Ultima Carte Citita

[faraimaginatie]

Iti place The Sense of an Ending? Pentru mine a fost o revelatie anul trecut. Is it just me?

[bremen1980]

Iti place The Sense of an Ending? Pentru mine a fost o revelatie anul trecut. Is it just me?

Am citit vreo 15 pagini si mi-am amintit de Metroland . Credeam ca o sa fie un eseu pe tema mortii cum a fost ''Nimicul de temut'' mai ales ca stiam de moartea sotiei lui . ''Nimicul de temut '' chiar mi-a placut . Muuullttt . Am citit-o chiar cand a murit Adrian Paunescu si la tv era circul obisnuit . Nu ca dadeam eu doi bani pe Paunescu dar s-a potrivit la fix cartea cu evenimentul atat de mediatizat .

De la mexicanul G.Arriaga citire : ''''Catolici devotati ,care isi ferisera fiii de pericolele si actiunile raufacatoare ale pacatului ,niciodata nu banuisera placutele orgasme cu care Adela isi incepea diminetile .Scrisorile nu indicau o atare posibilitate :redactate intrun mod confuz , pareau mai degraba sa se refere la o relatie cu un prieten cinstit si serios , ... ''
Povestea e simpla : Adela , o poama de 15 ani este ucisa si se raspandeste zvonul ca era logodnica lui Ramon , un pusti de 16 ani Simtindu-se flatat Ramon se lasa inglodat in toata povestea logodnei secrete . Presat de cei din jur el trebuie sa-i razbune moartea presupusei si sa-i spele onoarea fetei . Ucigasul este repede ( si gresit ) identificat in persoana unui gagicar care le sucea mintile nevestelor din sat .
Mai citisem cu citeva saptamani inainte si ''Calutii mei , caluti frumosi '; de Cormac McCarthy unde Mexicul apare foarte violent dar are parte si de o poezie a peisajului . La Arriaga violenta e destula dar poezia lipseste cu desavarsire . Fapte brute , barbati violenti , politisti corupti si nepasatori , femei pacatoase , s.a. Toti sunt o apa si-un pamant traind doar la un nivel instictual .

[varu]

Iti place The Sense of an Ending? Pentru mine a fost o revelatie anul trecut. Is it just me?

Nu stiu daca neaparat revelatia anului trecut ("Poveste despre dragoste & intuneric" e cea mai buna carte citita de mine anul trecut), dar oricum "The Sense of an Ending" mi-a placut enorm. Plus ca are un final total imprevizibil, pe mine m-a dat pe spate, nu ma asteptam la nimic de genul ala. N-ai cum sa-ti dai seama dupa 15-20 de pagini unde duce povestea.

Probabil tu ai citit-o in engleza. Fara sa ma laud, dar cred ca sunt printre primii cititori ai cartuliei asteia in romana, in sensul ca am cumparat-o in ziua cand a aparut la "Carturesti" si a doua-a treia zi era deja citita, ceea ce inseamna ca mi-a placut mult de tot. Traducerea de la noi: Radu Paraschivescu, care in ultimul timp are succes si cu propriile romane.

[faraimaginatie]

Da,exact acelasi lucru l-am simtit si eu. Am citit-o in engleza, mi-ar placea foarte tare sa citesc si traducerea in romana. Poate o s-o caut in vara. De Radu Paraschivescu n-am citit nimic, dar am auzit lucruri bune.

Eu pe tot parcusrul cartii am fost absorbita, a fost genul ala de lectura care-mi doream sa nu se mai termine vreodata. S-a terminat si-a fost mult peste asteptari. Am avut senzatia, dupa ce am lasat cartea jos, ca o sa fie unul din putinele romane contemporane care vor rezista testului timpului (ca sa-mi permit un loc comun.) Eu n-am citit romanul lui Oz, e de-o vreme pelista de asteptare, dar, entru mine The Sense of an Ending e romanul anului trecut. Acum m-ai facut curioasa cu Povestea ....

[bremen1980]

Am terminat-o ieri . Bine nici n-a fost greu la 170 de pagini cu litere mari . Da , mi-a placut dar finalul m-a lasat cu mana la falca .A trebuit sa mai uit pe net si sa vad ce era cu copilul ala si cine era tatal lui . Chestia cu memoria mi s-a parut cam trasa de par . Molestezi trecutul , il uiti , il denaturezi dar nici in halul ala .
Stilul face in schimb toti banii .

