Ultima Carte Citita

[bremen1980]

Mananca si gura lor o paine si mai mananca si altii mai mititei la masa lor .
Nu prea citesc nici eu minuni din astea dar saptamana trecuta am rasfoit o ora o cartulie numita '' Prea devreme bătrân, prea târziu înţelept '' scrisa de un pshilog / psihiatru / guru Gordon Livingston si aparuta la Humanitas . Omul dadea vreo 30 de sfaturi de viata la o rata de 4-5 pagini / sfat . Destul de hazliu tipul dar si destul de abraziv pe alocuri . Un discurs din ala robust de dreapta in care ideile de baza erau de genul : '' lichelelor ,nu mai dati vina pe guvern / societate / parinti si asumati-va ratarile '' , ''riscati mai mult si lasati lincezeaza calduta '' , '' daca vrei sa te vaicaresti nu ma intereseaza, daca vrei sa te schimbi cu adevarat o sa te ajut '' , '' viata e nasoala si vrei sa-i pui capat , fa-o si nu-i mai plictisi pe cei din jur cu jelania ta infinita '' ,s.a.m.d. Parerea lu' nenea asta e ca psihologia actuala ii cocoloseste prea mult pe oameni in timp ce acestia ar avea cu adevarat nevoie de niste suturi in fund . Toate bune si frumoase numai ca la un capitol apare un fapt interesant - a avut si el doi baieti , unul a murit de leucemie iar al doilea s-a sinucis . Deci poate ca sutul in fund aplicat cu dragoste parinteasca nu l-a ajutat pe bietul baiat .

[stalex]

N-as spune ca e ceva dubios aici.Desi pare un refuz al stilului de trai consumist ,trendul e doar o expresie mai fasonata a lui,un fel de "alibi" dibace .

Foarte bine punctat.

La fel de buna e si observatia facuta de varu, cu precizarea ca nici literatura vampireasca n-a disparut din librarii. Ne-am obisnuit noi cu ea, si nu ne mai sare asa tare in ochi.

[sigalia]

Postarea lui bremen mi-a adus aminte de o alta carte din colectia Humanitas Practic pe care am si scos-o din biblioteca pentru ca e genul la care revii selectiv si cu folos - "Dieta filozofului".

Desi in ea autorul - Richard Watson - propune un ghid pentru eliminarea kilogramelor nedorite,abordarea e una de ansamblu si de profunzime.Pe scurt ,Watson spune asa: nu ne ingrasam niciodata din cauza a ceea ce mancam ci din pricina felului in care o facem, iar relatia pe care o avem cu hrana developeaza perfect relatia pe care o avem cu noi si - de ce nu ? - cu viata in general.Asadar,miza nu e supletea,sau ma rog,nu doar ea, ci dobandirea autocontrolului.
Partea minunata este ca strategiile lui Watson nu te trimit ( doar !) la disciplina alimentara,alimente sanatoase ,etc. ci si in mintea si sufletul tau.Exista ,de pilda un capitol intitulat "Cum sa traim"( cu cat mai multa delectare, vine raspunsul, si fara sa facem rau nimanui) si un altul "Cum sa murim".
Ca sa concluzionez - cartea este mai putin pentru cei preocupati de cantar si mai mult de cei atrasi de "savoir vivre".

[sabinalin]

In ultima vreme am lecturat patru carti politiste: una de Maurice Leblanc, "813" din seria Arsene Lupin, doua de Agatha Christie, "Jocuri de oglinzi" din seria Miss Marple si "Raul sub soare" din seria Hercule Poirot, si una de Georges Simenon, "Carutasul din Providence" din seria Maigret. Toate patru excelente, cu un plus afectiv pentru Maigret...

