua filme despre care eu sa fi auzit de la multa lume (insemnand prieteni, colegi de serviciu sau cunostinte) ca fie le-au vazut fie urmau sa le vada. Primul e Avatar, si al doilea e Inception.
Deci ca sa raspund intrebarii tale, da marelle public se duce sa vada Inception si e capabil sa-l si inteleaga.

2. E destul de greu sa judecam campaniile de PR, noi cei care de altfel nici nu ne ocupam de PR. Din punctul meu de vedere o campanie de succes de PR este cand iei o chestie la care in mod normal nu s-ar uita nimeni, si o prezinti intr-un asemenea fel incat lumea se buluceste sa o vada. Nicui unul dintre exmplele date de tine, nu mi se pare ca sunt relevante.

Cartile lui Tolkien au lansat un intreg stil de literatura. In romania nu vezi foarte bine asta, dar crede-ma ca intru in librarii si gasesc un raft destinat literaturii universale de fictiune, si tri rafturi de carti fantastice cu elfi, orci si dragoni. Si asta peste tot, in toata librariile, in toate bibliotecile. Nu-mi poti spune ca in conditiile astea, prima ecranizare dupa Tolkien (parintele acestei mode) nu va avea din start o serie de fani curiosi.

Acelasi lucru si la Star Wars..nu poti sa-mi spui ca un film care era atat de diferit de restul, in care erau robotei (adica nu oameni costumati in roboti) si tot felul de creaturi, nu atragea din start atentia tuturor.

Legat de strategia de marketing a lui Inception, nu mi se pare nimic remarcabil, ba din contra. Au facut si trailerele si posterul atat dee asemanator cu the Dark Knight, incat ar fi putut foarte bine sa piarda multimea de spectatori care s-au dus sa vada un film comparabil cu Mememento (din punct de vedere al continutului).

Daca tii insa mortis sa decoperi strategii de PR de succes, eu m-as uita mai degraba la filme ca Titanic, Romeo+Juliet, in care povestea in sine are toate sansele sa nu mai intereseze pe nimeni.

[buticut]

Disciple, Dom era special pentru ca era cel mai bun la asa ceva, plus ca nu doar fura ideile, ci le si planta. Eu am simtit ca a reusit sa transmita niste sensuri emotionale; tocmai datorita faptului ca Dom amesteca 'personalul' cu afacerile sale, risca sa piarda tot. Da, ma asteptam ca subconstientul lui Dom sa fie ceva mai...indraznet, fiindca toate chestiile XXX care ne mai apar din cand in cand in vise, de acolo vin , dar Nolan nu pare genul care sa apeleze la asemenea mijloace pentru a atrage publicul, la el romantismul este mai mult sugerat, decat aratat, poate din dorinta de a nu ne distrage atentia de la esential.

[rifa]

4.Ok, corect, dar Matrix este special prin faptul ca stie cum sa te apropii de el, nu se complica 1 secunda, fondul lui fiind unul foarte profund. Acolo intuiesti pt. ca asa e firesc pt. ca scenariul stie cum sa te lase sa faci asta.

Inteleg acum. Vorbesti de "simplitatea" narativa bine executata in Matrix care cantareste mai mult in mintea publicului decat "labirintul" narativ din Inception... Si tin sa-ti dau dreptate in cazul asta. Totusi asta nu face ca Inception sa fie un film slab.

5.Pai cum nu te asteptai? Avand in vedere ideea de la care pleaca, filmul trebuia sa abunde in sensuri si adevaruri. Atunci ar fi fost cu adevarat un film mare.

Nu ma asteptam pentru ca Nolan a spus sa ne asteptam la un simplu film SF care poate fi vazut si ca un heist-movie care are toate elementele necesare pentru a surprinde audienta intr-un mod placut. Ideea e ca Nolan a primit 200 de milioane sa faca filmul asta, a folosit 160, s-au mai bagat aproape 150 in marketing si reclame deci Nolan era constient ca trebuia sa faca un film care poate sa straga cele 310 milioane rapid. In acest context nu cred ca putea oferi publicului un alt Memento sau o bucatica de Mulholland Dr. Aici cred eu ca ai gresit. Te-ai asteptat la ce nu trebuia din partea unui film la urma urmei comercial. Nimeni n-a spus ca e cel mai bun film dar strict ca block-buster Nolan a reusit sa faca ceva diferit fata de ce ni se ofera de cativa anisori incoace.

