"The Assassination of Jesse James (...)"

[Pitbull]

"The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford" - Nu vã aºteptaþi la un "western"!
E un film "de atitudine ºi despre atitudine"

Sumbrã, ostilã ºi rece (chiar ºi sub arºiþa verilor sale toride) era lumea foste Confederaþii sudiste, în jumãtatea de secol dintre Rãzboiul Civil ºi Primul Rãzboi Mondial, care avea sã cicatrizeze mãcar parþial rãnile acelei conflagraþii rãmase, pentru unii, nefinalizatã nici chiar astãzi - dupã cum demonstreazã, prin mentalitate ºi spirit, acest surprinzãtor film de conþinut în decor aparent western. Dacã Nordul yankeu, capitalist, arogant ºi adaptabil, n-a fãcut decât sã sacrifice câteva sute de mii de soldaþi pentru a-ºi menþine hegemonia, Sudul în schimb, feudal, patriarhal ºi eminamente conservator, ºi-a vãzut propria societate, culturã ºi lume spulberatã de-a lungul a numai zece ani. Negrii eliberaþi angro de pe plantaþii fãceau prãpãd, generând la rându-le contrareacþia defensivã a Ku Klux Klan-ului, averile adunate din cultura bumbacului se spulberau, valul industrializãrii bulversa toate modalitãþile de economie ºi viaþã cunoscute, ºi totul, în general, se profila instabil ºi tulbure. Ca întotdeauna în asemenea perioade de crizã profundã, dezvoltatã atât material cât ºi moral, deraierile, confuziile de valori ºi propensiunea spre mituri devin inevitabile. Precaritatea economicã genereazã banditism, frustrãrile sociale îl învãluie într-o aurã haiduceascã, morala ºubredã proiecteazã la rândul ei tendinþe idolatre - ºi, În ultimã instanþã, tensiunile acumulate de toate aceste complexitãþi (în sens psihologic) pot rãbufni prin asasinate; aici, asasinarea lui Jesse James de cãtre "laºul" Robert Ford.
Surprinde din primul moment formula structuralã a filmului: o sutã ºaizeci de minute, istorisind molcom ºi amplu, cu o tipicãrie aproape bãtrâneascã în aparenþã, drumul dintre prima întâlnire a lui Bob Ford cu idolul sãu ºi omuciderea din titlu - plus urmãrile acesteia. Deºi povesteºte ultima ºi cea mai dramaticã parte din viaþa unui bandit celebru, filmul e totalmente de "anti-acþiune": existã o singurã secvenþã a unui jaf sãvârºit de banda lui James, relatatã sec ºi cvasi-documentarist, dupã un demaraj cu declaraþii poetice explicite. În rest, violenþele sunt seci ºi voit banalizate (ca-n viaþã - viaþa acelui tip de familie ºi de anturaj), tensiunile sunt lãsate sã se dezvolte de la sine, fãrã supralicitarea acelor mijloace cinematografice specifice construcþiei suspense-ului, ritmul narativ e constant ºi egal cu sine însuºi, ºi în genere totul se organizeazã în jurul factorilor umani, pe un fundal de epocã expresivo-depresiv. Andrew Dominik, semnatar al scenariului (dupã romanul lui Ron Hansen) ºi al regiei, îºi dovedeºte cu prisosinþã capacitatea de a stãpâni consistenþa ºi mijloacele filmului de substanþã, urmãrind motoarele psiho-afective, de la individ la nivel comunitar, ale unei perioade ca aceea de adaptare a S.U.A. post-secesioniste. În mare parte, filmul mi-a amintit de legendarul "Once Upon a Time in America", atât prin relaþia ritm-duratã, cât ºi prin tipul de concepþie plasticã - operând, desigur, tranziþia în spaþiu ºi timp de la societatea urbanã din prima jumãtate a secolului XX la cea ruralã a anterioarã ei cu cincizeci de ani. Totuºi, spre deosebire de Leone, Dominik îºi refuzã ºi mai categoric concesiile comerciale, ceea ce pentru neavizaþi riscã sã devinã extrem de plicticos. (Fac însã precizarea cã, dacã în condiþiile în care mã dureau toate articulaþiile ºi mã usturau ochii, dupã o noapte nedormitã, nici mãcar n-am simþit când trecuserã cele douã ore ºi jumãtate ale proiecþiei, puterea de impact ºi persuasiune a filmului nu mai are nevoie de nici o recomandare suplimentarã.)