[MariaMona]

Nu stiu cum "v-a dat pe spate" cartea lui Julian Barnes, Sentimentul unui sfarsit?! Sau, mai degraba, cum o puteti compara cu tomul lui Amos Oz, Despre dragoste si intuneric?! Mie cartea lui Barnes mi s-a parut un roman bun, interesant, nu ceva ce vreau neaparat sa am in biblioteca... Daca nu luam cartea la jumatate de pret de Paste, chiar imi parea rau ca am cumparat-o. Iar cartea lui Amos Oz mi se pare o capodopera! O carte pe care ma bucur ca o am in biblioteca pentru ca vreau ca fetele mele sa o citeasca neaparat cand vor ajunge destul de mari. Poate de asta diferenta de perceptie - eu am o varsta la care o carte mi-o doresc in biblioteca daca e o carte ce spune ceva ce e oarecum important sa citesti pentru tine ca om, nu neaparat o poveste cu final neasteptat bine scrisa. "Beauty is in the eye of the beholder" - frumusetea e relativa sau gusturile nu se discuta...

In aceasi idee mi-am cumparat cartea cea mai fantastica pe care am citit-o vreodata (stiintifico-fantastica!) - Sfarsitul copilariei de Arthur C. Clarke. Pentru cei ce ati citit Odiseea spatiala si v-a placut - sigur va veti delecta cu acest roman SF. Cei care nu sunteti fani SF - sigur va veti delecta cu acest roman! Eu nu sunt super fan SF, cu toate ca am citit marile nume - Asimov, Herbert, Clarke; dar aceasta carte, recitita dupa vreo 10 ani, mi se pare "tata" cartilor SF! O recomand oricui care citeste cel putin sa o ia imprumut! Eu sigur o vreau in biblioteca sa o recomand neaparat copiilor mei! Nota 10+!

[bremen1980]

''Cand eu faceam cumparaturi la Ikea /Pe tine ma-ta te spala la popou cu sapun Cheia '' asa glasuia un vers care lauda accesul unuia la produsele sudeze de la Ikea . Inainte insa de Ikea , de Volvo si de blondele suedeze il avem pe August Strindberg si al sau ''Salonul Rosu '' - o carte clasica aparuta pe la 1870 in care societatea suedeza e luata rau de perciuni si pusa la colt . Arvid Falk , un tinar visator demasca toate tarele vremii sale din respectabila si burgheza Suedie . Toate clasele sociale sunt luat la scuturat si nimeni nu capata nota de trecere . Politicienii sunt corupti , ziaristi manipuleaza/ sunt manipulati , afaceristii sunt in cardasie sa-i fure pe clienti ,popimea e si ea bagata in combinatii necurate . Nici clasa de jos nu reuseste sa se ridice deasupra nivelului aproape animalic la care este tinuta de cei de sus. Femeile sunt stricate si usor de cumparat cu bani . Nici macar artsitii nu scapa fiind la randul lor usor de abatut din cale cu bani si functii academice . Putine personaje luminoase in acesta carte depresiva si cinica :''Nu cred ca exagerez
afirmand ca natiunea suedeza este o natiune lipsita de talent , ingamfata , slugarnica, invidioasa , meschina si grosolana ! De aceea merge cu pasi mari spre pieire ''
Chiar daca Strindberg crede ca ''pana la urma raul invinge , chiar daca se ascunde in nori '' eu sa zic sa avem totusi sperante pentru poporul roman . Daca suedezii au putut , o sa putem si noi sa ne scoatem treptat din belea. Cu proteinele din chiftelutele de cal de la Ikea si cu al nostru sapun Keia .

[sigalia]

Zeruya Shalev - "Thera"

