(Mircea Daneliuc) Cursa vs. Mon Oncle d'Amerique (Alain Resnais)

[Liviu-]

Meci: (A25. Mircea Daneliuc) Cursa vs. Mon Oncle d'Amerique (A26. Alain Resnais)

Rezultat: 1 - 2

Perioada de votare: 11 februarie 2013 - 10 martie 2013

Link-uri utile:

Turneu regizori (Editia 3) - Reguli / Rezultate

Turneu - Idei / Discutii / Nelamuriri

[faraimaginatie]

Daca stie cineva cum se poate vedea Cursa, please do share. Ca l-am cautat peste tot pe unde m-a dus capul.

[Liviu-]

Nici eu nu l-am gasit. Mai cautati si altii, daca rezultatul e acelasi am sa-l inlocuiesc cu urmatorul film de Daneliuc din lista... care se gaseste.

LE: Pe celelalte 4 ale lui le-am gasit.

[Chambord]

Am vazut "Mon Oncle ..." acum multi ani, pe TVR Cultural. Erau serii pe cate un regizor mare, un film pe saptamana. L-am vazut dupa Marienbad si Hiroshima, parca, si mi-a placut mult, ca si celelalte 2. Nu are experimentalismul / expresionismul celor 2 (mi-amintesc totusi de un striketrough electrizant: "US go home !", mmm, funny i remembered that) ci un clasicism aproape romanesc. Cred ca cel mai bun film cu Depardieu (pour moi). Oricum nu-mi vine altul in minte acum.

[MinRep]

"Cursa": http://www.fileconvoy.com/dfl.php?id=ge32a997d12ccddea999223333f7398eef16d14 419

Enjoy! Link disponibil 7 zile de acum inainte.

[anaemona]

Mersi MinRep a mers super-rapid, acum cred ca va trebui sa-l vad si sa votez

[omudindulap]

a mers super-rapid

Yeah, si la mine, cica se ia-n 18 ore. Ah, nu, 16..

La mine 10 ore.

[anaemona]

Acum ca s-a terminat la mine poate merge si la voi mai repede . Vedeti sa-i schimbati extensia in avi cind se termina (la mine asa a trebuit, pentru ca era rar si zicea ca e stricat fisierul).

[faraimaginatie]

La mine zice 2 ore...

[Mercutio]

Cursa, primul film al lui Daneliuc, cred ca e si primul roadmovie romanesc. Un film avand drept tema principala calatoria, atat la propriu, cat si la figurat: calatoria ca si cautare a identitatii. Filmul este, cred, definitoriu pentru viziunea si stilul lui Daneliuc, trasaturi ce urmau sa se confirme si in urmatoarele lui creatii. Stilul este unul apropiat de documentar, de reportaj, surprinzand realitati concrete si detalii legate de cotidian, constituind un puternic comentariu social in acelasi timp. Chiar din prima scena cineastul isi "declara" viziunea. Un reporter, Daneliuc insusi, vrea sa chestioneze doi soferi ce vor transporta o gigantica piesa cu camionul. Unul dintre ei refuza, apoi pretinzand ca a oprit filmarea, reporterul reuseste sa puna intrebari celuilalt sofer, inregistrand raspunsurile lui sincere, spontane, ambigui, dar total discordante cu ceea ce se difuza la televiziune in acea epoca. Daneliuc vrea sa redea si aspecte mai putin armonioase ale vietii, mai confuze, mai jenante, vrea sa arate oamenii asa cum sunt ei in realitate, cu emotiile si incertitudinile lor, cu felul lor firesc de a gandi si vorbi. Privirea lui nu este deloc una complezenta. Secventa cu Anghel si Maria, gazduiti intr-o casa de la tara, e sugestiva din acest punct de vedere. Taranii sunt prezentati intr-o lumina cam proasta, in contradictie cu pasunismului vremii.
Ca si in Proba de microfon, filmul urmator, in Cursa, Daneliuc descrie o lume in care lucrurile nu sunt bune si frumoase, clare si definitive, ci mereu ambigui si provizorii, pentru ca de fapt asa ni le livreaza viata. Acesta este cred mesajul lui Daneliuc si in el consta forta primelor lui filme. Reda foarte fidel o stare de fapt a societatii respective. Maria isi cauta locul, isi cauta rostul, insa cautarea ei este in van. Drama ei este drama unei intregi societati.