Avem din nou bucuria uneia dintre inepuizabilele surprize ale lui Brad Pitt, al cãrui fizic atractiv prin definiþie rãmâne mereu "gardul" în interiorul cãruia vom gãsi "leopardul" compoziþiilor actoriceºti. Versatilul, super-disponibilul ºi mereu inventivul autor al creaþiilor din "Se7en", "Twelve Monkeys", "Fight Club" sau "Babel", construieºte precis ºi economic portretul tâlharului inteligent, charismatic ºi lipsit de scrupule, mãcinat de nevroze, îndoieli de sine ºi abrupte lunecãri paranoice în profunzime. Casey Affleck, care a crescut în umbra lui Pitt, de-a lungul celor 11-13 "Ocean..."-e, înfruptându-se ºi din vreo douã porþii de "Plãcintã americanã", plus alte filmuleþe comerciale, iese în sfârºit la luminã ca un actor capabil sã stãpâneascã sigur sinuozitãþile evoluþiei de la puºtiul adorator iniþial, prin faza complicitãþii ºi a confidenþelor, urmatã de cea a dezamãgirilor ºi spaimelor crescânde, generatoare de trãdãri, pânã la degringolada finalã post-asasinat. Îl secondeazã Sam Rockwell, cu compoziþia unui frate neliniºtitor de tolomac, ca o permanentã cutie de rezonanþã a anxietãþilor dintre cei doi protagoniºti (cã erou nu e nici unul, evident). În jurul lor evolueazã o distribuþie aleasã inspirat ºi coordonatã matematic, cu expresivitãþi vizuale dense (mai puþin, poate, în cazul accentelor prea caricaturale din portretele unor membri ai bandei, în special la început).
Surprinzãtor de "europeanã" ca stil plastic, imaginea lui Roger Deakins reuºeºte sã impunã, cu subtilitate, starea fotografiilor de epocã, sugerând cromatica sepia ºi alb-negru fãrã a recurge efectiv la respectivele artificii de prelucrare a culorii (de altminteri, onestã ºi bine saturatã). Se remarcã discreþia compoziþiilor în clarobscur, ca ºi dominantele de un alb calcaros, stresant, din majoritatea secvenþelor de zi. Specularea ambianþelor naturale - sau reconstituite, cu meticulozitate discretã, de scenografii Martin Gendron ºi Troy Sizemore - contribuie la întregirea atmosferei unei lumi în care, deºi topografiile geografice respirã cât se poate de amplu, lipsa oricãrui orizont uman autentic devine curând insuportabil de angoasantã. Aceeaºi dispoziþie de "închisoare în aer liber", sau "carcerã a eului propriu", o sugereazã muzica fin-apãsãtoare, în tonuri grave ºi repetitive, a lui Nick Cave ºi Warren Ellis.
Ansamblul este împachetat în vocea lui Hugh Ross, care nareazã sau mediteazã din off în anumite momente atent alese, mai mult pentru a întregi starea decât ca sã ofere informaþii care ºi-ar fi gãsit oricum locul în generoasa economie temporalã a filmului. Uºoara estompare în flou, pe margini, a cadrelor astfel comentate subliniazã convenþionalismul voit al procedeului - ºi contribuie, pe tot parcursul, la pregãtirea secvenþelor finale, ulterioare asasinatului, care rezumã întreaga suitã de reacþii a societãþii ºi protagoniºtilor faþã de dãrâmarea iluzoriului lor "erou". Rãmân de neuitat imaginile fotografierii rituale, stil "tablou de familie", în jurul cadavrului legat de-a-mpicioarelea, halucinantele spectacole de teatru, în care Bob Ford se joacã pe sine în reconstituiri ale crimei repetate de sute de ori, sau balada cântatã de Nick Cave însuºi în saloon-ul din Bowery, cu inerentele idealizãri ºi supradimensionãri ale tâlharului neurotic devenit legendã. De altfel, acest epilog compozit potenþeazã retroactiv ºi titlul, în care se identificã una dintre cele mai inspirate instanþe ale denominaþiilor voit lungite, bazate pe douã cuvinte foarte conotative în sine (opþiunea lexicalã "assassination") ºi în context (declaraþia de atitudine "coward"). E evident pentru oricine cã "The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford", e la un prim nivel un film "de atitudine ºi despre atitudine", dincolo de care evolueazã, într-o direcþie, pe calea rafinamentului artistic, iar în cea opusã, din pãcate... spre fundãtura dificultãþilor de box-office. Noroc cã adevãratele western-uri s-au rãsuflat de mult. Pânã ºi "3:10 to Yuma" (ãsta noul) a reuºit sã se impunã doar printr-o dublã spargere de canoane.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
20 decembrie, 2007, h. 21:21-22:40
Bucureºti, România

[Creo]

Mi-a placut f tare. Am observat ca putina lume a putut sa suporte durata peste medie; eu sper sa iasa si un extended cut HD .