[sabinalin]

FEMEIA NISIPURILOR de Kobo Abe.

Cum ar fi sa pleci intr-o vacanta si sa te trezesti intr-o situatie aparent fara iesire? Cum ar fi sa fii teoretic liber, insa practic prizonier, fara putinta de a scapa din mrejele unei capcane care nu ti-ar fi trecut prin minte? Cat de fragila poate fi conditia umana atunci cand norocul nu-i tocmai aliatul tau... Cat de repede poate disparea un om, parca nici n-a fost, la inceput cei apropiati mai discuta despre dansul, isi mai aduc aminte, dupa care mortii cu mortii, viii cu viii. A propos, o mai cauta cineva pe Elodia? In cele aproape 190 de pagini ale volumului 52 al colectiei Cotidianul scriitorul japonez Kobo Abe ne spune o poveste chinuitoare, claustrofobica...

[sigalia]

Irvin D.Yalom - "Calaul dragostei si alte povestiri psihoterapeutice"
E vorba de 10 cazuri extreme pe care marele terapeut american le "literaturizeaza" magistral.
Desi povestile sunt pe alocuri incredibile ,autorul prezinta atat de accesibil mecanismul nevrotic care genereaza problemele incat in varii forme si la cu totul alte dimensiuni ,ne putem recunoste fiecare in acele istorii de caz.Si ...intelege mai bine.
Yalom e un psihoterapeut de geniu caracterizat de un umanism rarisim.Poate ca si asta face din el personajul cel mai apropiat cititorului din toate cartile sale.
O ultima parere: cred ca e mult mai bun in scrierile sale non-fictionale decat in literatura.

[sabinalin]

MAIGRET SI MARTORII RECALCITRANTI de Georges Simenon.

Biscuitii Lachaume s-au constituit de-a lungul timpului intr-o afacere cat se poate de infloritoare, care a rezistat intemperiilor mai bine de un secol. In ultimul timp au inceput sa apara problemele pentru ca, de cand e lumea, dupa flux urmeaza reflux. Lucrurile devin si mai complicate cand actualul cap de familie, Leonard Lachaume, e gasit mort in urma a ceea ce pare a fi un jaf. Numai ca statisticile arata ca-i putin probabil iar suma disparuta nu justifica deloc ipoteza... Cu binecunoscutu-i fler comisarul Maigret ajunge la concluzia justa.

[bremen1980]

''Imparatul tuturor bolilor ;scurta istorie a cancerului '' de Siddhartha Mukherjee aparuta la editura All . O carte care-ti face pielea de gaina si te face sa te uiti mai des in oblinda . Te uiti in oglinda nu pentru a te admira ci pentru a gasi eventuale puncte suspecte , umflaturi recente si alte semne de rau augur .
O istorie a luptei omului cu CANCERUL - denumire generica pentru o imbarligatura de boli care au in comun un singur lucru - inmultirea necontrolata a celulelor din cauza unor gene defecte . Autorul cartii este un oncolog cu vasta experienta in tratatarea pacientilor bolnavi de cancer . Avem in carte parte de descrierea diverselor metode care de-a lungul istoriei au parut sa rapuna definitiv cancerul dar care mai apoi s-au dovedit depasite de vicleanul adversar . De la extirparea tumorilor pe cale chirurgicala , la iradiere cu diverse raze si apoi la chimioterapie care uneori mai mult omoara pacientul de cat sa-l salveze. Sunt inventariate in mod istoric toate sperantele si apoi deziluziile de care medicii di pacientii au avut parte in ultima suta . Progresele imense care s-au facut in acest domeniu n-au reusit inca sa dea lovitura de gratie cancerului . ci doar au prelungit cu luni / ani viata pacientilor .

Prea complex pentru a fi invins de o ''injectie miraculoasa'' cancerul este combatut pe bucatele si victoriile insemna uneori procente infime smulse in decursul anilor . Ultima bariera este atacarea cancerului in gena umana iar in viitor se preconizeaza sintetizarea unor medicamente care sa tina cont de profilul genetic al pacientului . O munca uriasa de cercetare cu rezultate posibile in 20 -30 de ani.

