"Boogie"

[Led-Ze-Pencil]

Povestea e adevarata:
Am doua pisici, un motan si femela lui.
S-au maturizat ele prin primavara si de, sfantul valentin, martisoare, ghiocei, una alta, au pus-o de un septel de 5 pisoi care s-au nascut in vara si pe care i-am imprastiat pe la cunoscuti.
Acu, veni toamna si pisica iar in calduri. Dar motanul nimic, nu mai percuteaza la avansuri. Mai degraba iese in strada, lipseste toata noaptea, vine dimineata plin de panze de paianjen de la subsoluri si frunzulite prinse in blana, cu privirea absenta si usor confuza (oare bea?). Pisica il miroase, il cearta, ii mai scapa cate o gheara peste bot dar apoi dorm amandoua, una langa alta, resemnate, cuminti.
Am hotarat sa-i spun motanului Boogie.

[nume]

Am hotarat sa-i spun motanului Boogie.

Impresionanta povestioara ta, poate faci un "scenar" ....

[Led-Ze-Pencil]

Impresionanta povestioara ta, poate faci un "scenar" ....

Pai asta e ideea, filmul deja e facut.

[Disciple]

Cronica mea tarzie:

Boogie
Cronica de Film

Ar trebui sa imi cer scuze mie insumi ca nu am vazut acest film la vremea potrivita.Dar l-am vazut si ieri(31 octombrie 2008) si azi(1 noiembrie 2008) si nu am ramas dezamagit ci doar m-am mustrat pe sine.Lasand entuziasmul la o parte voi trata acest film la modul cel mai serios deoarece am o mare admiratie pentru Radu Muntean pentru ca la 37 de ani a reusit sa produca 3 lung-metraje exceptionale aratand ca cinematografia romaneasca mai are inca multe de spus si personal consider ca el trebuie sa fie un exemplu pentru orice tanar cineaste/regizor/scenarist.
Regizorul si-a ales actorul sau preferat si anume Dragos Bucur pentru inca un rol de zile mari plus adaugarea in distributie a unor nume care au demonstrat ca merita luate in seama:Mimi Branescu,Adrian Vancica,Anamaria Marinca.Si nu a gresit deloc deoarece jocul actoricesc este impecabil.
Dragos Bucur construieste un personaj complex:unpic noncomformist,nostalgic din cale afara,linistit,amuzant(Replica “Eu’s celebru de mic,dar nu stie nimeni…” este absolut geniala).In Dragos Bucur nu vad intruchiparea unui alt actor strain ci este doar Dragos Bucur si asta este o mare calitate sa fii de sine statator.
Avem in fata ochilor un film simplu,dar pe un fond complicat care adopta o problematica importanta si care cere o deosebita atentie:varsta de 30 si ceva de ani cu toate tensiunile ei.Si nu e deloc usor sa scrii un scenariu de acest gen,dar Radu Muntean,Alexandru Baciu si Razvan Radulescu nu ne-au dezamagit nici de aceasta data.
Ii avem pe Boogie,Penescu si Iordache care se intalnesc de 1 mai la mare pe neasteptate si incearca intr-o noapte sa retraiasca emotiile unei nopti de pe vremea cand erau liceeni.Nu va asteptati la o intalnire antologica cu surle si trambite ci ceva simplu intre niste vechi prieteni la o terasa modesta din Neptun.Ca in adolescenta probabil.Ceea ce mi-a placut si ceea ce este o calitate pregnanta a acestui film:naturaletea.Totul se desfasoara curat,fara artificii cu un umor care curge de la sine nefiind fortat sau aruncat tampeste.Radu Muntean din punctul meu de vedere a vrut sa dedice acest film nostalgicilor si prin naturaletea scenelor incearca sa se apropie cat mai mult de sufletul acestora.Prin aceasta naturalete spectatorul simte cand trebuie sa guste glumele sau sa urmareasca atent dialogurile.Aceste aspecte ridica nota filmului.De asemenea este genul de film care este realizat doar pentru publicul roman si de aceea nu a fost propus in cursa pentru Oscar si acest lucru ma bucura deoarece mi se pare si mai firesc ceea ce se intampla in scenariu.M-a cucerit instantaneu aerul acela pur nostalgic pe care il afisau cei 3 prieteni la masa in jurul unei sticle de vin discutand despre ce a fost,ce este si ce va fi intr-un mod m-a facut sa imi doresc sa fi stat si eu la acea masa.
Adrian Vancica si Mimi Branescu sunt doi actori de mare angajament care merita luati in atentie.Se observa cu ochiul liber daruirea lor pentru aceste roluri si daca stau sa ma gandesc bine este chiar o placer sa te pui in pielea unor oameni plini de umor si amintiri frumoase.
Anamaria Marinca este si ea o prezenta stralucita in film dand forta femeii din viata lui Boogie si anume Smaranda.Actrita prin jocul ei reuseste sa isi faca simtita prezenta in film.Este stereotipul femeii care daca nu ii convine ceva isi doreste cu orice pret sa faca simtit acel lucru .
Daca ar trebui sa discut sau sa rezum povestea in sine nu o voi face deoarece consider ca atata timp cat acest film este facut doar pentru publicul romanesc cred ca fiecare spectator care il va vedea il va intelege si il va simti intr-un mod cu totul diferit deoarece sunt aproape sigur ca pentru a-l intelege se va raporta la propriile sentimente si amintiri.Eu asa am procedat.