[faraimaginatie]

Acuma am terminat si eu de vazut Cursa si sunt oarecum confuza cu privire la receptare. Pe de-o parte mi-a placut, pe de alta filmul mi s-a parut destul de fortat si oarecum moralist asa. E singurul film de-al lui Daneliuc pe care-l vad deci nu-l pot integra intr-o traditie ca-s total pe dinafara. La inceput am crezut ca o sa vad un The Wages of Fear facut in Romania...si momentul ala mai intens cand camionul e pe marginea prapastiei mi-a adus aminte distinct de filmul lui Clouzot. Pe de alta parte mi s-a parut interesanta ideea de "dramedie" romantica made in Romania. Mi-a placut mai mult ca Silver Linings Playbook. ( ) Lasand gluma la o parte, au fost scene care mi-au placut foarte tare; plecand de la cea mentionata mai sus pana la cea de la tara de care pomenea si Mercutio. Tora Vasilescu e foarte frumoasa si are o naivitatea si o naturalete care pe mine m-a induiosat de multe ori. I`m very easy to please. Mi-a placut si Mircea Albulescu si cum a fost construit personajul lui si dezvoltarea lui pana la urma, de la un cinic morocanos la un adolescent cu inimioare-n ochi (bine, buline stralucitoare-n ochi!). All in all a fost un film ok. Nu m-a dat pe spate dar nici nu mi-a displacut.

Ah...nu am inteles partea cu patratelele alea decolorate de la inceput. Aveau vreun sens sau asa a fost editat inceputul fara niciun scop artistic?

[MinRep]

Cursa

In primul rand, vreau sa spun ca ma bucur ca filmul a trezit interesul mai multor (potentiali) downloaderi... Astept si comentariile In al doilea rand, trebuie sa ma recunosc impresionat de "Cursa", pe care nu il stiam decat din auzite, ca prim lungmetraj al lui Daneliuc, si nu aveam asteptari foarte mari. Insa e up there cu "Proba de microfon" si "Croaziara", formand un trio de filme exceptionale intr-o perioada dificila pentru astfel de pelicule.

Filmul capteaza atentia inca din prolog/generic, cu abstractiunea acelor cadre-in-cadre, care subliniaza artificialitatea si banalitatea reportajului televizual din era ceausista, idee dublata de numeroasele ruperi de ritm si interjectii ale reporterilor intrepretati de Daneliuc & co. Cred ca semnificatia prologului (reluat asemanator si in "Proba de microfon") este o desprindere de stilul sec, superficial, impus de cenzura si directive de partid in favoarea incercarii de a gasi o modalitate de expresie artistica proprie.

Apoi, bineinteles, filmul abandoneaza jocul de o parte si de alta celui de-al patrulea perete, si ne prezinta o felie de realitate necosmetizata de propaganda vremii. Cele trei personaje principale fac parte din clasa "potrivita" (proletari, nu burghezi sau intelectuali), insa destinele lor sunt slefuite de incapacitatea de a-si depasi conditia, fie ca este cea materiala sau spirituala. Intre cei trei se formeaza legaturi puternice, ei gasindu-si multe lucruri in comun si - chiar daca se mai cearta si se mai despart - traiectoria lor este una "colectiva". Dintre cei trei, insa, se desprinde personajul jucat de Albulescu, cel mai in varsta si cel mai "tarat" emotional dintre acestia, initial pus in fundalul unei pacaleli de povesti de dragoste, ulterior impins in prim-plan ca anti-erou cu care ajungem sa ne identificam.

Peste toata calatoria lor planeaza groteasca metafora reprezentata de utilajul pe care cei doi soferi il transporta, o hidosenie a carei aparenta inutilitate nu este intrecuta decat de irelevanta ei in economia povestii, prezenta ei nefiind importanta nici macar atunci cand camionul sta sa se pravale de pe marginea prapastiei (o secventa intr-adevar nail-biting).