Mi-a placut si modul in care autorul ii prezinta pe cercetatorii si doctorii care de mute ori si-au riscat carierele atunci cand au propus si adoptat tehnici de tratament ce erau impotriva dogmelor medicale din vremea respectiva . Niste eroi care au ramas de multe ori in anonimat . Oameni care timp de 30-40 de ani au facut mii de experimente in laboratoare obsucre , departe de luminile rampei medicale.

In final autorul fiind fascinat si ingrozit face o frumoasa analogie intre celulele canceroase si dorinta omului de nemurire . Practic celulele canceroase se vor nemuritoare si in dorinta lor fac totul pentru acest lucru chiar daca pun viata pacientului in pericol .Immortality it's in our genes
sau cum zicea Iov ; '' Omul se naşte ca să sufere, după cum scânteia se naşte ca să zboare ''

[MariaMona]

Brrrr!

Eu am citit Murakami in sfarsit - La sud de granita, la vest de soare - mi-a placut foarte, foarte mult si Dan Lungu - Cum sa uiti o femeie - o carte excelenta, abia astept sa mai citesc ceva de el, m-a facut sa ma gandesc un pic altfel la pocaiti... De citit amandoua!

[stalex]

De Radu Paraschivescu n-am citit nimic, dar am auzit lucruri bune.
.

Radu Paraschivescu scrie excelent. Astazi este mainele... e o chestie mai usurica, dar Fluturele negru e chiar un roman farte bun.
Cat despre Poveste despre dragoste si intuneric ... citind acum pe forum discutia despre "cartea anului trecut" si scormonind putin in memorie, cred ca si eu i-as acorda "distinctia"asta. E drept ca n-am citit Sentimentul unui sfarsit, dar tocmai ce l-am pus pe lista scurta.

[faraimaginatie]

Am inceput sa citesc cartea lui Oz vineri. M-a prins destul de tare insa mi-e greu sa cred ca o va depasi pe cea a lui Barnes.

stalex, s-o citesti neaparat. Sunt curioasa de reactie. O sa revin si eu cu o parere despre Povestea lui Oz. Nu-s numai pe la pagina 50. Cartea e destul de grosuta.

Si Radu Paraschivescu in vara. Dar scria pe la Idei in Dialog daca nu ma-nsel? Parca l-am citit si prin Dilema Veche la un moment dat. Nu cred ca ma-nsel...

[stalex]

Scrie prin mai multe publicatii ... inclusiv in Gazeta sporturilor, sau Prosport, nu mai stiu. Mai important e ca e un traducator de prima mana - Steinbeck, Virginia Woolf, chestii grele. A tradus anul trecut Oameni din Dublin - excelent. Daca nu ma insel, a tradus si ceva Barnes.

[stalex]

M-am uitat acum - nu ma insel, a tradus chiar Sentimentul unui sfarsit

[sabinalin]

ARTA CONVERSATIEI de Ileana Vulpescu.

M-au luat parintii la spectacol ,era undeva spre sfarsitul anilor '80, cam prin '87-'88, tin minte ca n-am inteles mai nimic, stiu doar ca o avea pe Dorina Lazar in rolul principal. Am descoperit romanul de 460 de pagini dupa ce am vazut-o pe autoare impreuna cu ilustrul sau sot, Romulus Vulpescu, intr-o redifuzare a emisiunii Piersic show. Am ascultat-o atunci cu multa placere pe doamna Ileana Vulpescu, o minte cu adevarat luminata, si in consecinta am cumparat "Arta conversatiei", romanul dupa care se facuse dramatizarea spectacolului de mare succes la vremea respectiva. Pacat ca nu se mai joaca piesa in zilele noastre, ce-i drept societatea e mult degradata fata de ce era la acea vreme in ciuda greutatilor ultimilor ani de comunism... "Arta conversatiei" e un roman care radiografiaza exceptional relatiile dintre barbati si femei intr-o lume de intelectuali, lumea medicilor. Chiar daca actiunea e plasata intr-o societate care azi nu mai exista, cartea nu-i deloc datata, are mesaje universale si se citeste cu mare placere. Daca ar fi fost ecranizata, in rolul Sanzianei Hangan cea mai potrivita mi s-ar fi parut Irina Petrescu, cea recent plecata dintre noi, bineinteles cu conditia sa mai fi avut varsta eroinei...