[morphego]

Un film reusit, a carui lentoare nu face decat sa adauge la caracterul sau liric. Atmosfera intunecata, norii prezenti aproape in toate cadrele exterioare, peisajele statice, alaturi de muzica lenta si redundanta (pe care am gasit-o geniala si extrem de potrivita aici) creaza un sentiment de angoasa, de tensiune care creste pe masura ce momentul mortii anuntate se apropie. Totul merge in acelasi ritm, si personajele si actiunea, si uneori parca si rasul apare intr-o forma oarecum alungita si mohorata. Nu exista exploziii de culori, nici macar in peisaje, e ca si cum aceasta e estompata cumva de subiectul filmului. Din nou un plus major al filmul, o astfel de imagine terna dar care pastreaza totusi tensiune si vitalitate fiind greu de obtinut de alti realizatori ce-si propun acest lucru.

Actorii se pliaza aproape perfect in rol, fara a exista vreunul care straluceste in mod special ... poate doar interpretul antieroului (sau, conform epilogului, eroului) Jesse James, Brad Pitt. Bineinteles, cine l-ar fi ucis pe Jesse daca n-ar fi existat lasul Robert Ford, Casey Affleck (iesit de mult din umbra fratelui mai mare, chiar daca joaca si in primul film regizat de acesta din urma, Gone Baby Gone); Sam Rockwell e ultimul pe care il mai precizez aici pentru ca si el mi-a placut chiar daca mi s-a parut ca rolul lui s-a incadrat in general in tiparul celorlalte partituri ale sale de pana in prezent.

Filmul merita vazut in ciuda lungimii. Poate asta ar reprezenta un inconvenient daca cele aproximativ 2h 30 min nu ar fi atat de poetice.

[StefanDo]

Mi-a placut f tare. Am observat ca putina lume a putut sa suporte durata peste medie; eu sper sa iasa si un extended cut HD .

montajul preferat al lui Pitt avea aproape 4 ore, deci sunt toate sansele sa ti se implineasca dorinta

[Creo]

zice in interviul asta ca prima versiune avea 4h1/2 :o
http://www.youtube.com/watch?v=UWoNeobkPt4

[gionloc]

foarte bun filmul. am tot asteptat sa il vad la cinema, dupa luni bune a poposit si in cluj.
citind cronicile filmului am fost surprins de citeva aspecte:
1. lipsa sublinierii faptului ca tipul de cinema practicat de Dominik se apropie de cel al lui RObert Altman! din acel tip de cinema (deconstructiv) isi trage seva si puterea Jesse James, filmul.
2. accentul pe metafizica (la Carmen Mezincescu, in special). nu e strop de metafizica in filmul asta. stare si atitudine (precum si depresie, putere, supunere, idolatrie) nu inseamna metafizica.
3. blamarea folosirii naratorului. cum ca ar dezvalui constant ceea ce se petrece. dimpotriva, zic io, naratorul e una dintre cele mai destepte solutii pentru film. povestea din film e stiuta, naratorul din film vine sa repete ceea ce deja stim (din realitatea povestii) sau am vazut pe ecran, astfel ca totul capata intarirea de care e nevoie pentru ca povestea sa prinda dimensiune. conflictul filmului e intre legenta unui om cladita in timp independent de vointa celui om si felul in care acel om recepteaza si se confrunta (in interior) cu acea legenda. naratorul intareste prima latura, jesse james - personajul - se desparte de sine si alege sa moara datorita unei diferente pe care o resimte: faptul ca actiunile sale au fost receptate ca bune, pozitive, in exterior vs. constiinta sa incarcata de zecile de crime comise si de esecurile materiale recente (ultimul jaf, de ex + problemele din banda sa). aceasta dualitate inaltare/cadere e un mobil psihologic excelent in sine si excelent pus in valoarea de narator vs. jesse james.
4. din cauza punctului 3 mi se pare superficiala tratarea lui Andrei Gorzo, pe motiv de plictis (vazut drept o componenta esentiala a vietii personajului principal) si psihologie marunta a personajului din care iese un portret marunt. or lucrurile nu stau deloc asa. modalitatea prin care jesse instapineste banda sa este studiata, ingenioasa, cutremuratoare. e un manipulator exelent si tot drumul sau de la un membru la altul dezvaluie sau repeta cite o fateta care nu-l schematizeaza si nici nu-l reduc deloc la banalitate. prin el avem prezent pe ecran un interesant exercitiu de Putere! tocmai faptul ca se sinucide (caci asasinatul e mai repede o gluma in ce-l priveste, altfel spus - fara acordul sau tacit, asasinatul nu putea avea loc!), Puterea lui vine in prim plan. foarte interesanta si evolutia lui RObert, iar aceasta nu era posibila fara legatura sa cu Jesse. de aceea, afirmatia lui AG - ca numai finalul filmului, post Jesse, e interesant, nu prea e de sustinut...