Singura mea problema cu filmul acesta sunt taranii ardeleni foarte fake, fiecare cu alt accent si descinsi parca dintr-un ghid al stereotipurilor. Insa ilaritatea lor (probabil) neintentionata m-a facut sa rad de cateva ori, asa ca am sa trec cu vederea acest aspect.


Mon oncle d'Amerique

Mult timp, pentru mine Resnais insemna doar "Hiroshima..." si "Marienbad..", cu "Nuit et brouillard" si "Muriel" sub forma de preludiu si, respectiv, corolar. Numai dupa ce am vazut "Providence" (intr-o perioada in care eram interesat mai mult de Dirk Bogarde decat de Resnais) am inceput sa apreciez filmele sale ulterioare. Desi sunt inca filme din perioada sa mijlocie si tarzie pe care nu le-am vazut si altele care nu imi plac atat de mult, nu pot sa nu recunosc ca le gasesc al naibii de interesante, in felul lor.

"Mon oncle d'Amerique" este unul dintre cele mai inspirate dintre acestea. Resnais il foloseste pe post de gazda pe medicul si filosoful francez Henri Laborit, care postuleaza despre psihologia comportamentala, in timp ce regizorul aplica teoriile sale pe trei "sobolani de laborator" interpretati de Gerard Depardieu, Nicole Garcia si Roger Pierre.

Din punct de vedere formal, filmul este intotdeauna suprinzator. Inainte sa ne dam seama ce urmeaza sa se intample, Resnais petrece o jumatate de ora buna alternand intre trei naratori (personajele intrepretate de cei trei mentionati mai sus) si un comentator (Laborit), care reitereaza parca de mai multe ori back-story-ul celor implicati in poveste. Ulterior, cei trei naratori sunt abandonati, filmul devine ceva mai conventional, alternand intre trei planuri narative diferite, in timp ce vocea lui Laborit se mai aude din cand in cand, insa nu va reveni in forta decat la final.

Nu am sa incerc sa fac un sinopsis a celor ce se intampla, pentru ca nu este o poveste extraordinara. De fapt, este chiar banala. Ceea ce il face pe "Mon oncle d'Amerique" interesant este decizia de a explora direct psihologia personajelor, uneori intervenind in poveste intr-un stil documentar, reluand evenimente care s-au intamplat deja pentru a ne face sa intelegem - intr-un stil foarte, chiar prea (!) didactic - cum sunt actiunile personajelor legate de teoriile lui Laborit. In locuri unde filmul poate parea pretentios sau absurd, Resnais intervine amintindu-ne de cateva dintre preocuparile sale perene: persistenta sau diluarea memoriei, relatia dintre viata reala si arta/cinema (personajele si-i iau drept modele pe Jean Gabin sau Jean Marais), povara trecutului/istoriei etc. Anumite secvente prefigureaza cadrele de deschidere din "Les herbes folles" si acele amenintatoare ierburi care ies dintre stanci. Iar finalul, in care un grafitti este marit succesiv pana cand nu mai intrezarim nicio urma a imaginii de ansamblu, este de-a dreptul antonionian... which is always nice...


Vot: Daneliuc

[stalex]

Cursa

N-am multe de adaugat la ce-a scris faraimaginatie. Cred ca am vazut acelasi film .
Pe ansamblu mi-a placut, povestea e interesanta si bine spusa. Sunt si destule momente neconvingatoare, si stropi de artificialitate (inclusiv, sau mai ales, in interpretarea lui Albulescu). Si scene bagate pentru bobor - gen "ce-ati patit la ochi ? i-am pus cuiva prea multe intrebari" (aici parca aud murmurul de satisfactie din sala de cinema). Dincolo de asta, nota generala e departe de a fi falsa, iar personajele sunt credibile si interesante chiar si daca le scoti din contextul perioadei. Un film destul de bun.