Zeruya Shalev se afla de mult timp pe lista mea de asteptare( pentru publicul oarecum avizat e un VIP) ; pe cat de ofertanta mi se parea problematica abordata de ea, pe atat de intimidant gandeam ca trebuie sa-i fie discursul (frazele interminabile care se intind pe cate o pagina intreaga nu sunt chiar formula ideala pentru mine ). M-am temut degeaba.
Pentru ca odata ce te acomodezi cu constructia ei monotona,lipsita de relief,ca un val ce nu mai ajunge la tarm - plutesti intr-un ocean de senzatii surprinzatoare ,bulversante si acaparatoare
Protagonista din "Thera" se satura intr-o buna zi de sot si il concediaza ( pentru ca "se sufoca;pentru ca el nu mai e El,pentru ca nici ea nu mai e ce era,pentru ca nu vrea sa care in spinare pana va albi un sac de resentimente lamentabile ,de compromisuri care fermenteaza precum gunoiul,pentru ca ..."). Daca va crispati deja si debutul acesta va repugna ( alta dezaxata ? scutiti-ne !) ,ma grabesc sa va asigur ca nuuuu,dna.Shalev nu ne propune vreo noua expresie de feminism ,independenta sau autosuficienta.Nici vorba de asa ceva.
Dupa ce face disectie pe faza maligna a relatiei conjugale ,autoarea isi lasa eroiana sa
parcurga toate fazele firesti ale drumului pe care si l-a ales.Entuziasm,frica,nesiguranta,ambivalenta emotionala,nevoia de libertate vs.dificultatea de a nu fi ca ceilalti,si tot asa.Lista e lunga.
Ce se intampla de fapt ? Mai nimic.Alt barbat,alta iubire (oare ?),alta familie ( copilul meu,ai lui,ai nostri ?),alta viata (sau doar incercarea de a recupera ceva ?)....
O istorie banala ,dar ce face Zaruya Shalev pe acest subiect !
Ce arta sa developezi esente in detaliile cele mai "nesemnificative " ale cotidianului ! Ce forta de sugestie a "nimicului "( "desenele vechi ale copilului,un ciorap desperecheat,un elastic de par,o chitanta ,o lista de cumparaturi "
E adevarat ca se face uz (si abuz) de lirism,de epitete,metafore si comparatii baroce/ o stilistica luxurianta si inedita.Dar contrastul dintre senzualitatea formei si cruzimea continutului este atat de bine mesterit incat rezultatul final nu este dulceag gretos, ci amarui intepator ,revigorant si provocator.
Ceea ce mi-a placut cel mai mult este faptul ca Zeruya Shalev reda feminitatii vulnerabilitatea,fragilitatea,eterna sfasiere intre implinirea domestica si iluzia libertatii/pasiunii - si toate acestea fara idealism sau note cinice,intr-o complicitate tandra si prietenoasa.Fata asta e o vrajitoare deghizata in scriitor.

[sabinalin]

VIATA LA TARA, TANASE SCATIU, IN VREME DE RAZBOI de Duiliu Zamfirescu.

In vremea cand studiam la scoala nu mi-au trezit interesul primele doua romane ale "Ciclului Comanestenilor", a propos, or mai fi facand parte din programa? Ce-i drept nici n-a avut cine sa-mi starneasca interesul pentru aceste scrieri... Le-am descoperit abia acum datorita volumului de la "Jurnalul national". Acesta cuprinde, pe langa primele doua romane devenite deja clasice, si "In vreme de razboi", al treilea roman din cele cinci ale ciclului. Chiar daca al treilea nu a fost bine primit la fel ca primele doua l-am citit cu placere.

[bremen1980]

''Evreul din Linz'' de Kimberley Cornish .
O carte ce promitea la inceput dar pe parcurs o da rau in balarii . Ipoteza de la care pleaca autorul este ca Hitler si cu Wittgenstein au fost colegi de scoala ;evreul cu care s-a batut viitorul dictator ( si care l-a facut sa devina antisemit ) era nimeni altul decat Ludwig Wittgenstein, viitorul filozof al limbajului . L.Wittgenstein , evreu provenit din celebra si bogata familie Wittgenstein face greseala sa se puna la scoala cu Adolf Hitler , baiat din popor , manios si ranchiunos. Nici mai mult nici mai putin aici se afla miezul urii lui Hitler fata de evrei : L.W. era bogat , evreu crestinat , cultivat , iar Hitler era un austriac provincial ce aspira sa fie acceptat de catre colegii germani , un sarac si un invidios pe cultura acestuia. Mai mult familia Wittgenstein avea puternice conexiuni cu ''finanta evreiasca'' si patrona si lumea artelor ( Klimt ii facea portretul Margaretei , sora lui Ludwig ,Mahler si Brahms erau de-ai casei la Wittgensteini ).
De la ipotezele astea posibile totul devine halucinant si fantasmagoric . Wittgenstein homosexual persuasiv, reuseste sa devina recrutor pentru Uniunea Sovietica prelucrand la greu cele mai stralucite minti pentru cauza sovietica . Chiar secretul bombei atomice le este livrat sovieticilor de catre oamenii recrutati de Wittgenstein .
Si astea ar fi la limita imposibilului posibile dar autorul mai baga o dinamita : si Hitler si Wittgenstein au ajuns sa controleze limbajul ( unul pentru manipularea maselor , celalalt pentru stiinta ) cu ajutorul scrierilor lui Schopenhauer care la randul lui aflase niste secrete budiste despre spirirul universal ... Manuscrise , magie , budism , nazisti ,spioni , Harry Potter cu zvastica si bagheta atomica .

