Articole Happy End

Cinemagia: Cum a inceput acest sfarsit fericit?
Radu Potcoava: Eu am colaborat cu unul dintre producatori, Sandu Iclozan, la un proiect anterior, la care el a renuntat ulterior din diverse motive, apoi ne-am intalnit cu totul si cu totul intamplator si la un moment dat mi-a zis ca are un scenariu: “uita-te pe el si, daca-ti place, hai sa incercam sa-l facem”. Am citit scenariul, mi-a placut mare parte din el si am hotarat sa ma implic. Am lucrat o perioada asupra scenariului, am modificat in special replicile.

C.: Am inteles ca filmul nu are happy-end? De ce ai ales acest titlu?
R.P. : Numele este ales de scenarist, Mihai Fatu este numele lui, aflat si el la debut. De fapt o mare parte din echipa este formata din debutanti. |n film apar si actori consacrati, cum ar fi Mircea Diaconu, Daniela Nane, Serban Ionescu, George Alexandru, Dan Badarau, Bebe Cotimanis. Dar pe langa ei sunt si foarte multi debutanti cu roluri importante in film. De exemplu Mircea Diaconu a avut 19 zile de filmare din 30, iar Andrei Seusan, care in acel moment era anul I, semestrul I la Actorie, a avut 13 zile de filmare, prin urmare un rol aproape la fel de consistent pe care l-a condus foarte bine. Revenind la titlu, finalul nu pot spune ca este unul nefericit, ci mai degraba un final bascalios. De fapt povestea asta, asa cum am perceput-o eu, e povestea generatiei mele...

C.: Care sfarseste bascalios?
R.P.: Care se lupta cu morile de vant, vede ca nu poate sa le doboare, si sfarseste bascalios. Dar acest sfarsit al filmului poate fi privit si ca un open ending...

C.: O sa avem si un Happy End II?
R.P.: Nu, nu cred, oricum, deocamdata ma gandesc numai la Happy End I... (rade) E vorba de o bascalie care ramane deschisa, se poate transforma in nepasare, in delasare, sau pur si simplu in dorinta de a migra spre un alt camp de activitate, lucru pe care il fac destul de multi.

C.: Cum ai strans distributia?
R.P.: Am facut un mega casting, au venit 120, 150 de actori, pe care i-am vazut in trei zile. Am ramas cu trei-patru variante pentru fiecare rol, am inceput sa fac perechi, sa-i pun sa relationeze etc. A fost un casting prelungit, iar rezultatul m-a multumit suta la suta. De casting sunt multumit, de film mai putin, pentru ca eu ca regizor vad o multime de lucruri care n-au reusit sau pe care as fi vrut sa le fac altfel. In primul rand sunt multumit de casting, de faptul ca filmul a reusit sa aiba aerul natural si fresh pe care mi-l doream. Apoi de faptul ca am reusit sa debutez lucrand cu o echipa tanara si foarte ok, chiar daca formata din multi oameni la inceput de drum. Un alt aspect care imi place este muzica. Pentru coloana sonora am colaborat cu Adrian Despot si nu pot spune decat ca facut o treaba foarte buna. Iti dai seama ca astept premiera cu sufletul la gura, dar inca lucram la anumite aspecte tehnice pentru ca vrem sa iasa brici calitativ vorbind, prin urmare il bibilim cu operatorul Daniel Serbanica, si el aflat la debut. Bineinteles, toti oamenii care au lucrat in echipa de-abia asteapta sa iasa si ma gandesc in primul rand la copii astia care atunci erau anul I, maxim anul II si care acum sunt anul IV...

C.: Deci filmarile s-au terminat acum doi ani?
R.P.: Da, am inceput in noiembrie 2004, am terminat pe 24 decembrie, a fost un cadou frumos de Craciun. Oricum, am sarbatorit incheierea filmarilor cu o sesiune de cumparaturi prin magazine cu toata echipa... (rade) Intre timp n-am stat degeaba, am terminat o scoala de dramaturgie, Binger FilmLab din Amsterdam, si m-am intors acum doua luni. Prin urmare se poate spune ca am filmat “Happy End”, am plecat la scoala si m-am intors la timp pentru premiera (rade).

C.: Si de ce atat de mult timp scurs pana la premiera?
R.P.: Postproductia si toata pregatirea aspectelor tehnice dureaza extrem de mult in Romania pentru a iesi bine sau macar rezonabil. Eu mi-am dorit sa iasa bine, de-asta a durat atat de mult. Se pare ca nu avem experienta necesara, nu avem tehnicieni suficient de bine pregatirti, pentru ca aparatura este, si inca buna. Nici macar acum nu sunt multumit de film din punct de vedere tehnic, sunt multumit doar in proportie de 80 la suta si ca sa ma apropii de suta la suta e mult de munca. Cam sase ore pe zi asta fac, pregatesc premiera, dar efortul merita.

C.: Ce faci acum?
R.P.: |n continuare lucrez la un lungmetraj, acum sunt in faza pregatirii scenariului, despre cum e sa fii seropozitiv in Romania anilor '94-'95. Proiectul se numeste “The Leaving Room”, are deja un producator atasat, Daniel Burlac. Acesta este proiectul pe care l-am dezvoltat in timpul cursurilor de la Amsterdam, si-l voi prezenta in noiembrie, la festivalul de film de la Cottbus (festivalul va avea loc intre 14 si 18 noiembrie, competitia de lungmetraje e rezervata filmelor din estul Europei, Romania fiind una dintre cele doua tari, alaturi de Bulgaria, reprezentata de doua pelicule: "A fost sau n-a fost?" si "Hartia va fi albastra" - n.r.). Asta ar fi prima noastra iesire, a mea si a lui Daniel, cu acest proiect. In paralel mai lucrez la niste scurt metraje, tot ca scenarii, dar sper sa si filmez unul dintre ele. Si mai am un lungmetraj, "Euro 2", in care este vorba despre un domn nefericit care in disperare de cauza ia un taxi Cobalcescu si pleaca in Italia, e un road-movie despre un drum Bucuresti-Roma.

C.: Si banii?
R.P.: Cine stie, poate o sa-i primesc tot de la CNC (Consiliul National al Cinematografiei – n.r.). Banii pentru “Happy End” au venit in totalitate de la CNC si s-au ridicat cam la 350.000 de euro. Banii nu prea sunt suficienti pentru un asemenea film, dar a venit si producatorul cu anumite servicii care au costat mai putin. E destul de greu sa faci film cu banii astia, te limiteaza foarte mult, nu poti lucra decat cu o echipa mica. Norocul meu a fost ca am avut parte de o echipa mica si inimoasa, dar in alte cazuri este doar o echipa mica. Suntem departe de varianta ideala. Varianta ideala pentru mine ar fi ca banii de la CNC sa fie doar inceputul si bugetul total sa ajunga undeva la dublu, poate chiar un milion de euro. Sa vedem cum va fi la urmatoarele proiecte.