Drumea Bogdan

[Led-Ze-Pencil]

mai multe detalii pe:
www.referate.ro
www.compuneri.literare.of

[Disciple]

Ce legatura are s**a cu prefectura???

Am modificat eu.Nu are rost sa faci pe trollul pentru un simplu cuvant

[buticut]

:o :o :o :o
Asta e revolutie!Ma revolt! E strigator la cer....adica cuvantul fuck poate fi cenzurat cu stelute, dar "sula" e lasata intacta!!

[Pitbull]

Depinde în ce sens o foloseºti:

sulã = ac mare de croitorie sau tapiþerie.
s*** = pulã

@Disciple:
Led-za-pencil s-a referit la stilul naiv, de începãtor, al cronicii tale - adicã problema pe care o vom rezolva la cursuri - cã nu degeaba-þi zice "Disciple"; slavã Domnului, doi ani sunt timp destul!

[Led-Ze-Pencil]

@ Disciple

N-am ºtiut cã eºti încã învãþãcel, chiar dacã ai numele ãsta putea fi doar un semn de modestie. Toti suntem în felul nostru discipoli în ceva sau ai cuiva. Atunci nu-i bai, ai timp sã înveþi sã decantezi balastul dintr-un text si sã-l faci limpede ºi frumos curgãtor.
Iar intre timp, fiindca vãd cã nu mai scrie nimeni nimic pe nicãieri, o sã încerc sã-þi rãspund la întrebare:

Cum a fost de s-a brodit sula cu prefectura
Cronicã de istorie

A fost gãsit acest document vechi într-un beci plin de butoaie cu murãturi. Hârtia era împãturitã cu grijã ºi pusã la pãstrare într-un sipet bãtut cu rubine ºi împãnat cu urme de sare de la cei care când umblau la murãturi, când la document, pentru a þine evidenþa. Pentru cã da, acel act valoros s-a dovedit a fi registrul în care gospodarul îºi nota cu migalã toate operaþiunile fãcute asupra butoaielor cu varzã, castraveþi, pepeni ºi alte minunãþii care fac deliciul oricãrei mese. Pe o faþã a hârtiei atinse de zeama de varzã se mai putea citi doar: "az, 3 novembre, pritocit gogonelele ºi adaogat 5 tulpini þelinã dulce la castraveþi. Doamne Ajutã!" Pe cealaltã parte se afla înscrisul atât de important. Iatã ce zicea:

Se fãcea odatã într-un judeþ cã era un prefect foarte destoinic ºi cumsecade. El nu lua pe nimeni cu dispreþ, ba dimpotrivã, þãran prost sã fi fost, cum îl vedea prefectul îºi ºi scotea pãlãria ºi cu o plecãciune pânã la pãmânt îl saluta. El nu era ca primarul care, deºi ales dintre cetãþenii municipiului ºi þinând de votul lor, stãtea numai cu nasul pe sus atât de rãu cã mucii îi atârnau ca douã cosiþe de fecioarã pe lângã tâmple ºi-i fluturau la fiecare pas. Dar prefectul nostru dimpotrivã, umil ºi binecrescut, numai cu privirea în jos cãlca, de ai fi zis cã tocmai pierduse ceva ºi amuºina dupã el. De ce era el aºa, nimeni nu ºtia, ºi nici n-a mai vrut sã afle din ziua în care tot cu ochii pe caldarâm prefectul nostru a gãsit pe jos o sulã. Dar nu orice sulã de o folosesc cizmarii neºtiutori ci una plinã de tâlc ºi puteri fermecate. Cã luând-o el de jos, prefectul numai ce-a simþit ca o împunsãturã în inimã ºi una în ceafã, de ar fi zis cã l-a tras Þepeº voevod în tulpinile lui bicisnice. Iarã el luându-ºi seama cã nu-i a bunã acel semn, repede a pitit sula în buzunarul de la redingotã ºi întins acasã s-a fost dus.
Acolo a încercat prima întâi sula pe servitoarea cea arþãgoasã si mare-i fu mirarea cã ea se transformã pe loc într-o codanã bãlaie zglobie ºi harnicã de mai mare dragul. Apoi a înþepat cu sula pe însãºi stãpâna casei ºi consoarta dumnealui, de-a vedea ce se întâmplã, ºi unde înþepa fomeia se rotunjea, cu prisosinþã prin pãrþile moi, aºa cã dintr-un vrej uscat ce era se fãcu ea ditamai matroana, aºa cum îi era pe gust prefectului.
ªi se porni el în lume, împungând cu sula pe unde se nimerea ºi unde apuca ºi toate se prefãceau ca prin minune ºi bine se potriveau. A venit inundaþie în tot judeþul? O datã a înfipt prefectul sula într-un plop ºi zid de plopi se fãcu, de stãvili tot puhoiul. Venirã ºi furtunile cele grele ºi numai ce ridicã sula în vânt ºi pe datã aerul zgâriat ºi bortelit se opri a mai fuge. Venirã ºi niºte rãsculaþi mineri puºi pe rivuluþie ºi n-a avut prefectul decât a înþepa oleacã mindirul unuia de se vroia mai fãlos ºi duºi au fost.
Toate mergeau bine, cum s-ar zice. Guvernele se treceau ca apa dar prefectul nostru acolo rãmânea, cã tot poporul ba încalte ºi megieºii ºtiau de harul lui.
Pânã-ntr-o zi, n-ar mai fi venit, când ce i-a picnit prin minte prea-respectatului prefect: bãgând el seama cã buna lui curea se mai slãbise, vezi bine de la multã alergãturã ce fãcea în tot judeþul, se chiti sã dea o bortã mai sus ca sã-i vinã bine nãdragii, tocmai cu sula cea fermecatã. ªi dete o bortã, dar nu nimeri la jumate aºa cã mai dete încã una. ªi nici pe aia n-o înnimeri, cã nu era destul de strânsã. Aºa cã mai dete el alte câteva zeci de borte în biata curea de o ferfeniþi toatã. Da el nu ºtia ce se întâmplã, cã-i luase Bunul ãl de sus minþile: de fiºtece datã când gãurea, el tot mai gras se fãcea, cã aºa era scris în farmecele sulei. ªi niciodatã nu se oprea, cã gaurã de fãcea tot mai gras devenea ºi altã gaurã trebuia. Zic unii cã s-a oprit tocmai la vârful curelei ºi de-abi atunci s-a putut cuprinde cu ea de curea, da cu multã chinuialã. Isprãvind el treaba, repede dãdu sã meargã în celalalt capãt al judeþului unde foc mare ardea la trei comune ºi cinci sate, de sã fãcuserã oamenii scrum ºi numai ce fãceau doi paºi cã se ºi împrãºtiau pe drum ca praful. Dar pas de a putea merge dom prefect, cã se fãcuse aºa gras de nici în trei cãruþe nu-l puteai aburca.
S-a ostenit el ce s-a ostenit ºi numai de minune e cã a rãzbit a ieºi pânã în pragul prefecturii. Iar acolo i s-a întâmplat necuviinþa cã, de atâta grãsime, cureaua a plesnit în mii ºi zeci de arºice iar nãdragii prefectului s-au zburãtãcit ca pupãza pe-o dugheanã. Iar cei gogoºari de-i purta pe dedesupt de mult se fãcuserã pulbere, cã erau de mãtase, datã fiind natura simþitoare a eroului nostru. De-a rãmas bietul prefectul gol puºcã în faþa la atâta adunare de oameni ce se strânsese a merge la stins vãpaia. ªi din zioua aceia nimeni nu l-a mai vãzut ori nu l-a ºtiut pe unde-a fi nenorocosul prefect care dus a fost în vãzduh ca balonul de se înþeapã, cã bietul om a încercat în ultima clipitã a se înþepa pe sine pentru a drege reaua fãcãturã ce i se întâmplase. Doar muierile rele mai chicoteau când ºi cum, cu prisosinþã ãle de-l vãzurã în ziua ceea, ºi de întreba una: da un sã fie sula prefectului? alta rãspundea: Iaca colo între picioare, micã ºi ascuþitã, de sã n-o dai nici la mâþe, cã mai mult n-am vãzut nici eu nici baba Hãdãroaia, a de vede ºi acu în caru cu fân. Numai cei ce-l respectaserã ºi mult adâncã preþuire i purtau pentru cât bine fãcuserã judeþului lor, imediat ce erau ispitiþi cu asemenea vorbã întrebau rãstit: da ce-a avea sula cu prefectura? ªi uite aºa fu povestea, iar cine o ºtie s-o zicã mai departe cã amarnicã ºi fãr de direptate fost-a.