6.Pai daca l-ai vazut de 5 ori, te cred. Nu zic ca e rau sa vezi un film de mai multe ori la cinema, din contra, salut gestul, e foarte frumos, dar involuntar iti poti si spala creierul insistand pe aceeasi tema...Si eu am vazut "Nunta Muta" de 5 ori la cinema ( 5-numarul magic!), dar nu ca sa ma contrazic eu cu altii, ca vai ce super-bun e filmul, cand el era de fapt o comedie reusita, ci doar pt. ca mi-au placut asa de mult situatiile de acolo incat simteam nevoia sa il revad...

Mie mi-a placut tot filmul... Recunosc... a doua oara am fost ca sa ma conving daca erau sau nu anumite detalii in film. In rest, am fost de placere... Chiar mi s-a parut un film bun...

7. Sunt de acord si aici. Este intr-adevar un film chiar foarte bine executat, dar acel "bine" se revendica numai din punct de vedere al regiei si al departamentelor tehnice, nu si a scenariului, care el este motorul unui film excelent.

Corect! Scenariul este pe primul loc... Dar scenariul de la inception nu este penibil. S-a aruncat aici pe forum din partea unor presupusi critici cu rahat in scenariu mai ceva ca la Avatar. Dupa mine, scenariile nu pot fi comparate. Avatar are un scenariu trecut, depasit, mediocru iar Inception este superior. Deci ai un film care este foarte bine executat tehnic, regia si-a facut treaba, sunetistii si-au facut treaba, Hans Zimmer si-a facut treaba, Wally Pfister si-a facut treaba, si Nolan a venit cu un scenariu bun. Daca faci o medie sunt sigur ca filmul poate primi un 8/10 lejer. Iar un film de 8/10 nu stiu daca merita sa fie pus la zid in halul asta...

Uite, ti-as recomanda, sa scrii si tu una, ai destule motive, ti-a placut filmul, l-ai inteles si l-ai prins. Poate tu esti vreo persoana importanta de vorbesti in numele poporului care incearca sa se asemene cu Arnold White ( who the fuck is this guy, anyway?), dar mie tocmai lucrurile astea mi se par pseudo-sarcasme puerile.

1. Am scris una.
2. Nu vobesc in numele poporului doar ca nu inteleg cum se poate arunca cu noroi intr-un film foarte bine executat cu un scenariu departe de a fi penibil. Practic pentru niste mici detalii de fond s-au scris 10 pagini ca filmul ar fi un "esec" sau "rateu"... Mi se pare aberant. Nici mie nu mi-a placut Eraserhead ca film dar luat punct cu punct si analizat mi se pare un film foarte bun. Ca nu-mi place mie e una... Un critic ar trebui sa fie mai mult obiectiv decat subiectiv iar aici am citit o gramada de subiectivisme.
3. Armond White e unul din cei mai inteligenti critici dar in acelasi timp un mancator de rahat de inalta clasa. E tipul de critic ce cauta atentie... Macar el face niste bani din treaba asta... Pe-aici pe la noi nu se pune problema de asa ceva...
4. Multam pentru raspuns.

Nu puteai sa te inseli mai mult. Tot ce ai scris aici e exact invers.

De ce e exact invers si de ce m-am inselat??? La 10 ani stiam de la inceput ca Neo va trece prin niste etape si in final (ca asa e frumos sa folosim clisee d'astea cinematografice antice) va descoperi ca el este Alesul... hahahah ... personaje atat de plictisitoare ca Neo din punct de vedere al dezvoltarii sunt cu sutele. Ceea ce te face totusi sa te uiti la film e povestea, executia, efectele vizuale, si mai mult personajele secundare gen Morpheus sau Agent Smith. Filmul aici castiga nu in personajul lui Neo. Imi place cand cineva imi spune "te inseli" bazandu-se pe absolut nimic fiind vorba de o experienta proprie...


Filmul asta se aseamana foarte mult cu Blade Runner care la vremea respectiva a fost pus la zid si considerat un esec, o alta incercare trista...