[faraimaginatie]

Mon Oncle d`Amerique

Asta e un alt film pe care l-am revazut acuma si parca nu mi-a mai placut la fel de mult ca si prima data. Mie imi place mult Resnais si il asociez, ca si MinRep, cu Hiroshima si Marienbad, pe care am mai zis ca le iubesc. Da, filmul asta e bun. Imi place in mod deosebit cum reuseste Resnais sa puna in practica niste idei abstracte. Mi se pare ca teoriile comportamentale (behavioriste sunt ciudat) capata cumva contur in indrumarea lui. Sincera sa fiu, ce m-a deranjat au fost personajele. Mi-au parut artificiale si cam nesuferite. Nu prea stiu multe lucruri teoretice despre tipul asta de abordare in ceea ce priveste dezvoltarea individuala asa ca n-are rost sa bat apa-n piua. Povestile (3 la numar) sunt usor exagerate tocmai pentru a putea exemplifica teoriile de care ziceam. Se fac la un moment dat si paralele cu sobolani de laborator ceea ce e cam freaky dupa parerea mea. Nu de alta, dar eu urasc rozatoarele. Ca si constructie mi se pare destul de interesant. Si ca si exemplificare mi se pare foarte curat si explicit. Da, il apreciez si din punctul asta de vedere.

La fel ca si Cursa, nu mi-a displacut dar nici nu mi-a creat nu stiu ce stari. Sincer, mi-a spus mai multe ca si filmul lui Daneliuc asa ca o sa votez cu Resnais.

[stalex]

Mon oncle d’Amerique

O lectie de psihologie comportamentala, cu trei personaje pe post de cobai (asta in afara de cei doi cobai autentici). Ideea in sine mi se pare enervanta; filmul nu m-a enervat deloc. Chiar mi-a placut foarte mult.

N-o sa insist asupra abordarii comportamentului in triunghiul fuga-angoasa-lupta. Acolo Resnais isi demonstreaza teoria cu (prea) mare claritate. Mai interesanta si mai nuantata mi se pare evaluarea ponderii intr-o alta treime: instinct-intelect-sentiment. Personajele masculine nu actioneaza decat instinctual sau ghidate de intelect. Sentimentele nu joaca nici un rol. Nu ca nu le-ar avea; pur si simplu, nu ele ii mana in lupta. Scriitorul-politician isi paraseste sotia pentru o alta femeie, dar nu din vreo pasiune, ci mai degraba tot dintr-o combinatie intre fuga si nevoia de a cuceri ( cam ca Mihai Viteazul, cuceritor al Ardealului pe cand fugea de turci). Isi trateaza cu aceeasi indiferenta si fosta, si actuala partenera. Asta in timp ce pierderea unei sinecuri ii provoaca suferinte teribile. Si mai edificator e, in cazul lui, finalul. Cand afla ce gesturi extreme au facut cele doua femei din dragoste pentru el, mai intai are o reactie instinctuala, de manie, iar apoi judeca la rece. Cumpaneste si alege devotamentul sotiei in detrimentul altruismului amantei. La Resnais, sentimentele par a fi apanajul exclusiv al femeilor.

Mi-a mai placut mult firescul desfasurarii lucrurilor. Sau, mai bine zis, cat de plauzibil e totul. Personajul lui Depardieu e cel mai bun exemplu. Angajat fara mari ambitii al unei companii, incepe sa se teama pentru postul sau atunci cand apare un rival. Primeste o promovare discutabila. O accepta, desi asta inseamna o semi-despartire de familie. Da chix si i se propune altceva. Cu toate ca acel altceva insemna o intalnire cu singura pasiune pe care i-o cunoastem (gatitul), orgoliul il determina nu numai sa refuze, ci sa incerce chiar sa se sinucida. Si asta pentru ce? Pentru ca i-a fost pusa sub semnul intrebarii o competenta de chiar el se indoia initial? Cred ca oricine a lucrat intr-o companie mai mare l-a intalnit pe tipul asta (mai putin gestul extrem, evident).

Cu un mic minus pentru unele momente de didacticism exagerat, Mon oncle d’Amerique mi s-a parut un film excelent. Asadar,

Vot: Resnais.