[sabinalin]

PFITZ de Andrew Crumey.

Volumul 53 din colectia Cotidianul aduce in fata cititorilor un miniroman filosofic in care realul se imbina armonios cu fantasticul, o povestire care aminteste de Diderot.

[sabinalin]

MAIGRET SI NEGUSTORUL DE VINURI de Georges Simenon.

Oscar Chabut a pornit de jos ajungand un om de afaceri prosper. Marea sa problema e ca a ramas acelasi frustrat care era in vremurile cand era sarac si se razbuna de cate ori are ocazia pe cei din jur pe care ii injoseste ori de cate ori are ocazia. E un motiv pentru care nimeni nu se mira cand e gasit impuscat intr-o seara in plina strada. Desi dispretuieste un asemenea gen de personaj comisarul Maigret trebuie sa gaseasca asasinul.

[bremen1980]

Am dat-o pe citit dramaturgie in ultimele saptamani : am terminat o culegere facuta pieselor lui Tennessee Williams (Un tramvai numit dorinta ; Pisica pe acoperisul fierbinte ;Noaptei iguanei ; Trandafirul tatuat )si am inceput una care are mai multe piese de Luigi Pirandello.
Despre personajele lui T.W. : instinctuale , crude , surmenate , iritante , debordand de lubricitate . Cu alte cuvinte oameni pe care vrei sa-i cotonogesti cu placere . Numai unul si unul : primitivul Stanley Kowalski si Stela nevasta lui care accepta cateodata o cafteala daca stie ca o sa aiba parte de niste orgasme mai tarziu ; un mosulica de 65 de ani care-si s-a saturat de nevasta-sa si vrea sa-si faca de cap cu niste prospaturi ; nora sa isterizata de posibilitatea ca mosu' sa-l taie pe betivanul ei barbat de la testamentul baban ; un popa alcoolist sofer de autobuz pentru niste profesoare fanate si isterice , o patrona de local mexican cu apetitul sexual marit ., s.a.m.d. Ca bonus : prin toate piesele lui T.W. misuna o gramada de homosexuali declarati ,si/ sau deghizati .
Excelente piese si excelente ecranizarile de care au avut parte ;ecranizari destul de cumintele ( fata de piesele lui T.W. ) dar alea erau vremurile pudice de atunci .

Si piesele lui Pirandello sunt bunicele dar ma omoara cu obsesia autorului pentru teatru in teatru . Prea multa vorbarie despre teatru , arta , viata . s.a.
De fiecare data cand il aud pe unul la teatru ca o baga pe aia cu ''sufletul artistului '' sau '' ma pierd in personaj '' ma apuca cascatul . Atat de mult le place astora sa se pupe singuri si sa ne adoarma cu '' sfasierea actorului si conditia lui infama '' , '' harul scenic & miracolul care se produce acolo '' . Daca mai pomenesc si despre un '' maestru '' atunci chiar ca schimb canalul .
Sa-l aud si eu pe unul recunocand ca s- a facut actor ca sa aiba parte de femei & faima sau sa fie sincer si sa recunosca : '' nu mi-a placut munca si ma saturasem sa ma cocoseze aia pe santier / fabrica'' . In loc de asta ii avem pe toti crezandu-se nascuti sa asude pe ''scandura'' cum le place lor sa se exprime. Sa fie oare de fapt vorba de scandura de calcat rude si sudoare sa fie aburul de la fierul de calcat ??? Din cauza astora nu suport eu teatrul .