Iar Boogie e un film bun, ca sã nu fiu off-topic .

[cornel]

Eu l-am vazut abia saptamana asta si mi-a placut la nebunie. Nu este un film de Oscar, dar nici nu se vrea, este un film adevarat, haios de crud si dur. Memorabila scena cu paunii (demult n-am mai ras asa) si replica prostituatei care avea floricele pictate "decat la maini". Eu unul m-am regasit in personajele filmului.
Cu siguranta il voi revedea cel putin o data.

[Pitbull]

care nu avea floricele pictate "decat la maini".

...care avea floricele pictate "decat la maini".

[Led-Ze-Pencil]

1. Eu unul m-am regasit in personajele filmului.
2. Cu siguranta il voi revedea cel putin o data.

1. Asta e interesant, si ar fi interesant pentru destinul si destinatia filmului, pt ca nu ai "30 si" de ani. Esti casatorit? A venit criza mai repede? Sau, mai exact, in care dintre personaje te-ai regasit? Evident, nu trebuie sa raspunzi decat daca vrei, nici mie nu-mi plac intruziunile in viata personala.

2. Asta iar e interesant pt ca amicii care l-au mai vazut (si chiar si eu, amicul meu numarul 1) nu l-ar mai revedea a doua oara. Oare pt ca l-au sorbit din ochi de la prima vizionare, l-au stors de toate cele si n-a ramas coltisor nestudiat? Sau pt ca povestea e destul de simpla? Sau pt ca e greu de suportat adevarul din el?

[cornel]

@ Pitbull
dom'le da' ce vigilent sunteti ... (am corectat intre timp greseala de tipar)

@ Led-Ze-Pencil
1. Am 28 de ani, nu sunt casatorit, deocamdata nu simt criza deloc si m-am regasit cate putin in toate cele 3 personaje. Mi-a adus aminte de "distractiile" din studentie.
2. Voi revedea Boogie pentru ca mi-a placut prima data. E simplu. Asa cum am revazut si 4,3,2 , A fost sau n-a fost, California dreamin' (asta ca sa enumar cateva filme romanesti recente pe care le-am vazut de 3 ori) chiar daca povestea ti se pare simpla si pentru mine adevarul din el nu e deloc greu de suportat.

