Ingerasi, amputari, extraterestri si fire de telegraf

Toate cele din titlu se gasesc din belsug in cele patru animatii la care a contribuit pana acum unul din cei mai creativi oameni din animatia japoneza, Abe Yoshitoshi. De la duritatea si disperarea din Texhnolyze, care face Sin City sa para o povestioara cuminte, pana la Haibane Renmei care alterneaza intre basm dragut pentru copii si drama existentiala cu accente religioase, fiecare din anime-urile sale emana sinceritate si dorinta de a realiza ceva original si artistic. Le-as arata fara ezitare pe aprope oricare dintre ele (poate cu exceptia NieA_7) oricui crede ca anime-ul nu poate fi arta adevarata.

Serial Experiments Lain (1998) - "Imagine 'Alice's Adventures in Wonderland' adapted for the screen by Philip K. Dick and William Gibson, and directed by David Cronenberg and David Lynch in collaboration with a team of bi-polar animators on seriously heavy acid, and you will be somewhere near the apocalyptic cyberpunk weirdness of 'Serial Experiments Lain', a 13-part made-for-television animated series that astounds, perplexes and enthrals in equal measure." Descrierea nu-mi apartine (http://www.movie-gazette.com/cinereviews/847), dar nu cred ca puteam scrie una mai buna.

NieA Under 7 (2000) - Singurul dintre anime-urile lui Abe care nu e o capodopera a genului. O poveste relaxanta despre discriminare, extraterestri, bai publice, plante carnivore and stuff. Tema centrala e toleranta, nu doar fata de ceilalti ci si fata de tine. Se nu se inteleaga ca ar semana cu political correctness-ul de la Hollywood, ideile sunt transmise diferit, mai subtil si cu sinceritate. Alterneaza intre comedie traznita si drama usoara si poate fi privit ca un preludiu la mult mai reusitul Haibane Renmei.

Haibane Renmei (2002) - Un anime subtil si foarte frumos despre adolescenta si maturizare, privita ca momentul in care incepi sa intelegi ca viata nu e tocmai asa simpla sau roza cum parea in copilarie. Primele 5 episoade sunt "epoca de aur", desi nu lipsita de o senzatie de amenintare, in timp ce ultimele 8 se lanseaza intr-o cautare dramatica a raspunsului la vechea intrebare: pentru ce traim si de ce murim? Evident, tema nu e noua si nici nu e tratata deosebit de complex, in schimb stilul e exceptional din doua puncte de vedere: ca atmosfera (incluzand aspectul grafic) si ca forta emotionala. E un anime extrem de relaxant, in pofida unor momente destul de dure - Abe pare sa spuna: am trecut prin asta si am gasit un raspuns. Pentru el pare a fi unul religios, dar nu-l forteaza pe gatul privitorului, pur si simplu il prezinta sub forma unui vis frumos.

Texhnolyze (2003) - Daca Haibane e visul frumos, Texhnolyze e cosmarul. Foarte impresionant ca si calitate a animatiei si ca duritate - inca din primul episod personajul principal isi pierde un brat intr-un mod prezentat foarte explicit. Simbolurile abunda, ca si unghiurile neconventionale in care sunt prezentate scenele. E singurul anime pe care il stiu in care intr-un intreg episod nu se vorbeste aproape deloc - povestea e spusa doar in imagini. SF sumbru pana in maduva oaselor, in stil japonez, uneori aproape de dementa, alteori impresionant de frumos.