In fine Pirandello nu e vinovat de astia asa ca -i dau drumul unui scurt fragment : ''
Tatal : ...Femeia-iata-femeia , cum e ea in definitiv ? Te priveste provocatoare , te atata! O insfaci !Si cum ai prins-o , inchide imediat ochii .E semnul ca s-a predat .Semnul prin care ii spune barbatului : ''fii orb , si eu sunt oarba !''
Fata vitrega : Dar daca nu-i mai inchide ?Cand nu mai simte nevoia sa-si ascunda fata de ea insasi , inchizand ochii , roseata rusinii , ba , dimpotriva , vede , cu ochii acum uscati si indiferenti , rusinea barbatului , care e orba fara sa iubeasca ??Ah , ce scarba , atunci , ce scarba fata de toate aceste complicatii intelectuale , de toata aceasta filozofie care dezvaluie bestia si apoi vrea s-o salveze , sa o scuze ....''

In concluzie - e bine s-o stergi de la locul faptei pentru ca femeia o sa-si de seama mai devreme sau mai tarziu si urmeaza razbunarea ei . Cum ar intreba o mare intelectuala , Lana Del Ray ;Will you still love me when I'm no longer young and beautiful? Bineinteles ca nu

[sabinalin]

ALICE IN TARA MINUNILOR. ALICE IN TARA OGLINZILOR de Lewis Carroll.

Am fost surprins cand aceste romane celebre ale copilariei au aparut in colectia "Cotidianul" compunand impreuna volumul 54. Citindu-le acum, la multi ani dupa vremurile in care aveam varsta la care sa gust maxim din placerea fanteziei debordante a lui Carroll am inteles ca aventurile fetitei Alice raman interesante chiar si pentru adulti, poate chiar si pentru cei ajunsi la varste foarte inaintate.

[MariaMona]

ALICE IN TARA MINUNILOR. ALICE IN TARA OGLINZILOR de Lewis Carroll.

Am fost surprins cand aceste romane celebre ale copilariei au aparut in colectia "Cotidianul" compunand impreuna volumul 54. Citindu-le acum, la multi ani dupa vremurile in care aveam varsta la care sa gust maxim din placerea fanteziei debordante a lui Carroll am inteles ca aventurile fetitei Alice raman interesante chiar si pentru adulti, poate chiar si pentru cei ajunsi la varste foarte inaintate.

Lewis Carroll a fost nu doar scriitor, dar si matematician si logician - de aici probabil literatura absurdului din cartile sale. Ceea ce e mai fain decat sa le citesti, este sa le citesti in engleza fiindca jocurile de cuvinte sunt uneori greu traductibile si deci mai savuroase in original.

La fel de interesant ar fi sa cititi Winnie the Pooh de A. A. Milne, desi carte pentru copii, adusa poate la o faima mai proasta printre adulti de adaptarile Disney, e o carte savuroasa, plina de umor - uneori mai mult pentru adulti decat pentru pici. Eu am savurat-o cel putin cu zambete, daca nu cu hohote uneori!