[halebardul]

Alexandru Tatos - "Pagini de jurnal"

"Sâmbãtã 4 mai 1974

Mã gandesc la o temã care ar merita sã fie dezbãtutã (carte, piesã sau film): tema realizãrii în viaþã, a locului pe care ajung sã-l ocupe oamenii dupã un timp. Ar putea fi clasica poveste a unor prieteni sau colegi care se întâlnesc dupã un numãr de ani, fãcând bilanþul celor reuºite pânã atunci, a drumului pe care l-au parcurs, in funcþie de calitãþile lor, ºansa pe care au avut-o. Poate ca se întâlnesc undeva în concediu. Desigur, faptele ar putea suna simplist în felul acesta, dar un material interesant de viaþã precum ºi mutaþiile psihologice intervenite în acest timp (împãcarea cu situaþia, ori invidia faþã de realizãrile celorlalþi) petrecute in fiecare dintre ei, ar putea fi încãrcate cu semnificaþii majore. De asemenea dragostea - realizarea vieþii intime a fiecãruia - ar putea completa tabloul."

Asta vine ca argument in plus pentru valoarea filmului: daca si Tatos considera ca un asemenea subiect ar putea fi interesant, atunci e de bine pentru Boogie. Si daca dupa "30 si" de ani, din '74 in 2008, subiectul a ramas la fel de valabil, iar e un semn bun. Aduce a universalitate.
Ma bucur ca s-a facut pana la urma, si ca s-a facut bine.

[nume]

Alexandru Tatos - "Pagini de jurnal"

"Sâmbãtã 4 mai 1974

Mã gandesc la o temã care ar merita sã fie dezbãtutã (carte, piesã sau film): tema realizãrii în viaþã, a locului pe care ajung sã-l ocupe oamenii dupã un timp. Ar putea fi clasica poveste a unor prieteni sau colegi care se întâlnesc dupã un numãr de ani, fãcând bilanþul celor reuºite pânã atunci, a drumului pe care l-au parcurs, in funcþie de calitãþile lor, ºansa pe care au avut-o. Poate ca se întâlnesc undeva în concediu. Desigur, faptele ar putea suna simplist în felul acesta, dar un material interesant de viaþã precum ºi mutaþiile psihologice intervenite în acest timp (împãcarea cu situaþia, ori invidia faþã de realizãrile celorlalþi) petrecute in fiecare dintre ei, ar putea fi încãrcate cu semnificaþii majore. De asemenea dragostea - realizarea vieþii intime a fiecãruia - ar putea completa tabloul."

Asta vine ca argument in plus pentru valoarea filmului: daca si Tatos considera ca un asemenea subiect ar putea fi interesant, atunci e de bine pentru Boogie. Si daca dupa "30 si" de ani, din '74 in 2008, subiectul a ramas la fel de valabil, iar e un semn bun. Aduce a universalitate.
Ma bucur ca s-a facut pana la urma, si ca s-a facut bine.

Da, dar sa nu se uite ca Tatos a facut Secvente. Creatorul lui bughinel mai are de tocat cateva mii de km de film pana sa ajunga p-acolo. Iar asta cu "daca si Tatos considera ca un asemenea subiect ar putea fi interesant" nu e un argument viabil. Si Hitler a vrut sa duca Germania in varfu' lumii.

[Pitbull]

Nope, Muntean a depäsit "Secvente" încä de la "Hârtia...", iar cu "Boogie" se mentine.
Deci, problema-i rezolvatä. :sleep:

[halebardul]

@nume
recunosc ca a fost o exprimare mai nefericita a ideii pe care vroiam s-o expun
dar recunosti si tu ca nici treaba cu Hitler nu e o comparatie valabila in cazul asta

eu vorbeam de cineva care considera buna o tema, un subiect
in comparatia ta, e vorba de o tinta, un scop, si mai ales de modul cum au fost atinse

in general orice comparatie in care intra si Hitler ar trebui evitata, pentru ca ajungi la tot felul de concluzii absurde: si Hitler a vrut sa picteze, deci sa vrei sa pictezi e periculos, si Hitler era vegetarian, deci daca esti vegetarian ajungi un dictator sangeros, si el purta mustata deci... etc.

[nume]

dar recunosti si tu ca nici treaba cu Hitler nu e o comparatie valabila in cazul asta

Era doar o tusha groasa.