[faraimaginatie]

M-am uitat acum - nu ma insel, a tradus chiar Sentimentul unui sfarsit

De fapt, cred ca de-aici a pornit discutia despre Radu Paraschivescu. varu zicea ca a fost tradusa de el...si ca e bun si ca scriitor. Oricum o sa impusc doi iepuri dintr-o lovitura in vara, numai bine.

[sigalia]

"Aylin,o printesa in armata america" : dincolo titlul acesta cu iz de kitsch am gasit o carte scrisa bine,limpede , fara artificii sau filozofii inutile.Autoarea,Ayse Kulin,combina reportajul biografic si cancanul intr-o maniera inspirata .
Pe scurt ,cartea povesteste traseul Aylinei Radomisli,o renumita psihiatra din New York .
De origine turcoaica,Aylin va inainta in viata in stil ...telenovelistic: iubiri,casatorii,despartiri,ambitii si realizari remarcabile in profesie( se trec in revista chiar cateva cazuri memorabile la care a lucrat cu succes),vacante,amanti ,calatorii , disperare,multa nebunie ,dar si curaj.
O femeie care, va sfarsi pana la urma devorata de propria energie.
Ce m-a lasat pe ganduri : undeva peste 5o de ani,Aylin ,o specialista in mintea omeneasca,sfarseste ca victima a propriei obsesii maladive.Parasita de cel de-al 4-lea sot,este incapabila sa accepte aceasta situatie , si incepe un razboi inutil si epuizant.Ce ironie !Moare in circumstante absolut stranii,secventa asupra careia( din pacate) autoarea nu face nici o ipoteza sau consideratie.Etapa militara din cariera ei aduce cateva detalii interesante.
Desi nu e literatura,pentru cei intersati de destine umane,cartea isi merita cu prisosinta timpul alocat lecturii.Povestei lui Aylin Radomisli argumenteaza o data in plus ca viata pune pretul exact pe fiecare traire .

[varu]

Mi se pare dubios ca de un an-doi a aparut prin librarii o noua subspecie literara. Subspecia "am renuntat la toate chestiile materiale & am inceput cu adevarat sa traiesc & am scris un best-seller & m-am umplut de bani"

[sigalia]

Subspecia e o specie in toata regula,foarte bine aspectata inclusiv cu nume autohtone ( dna.Gigi Ghinea ,de pilda,care "s-a vindecat de nefericire" e convinsa ca pe baza retetei sale vom ajunge toti in paradis ,iar Sega n-are nici un dubiu ca pentru contactul cu "sinele sacru" e musai sa vindem tot si sa plecam in pelerinaj). Si exemple mai sunt.
Inaintea lor insa ,altii au facut chestiile astea intr-o maniera mai naturala parca(cel putin aparent).De la new age la zen si de la raw-food la iluminare totul e ambalat,servit cu dichis,digerat.
N-as spune ca e ceva dubios aici.Desi pare un refuz al stilului de trai consumist ,trendul e doar o expresie mai fasonata a lui,un fel de "alibi" dibace .
Nu exclud si nu neg si cautarile autentice,dar nu cred ca ele sa ajunga asa repede ....in librarii.

[varu]

Subspecia e o specie in toata regula,foarte bine aspectata inclusiv cu nume autohtone ( dna.Gigi Ghinea ,de pilda,care "s-a vindecat de nefericire" e convinsa ca pe baza retetei sale vom ajunge toti in paradis ,iar Sega n-are nici un dubiu ca pentru contactul cu "sinele sacru" e musai sa vindem tot si sa plecam in pelerinaj). Si exemple mai sunt.
Inaintea lor insa ,altii au facut chestiile astea intr-o maniera mai naturala parca(cel putin aparent).De la new age la zen si de la raw-food la iluminare totul e ambalat,servit cu dichis,digerat.
N-as spune ca e ceva dubios aici.Desi pare un refuz al stilului de trai consumist ,trendul e doar o expresie mai fasonata a lui,un fel de "alibi" dibace .
Nu exclud si nu neg si cautarile autentice,dar nu cred ca ele sa ajunga asa repede ....in librarii.

Exact, mi se pare cam superficiala & sunt pline rafturile cu titluri din astea: Elizabeth Gilbert, Sega, cu motocicleta pana in Mongolia, calagarul care si-a vandut Ferrariul etc. Si toti vand foarte bine. Cred ca e un trend.
Acum cativa ani se umplusera librariile de literatura vampireasca, acum e la moda literatura escapista.