[bremen1980]

Am gasit in ''Sa-i imbracam pe cei goi '' , o piesa de Luigi Pirandello o scena pe care LvT a folosit-o in ''Antichrist '' . In piesa lui Pirandello , o bona face sex cu tatal fetitei de care trebuia sa aiba grija iar fetita cade de pe o terasa si moare . In filmul lui LvT e vorba de parintii copilului care se iubeau in timp ce ala micul zboara atat de frumos pe fereastra .
Concluzia : folositi caloriferul daca aveti chef de zbenguieli si aveti copiii in grija . Caloriferul e pentru copii - bondage time

[anaemona]

Interesant, eu am ascultat teatrul radiofonic si nici vorba de sex acolo Si a mai folosit cineva ideea, Julio Medem in Lucia y el sexo, tot asa bona face sex cu un prieten (intimplator si prietenul Luciei ) cunoscut in parc in timp ce fetita de 5 ani e atacata de ciinele familiei. Imi amintesc ce groaza a bagat in mine scena aia cind am vazut prima data filmul la cinema (sau festival, nu-mi amintesc). In schimb, am mai vazut filmul cel putin de 2 ori dupa prima vizionare (DVD/TV) si nu-mi amintesc daca a lipsit complet sau a fost indulcita, probabil doar director's cut o are in original.

[bremen1980]

Interesant, eu am ascultat teatrul radiofonic si nici vorba de sex acolo Si a mai folosit cineva ideea, Julio Medem in Lucia y el sexo, tot asa bona face sex cu un prieten (intimplator si prietenul Luciei ) cunoscut in parc in timp ce fetita de 5 ani e atacata de ciinele familiei. Imi amintesc ce groaza a bagat in mine scena aia cind am vazut prima data filmul la cinema (sau festival, nu-mi amintesc). In schimb, am mai vazut filmul cel putin de 2 ori dupa prima vizionare (DVD/TV) si nu-mi amintesc daca a lipsit complet sau a fost indulcita, probabil doar director's cut o are in original.

Ca si in cazul lui Tennessee Williams si piesele lui Pirandello au fost bine periate si ce era ''murdar '' a fost oprit de sita . Eu la T.W. citeam si comparam cu ce-mi mai aminteam din filme si era clar ca piesele erau mai slobode la gura in timp ce filmele erau mai pudice . Ecranizarile dateaza totusi din anii' 50-'60 .Daca ar fi reecranizate situatia ar sta invers .

[aniela07]

Antonio Munoz Molina -Iarna la Lisabona 9/10

O poveste de dragoste, cu accente de film noir. Santiago, un talentat pianist de jazz, o descoperã într-un bar pe misterioasa, fascinanta și inteligenta Lucrecia, însoţitã fatidic de ceea ce pare a fi soţul ei, Malcolm, un individ care, pe lângã gelozia caracteristicã, se ocupã și cu o serie de infracţiuni artistice internaţionale. Totul se desfãșoarã în ritm de jazz atât ca și conţinut, cât și structural. Nici nu apucã Bilbao bine sã se îmbete de pasiunea pentru frumoasa Lucrecia, cã aceasta și dispare la Berlin, târâtã de infamul sãu soţ, o absenţã care îi cauzeazã lui Bilbao o sinucigașã abstinenţã muzicalã. Dupã vreo trei ani în care cei doi se cautã unul pe altul cu regãsiri temporare prin mai multe orașe europene, combinat cu o poveste ciudatã de furt a unui tablou de Cezanne, o posibilã crimã, urmãriri de indivizi dubioși rãu, își dau lovitura finalã în Lisabona.

Romanul e marcat de mișcare, de cãlãtorii, mai bine zis de rãtãciri geografice care merg în paralel cu o fluiditate a identitãţii personajelor. Nu știm de unde vin, care le este originea, trecutul, și, alãturi de ele, nici nu știm care le este viitorul. E o cãutare continuã, o despãrţire necesarã, o imposibilitate de a se fixa, de a se stabiliza, atât într-un loc, cât și într-o identitate personalã definitivã.
“Poate ceea ce o împingea nu era duioșia, ci sentimentul cã amândoi erau oarecum orfani. Doi ani mai târziu, la Lisabona, de-a lungul unei nopţi și al unui rãsãrit de soare iarna, Biralbo avea sã înveţe cã acesta era singurul lucru care avea sã-i uneascã pentru totdeauna, nu dorinţa și nici amintirea, ci pãrãsirea, siguranţa cã sunt singuri și cã nu au nici mãcar scuza unei iubiri destrãmate.”