[anaemona]

In incercarea de a ma tine de promisiune, adica poate chiar votez in tura asta, am vazut Cursa. Un film frumos, chiar induiosator, as spune. Povestea urmareste triunghiul Anghel, Maria, Panait pe parcursul mai multor zile, dar personajul Mariei se remarca, fiind in mijlocul atentiei chiar si cind nu este in cadru (mai putin scena de inceput, dar chiar si atunci se poate spune ca Maria apare ca simbol al feminitatii care lipseste in viata celor doi). Daca se poate vorbi de o incarcatura importanta pe care o transporta cei doi soferi, atunci incarcatura nu poate fi decit Maria, pentru ca pina si incapatinatul si morocanosul Anghel se grabeste sa o gaseasca si sa o aduca inapoi pe drumul camionului atunci cind tot el, printr-un gest necugetat incearca sa se debaraseze de ea.

Exista aspecte oarecum controversate in film, cum ar fi limbajul lui Anghel la limita vulgaritatii, in contrast cu excesele lui moraliste, primul exemplu fiind cel in care se ia de guler cu seful garii pentru ca a indraznit sa il puna pe Panait intr-o pozitie in care ar aparea necinstit. Atit scena asta, cit si alte citeva sint fortate, dar pot sa inteleg ca ceea ce vor sa puna in evidenta e caracterul lui Anghel, pentru care faptele conteaza insutit in fata vorbelor.

Sa revin la Maria, rol in care Tora Vasilescu e absolut superba, cum nu am mai vazut-o vreodata . Maria e foarte blinda, senina si oarecum in deruta. Are un tel, dar se lasa condusa de altii fara a incerca sa impuna nimic, fara a cere nimic, considerindu-se tolerata, cind ea de fapt, inainte de inceputul drumului era o persona care isi purta singura, total, de grija. Analizind structura personajului mi-a venit in cap ca Maria e o metafora pentru Romania, pentru felul in care Romania, o tara independenta, ajunge sa fie condusa si se lasa condusa de alte interese, care o duc pe un drum care nici nu se stie unde va duce. Oricum, chiar fara a lua in calcul interpretarea metaforei, personajul Mariei e unul foarte complex, care ramine neelucidat. O scena interesanta mi s-a parut cea de la tara, in care Maria incepe sa smulga cu furie, parca in transa, penele gainii. Sincer, nu stiu ce semnificatie are scena, poate vrea sa arate ca Maria are un trecut care nu-i asa senin sau poate caracterul ei nu-i chiar asa blind cum pare. Scenele de la tara mi-au placut foarte mult, desi dialogurile cu taranii cam schioapata, decorurile, vesela, cocosul umblind prin casa, imi amintesc de tara bunicii mele. Albulescu are acolo un rol si interpretare pe masura, in care pe de o parte incearca sa gaseasca o veriga din trecut cu care sa se identifice, pe de alta parte vrea sa uite trecutul care-l doare.

O alta scena, care pe de o parte e puerila, pe de alta parte, arata o societate comunista diferita de alte filme, e cea in care Maria se prezinta si Anghel spune ca daca ea e Maria el e Isus. Am vazut putine filme romanesti. Poate cenzura nu era la fel de vigilenta in anul 1975, poate sint multe alte filme in care biserica sau referirea la biserica apare mai accentuat, chiar in perioada aia, dar pentru mine a fost un soc dialogul, pentru ca nu cred ca a fost pus acolo pentru placerea publicului de a auzi o gluma atit de rasuflata. Filmul lui Danelic are dubla valoare; ne prezinta pe de o parte o fresca a adevaratei societati romanesti, nu dupa indicatiile de partid, pe de alta parte personajele sint universale si atemporale.

Mi-a placut foarte mult filmul, e o adevarata bijuterie si-mi va fi foarte greu sa votez, pentru ca, desi filmul lui Resnais e vazut cu ceva ani in urma, mi-a placut enorm de mult si pentru mine se incadreaza la filmele esentiale.

[Malombra]

se mai găseşte cursa pe undeva? linkul de mai sus a expirat. mie nu-mi dă nimic la descărcare, cel puţin. mulţam.