[rifa]

Disciple, Dom era special pentru ca era cel mai bun la asa ceva, plus ca nu doar fura ideile, ci le si planta. Eu am simtit ca a reusit sa transmita niste sensuri emotionale; tocmai datorita faptului ca Dom amesteca 'personalul' cu afacerile sale, risca sa piarda tot. Da, ma asteptam ca subconstientul lui Dom sa fie ceva mai...indraznet, fiindca toate chestiile XXX care ne mai apar din cand in cand in vise, de acolo vin , dar Nolan nu pare genul care sa apeleze la asemenea mijloace pentru a atrage publicul, la el romantismul este mai mult sugerat, decat aratat, poate din dorinta de a nu ne distrage atentia de la esential.

Corect. Ebert a avut un comentariu detaliat legat de Inception. A spus ca este un film ce prinde mai greu la publicul de varsta sa. Motivele? Destule... In acelasi articol sugereaza ca in timp filmul va ramane la nivelul lui Matrix sau chiar va depasi acel stagiu... Motive? Destule...

Ebert mi se pare unul din cei mai buni (daca nu cel mai bun) critici profesionisti din Statele Unite... Consider ca parerea lui cantareste destul intr-o discutie despre filmuletele astea... Desi favoritul meu e Roeper, pentru ca analizeaza filmele asa cum sunt si nu cauta in orice filmulet arta nevazuta sau neinteleasa, Ebert, Scott, Travers sau Phillips sunt criticii ale caror pareri sunt sunt cele mai apropiate de un adevar general...

[buticut]

Apropo, ca tot ziceati ca ideea lui Nolan e originala:

http://www.comicbookmovie.com/fansit.../news/?a=21055


Ma indoiesc ca Nolan ar fi citit vreodata asa ceva, presupun ca asemanarea este pura coincidenta, dar e funny anyway.

[marius_em]

De ce e exact invers si de ce m-am inselat??? La 10 ani stiam de la inceput ca Neo va trece prin niste etape si in final (ca asa e frumos sa folosim clisee d'astea cinematografice antice) va descoperi ca el este Alesul... hahahah ... personaje atat de plictisitoare ca Neo din punct de vedere al dezvoltarii sunt cu sutele. Ceea ce te face totusi sa te uiti la film e povestea, executia, efectele vizuale, si mai mult personajele secundare gen Morpheus sau Agent Smith. Filmul aici castiga nu in personajul lui Neo. Imi place cand cineva imi spune "te inseli" bazandu-se pe absolut nimic fiind vorba de o experienta proprie...


Filmul asta se aseamana foarte mult cu Blade Runner care la vremea respectiva a fost pus la zid si considerat un esec, o alta incercare trista...

Calma, copilu'. Tu tot din neant ti-ai scos apreciere, nu inteleg ce pretentie ai. Si asa se cearta toata lumea pe aici, nu incepe si tu "imi place cand cineva", "de asta poporul asta" si altele din astea.
In orice caz, am explicat mai cateva posturi mai jos. Eu am inteles din ce ai scris tu ca ziceai de Matrix-trilogia, nu de Matrix, primul film.
Tu la 10 ani, deja ... bla bla bla? Pot sa te ating?

Nu stiu daca rezista comparatia cu Blade Runner. Inception nu e chiar atat de criticat, si e si un succes de box office, plus ca are si armata sa de fani. Blade Runner a fost initial un esec total, i s-a spus "pornografie SF" si a avut incasari slabe.

[Pitbull]

Conform sugestiei lui Stefan (idee care-mi venise si mie azi, mai devreme), am sters tot scandalul de-aici.
Nici unul dintre participanti nu are permisiunea de a-l continua.

[Redy]

You can`t delete everything.

[Pitbull]

Topic închis, pânä la bannarea individului de mai sus.
Stefane, e evident cä sfideazä obraznic procesul de moderare si avertismentele administratiei.

L.E.
Continuä härtuirea prin mesaje private.
Propun bannarea pe termen mai lung, oricum nu e util cu nimic forumului.

L.L.E.
Am primit garantii cä se va potoli, asa cä am redeschis topicul.
In cazul continuärii abuzurilor de încredere si bunävointä, voi cere si mai insistent bannarea.