Si un mic citat preferat: “Când bei de unul singur parcã ești feciorul în casã al unei stafii”

[aniela07]

Margaret Atwood -Ochi-de-pisicã 8/10

Este povestea lui Elaine Risley, acum pictoriţã de succes care se întoarce pentru o retrospectivã a operelor sale în Toronto, orașul unde și-a petrecut copilãria. Discursul se desfãșoarã pe douã planuri : Elaine la vârsta de cam 50 de ani cu eșecurile, resemnãrile și dorinţa sa de a picta, și Elaine fetiţa din amintiri împreunã cu celelalte 3 prietene din copilãrie (Grace, Carol și, mai ales, Cordelia),cu primii pași șovãitori din tinereţe, toate sub spectrul Cordeliei care i-a marcat prin cruzime copilãria. Prezentul este trãit, simţit, evaluat din perspectiva trecutului, cu imagini și amintiri care apar pe neașteptate pe fundalul unui Toronto schimbat.

Romanul evidenţiazã importanţa pe care copilãria o are asupra noastrã, acei primi ani din viaţã urmãrindu-ne pe fiecare cu lucruri specifice, de un simbolism individual la care nu putem renunţa foarte ușor. Iar abordarea paralelã a problemei stereotipurilor bãrbaţi-femei într-un mod personal, nedogmatic, face tot farmecul acestei cãrţi scrise într-un stil simplu, nepretenţios care vine sã dubleze sinceritatea și simplitatea povestirii.

Prin accentul personal pe care îl are, este un roman puţin diferit de celelalte cãrţi ale lui Magaret Atwood pe care le-am citit pânã acum și care mi-au și plãcut mai mult decât "Ochi-de-pisicã".

"In locul lui se înalţã acum o clãdire urașã, ceea ce se numește un complex comercial, de parcã mersul la cumpãrãturi ar fi o boalã psihicã"
"L-am nedreptãţit, se înţelege, dar unde aș fi ajuns fãrã nedreptãţire ? Subjugatã, înhãmatã. Femeile tinere au nevoie de incorectitudine : este una dintre puţinele lor arme. Au nevoie de piele groasã, au nevoie de ignoranţã. Umblã prin întuneric, pe marginile unor prãpãstii abisale, fredonând în sinea lor, crezându-se invulnerabile."
"La petreceri, îmi pun întrebãri precise, care sunã ca la Inchiziţie : le intereseazã pãrerile mele, dogmele în care cred. Mã consider vinovatã cã am prea puţine : știu cã sunt neortodoxã, iremediabil heterosexualã, mamã, colaboraţionistã și, în tainã, un papã-lapte. Inima mea e, în cel mai bun caz, un obiect dubios, pãtat și inconstant. Incã mã mai epilez."
"Brânzeturile cu muchiile întãrite, strugurii pãstraţi în sulf, luxurianţi și lucioși ca ceara, umflaţi de sângele zilierilor muribunzi din California. Nu e convenabil sã știi prea multe : pânã la urmã nu mai poţi pune nimic în gurã fãrã sã simţi gustul morţii."

[sabinalin]

SINDROM DE PANICA IN ORASUL LUMINILOR de Matei Visniec.

Matei Visniec e considerat a fi al doilea dramaturg roman care se impune in lumea selecta a teatrului francez, dupa Eugen Ionescu. Piesele sale sunt foarte "montate" si in tara noastra, dintre ele n-am vazut pana acum decat "Richard al treilea se interzice" cu Virgil Ogasanu la sala Toma Caragiu a teatrului Bulandra, spectacolul a fost unul care mi-a placut destul de mult. Aceeasi senzatie de placere am reintalnit-o si acum cand am citit acest roman special in care autorul combina fascinant realitatea cu fictiunea. E un roman despre conditia emigrantului, despre puterea cuvintelor, despre nobletea literaturii, despre problemele majore cu care se confrunta societatea consumista, despre splendorile vazute si nevazute ale Parisului, un roman cu foarte multe intelesuri si mesaje...