o parte din aceste idei le-am rezumat aici asa cum mi-au venit in minte in incintarea nocturna de dupa vizionare.

[Alex Leo Serban]

mai sa fie, m-ati facut curios sa vad si eu, in fine, filmu asta... la venezia l-am ocolit, suspectind k ar fi o duda - simplu star-vehicle pt oh-brad- frumos :lol:

[illotempore2002]

da' asta nu mai e demult pe ecrane....l-am vazut asta iarna la patria....
nici nu am simtit ca a fost un film asa lung....anyway, mi-a placut tare.....ce ma amuza e ca imi tot vine sa zic despre filmul asta "filmul ala cu fra-su lui ben affleck"....si toata lumea care l-a vazut cam tot asa se exprima....e totally wrong, ca lui ben affleck ar ctrebui sa i se zica fra-su lui Cassey Affleck

Adica, ce-am vrut sa spun e ca acest Cassey Affleck mi se pare o revelatie in materie de actori. Duce in carca un rol greoi, apasator, pe alocuri odios, si acumulezi tu insuti, ca spectator, tensiunea pe care o are el de suportat si all the rest....

Despre Brad Pitt nu prea mai e nimic de zis.....are atata farmec, ca parca nici nu e nevoie sa mai joace, sa mai depuna un efort....si asta uneori are un revers negativ......ce nu mi-a placut, daca-mi aduc aminte (v-am spus, l-am vazut acu ceva luni) a fost ca nu mi s-a parut ca rolul i s-a potivit lui Brad Pitt.....figura prea dulce, angelica, trasaturile siropoase, vocea catifelata....neeeeh, deloc nu s-au pupat cu personajul.....

[klein]

l-am vazut si eu in seara asta. pe mine nu m-a ambalat. dupa atatea laude, mi-e cam teama sa ma iau de el ca imi sariti in cap. dar hai ca ma risc.
o iau pe puncte:
1. e prea lung. nu am o prolema cu filmele lungi in general, nu ma deranjeaza daca un film are peste 2 ore, dar sa fie facut cu cap. in Jesse James ai senzatia ca Dominik a avut o gramada de materiale, dar nu a stiut cum sa inceapa, ce anume sa accentueze, ca un elev in fata unui dizertatii ratacind printre idei. si surpriza, in ultima jumatate de ora, ii vine inspiratia. adica din momentul in care Ford se decide sa il ucida pe JJ. Din acel punct, filmul capata coerenta si uneori tensiune, desi nu asta e obiectivul principal.
o chestie ciudata (intr-un fel amuzanta) la final: evenimentul anuntat in titlu, asasinatul, care survine dupa 2h te pune pe o pista falsa:iti da senzatia ca filmul se va termina dintr-o clipa intr-alta. si din cinci in cinci minute timp de 20 de minute crezi ca va urma the end. partea surprinzatoare e ca in alea 20 de minute sta esenta filmului. regizorul a pierdut prea mult timp cu introducerea si a ingramadit desfasurarea si concluziile la repezeala intr-o jumatate de ora.
2. stilul in care e filmat: imaginile, culorile, cadrele, toata partea aia tehnico-estetica mi se pare manierism gratuit. inteleg ca poate sa placa, dar nu ii vad rostul.
3.in privinta actorilor sunt de acord cu illotempore. cassey e excelent, mai bun decat pitt care chiar nu e credibil. nu ca ar avea figura angelica ci pentru ca a scos cartea marii interpretari cu care ne-am obisnuit deja. prea se vede ca "joaca tare".