Interviu cu Michael Shannon şi Diane Lane

Michael Shannon (foto) a fost lăudat ca unul dintre cei mai convingători interpreţi ai unui antagonist dintr-un film cu supereroi, iar Diane Lane interpretează poate cel mai luminos personaj din universul lui Superman, pe mama adoptivă a acestuia, Martha Kent. Aflăm din interviul de mai jos ce cred cei doi actori despre personajele lui din premiera de vineri.

Michael, cum ţi s-au părut scenele de luptă?
Michael Shannon: Este important de reţinut faptul că pe Krypton Zod nu are super-puteri. E doar un general. S-a antrenat foarte mult timp şi a trebuit să se supună altora, apoi ajunge pe Pământ şi trece prin aceeaşi experienţă precum Kal-El. Practic, se acomodează climatului. Dar cred că Zod e aşa de agresiv de când era copil.

La început, Jonathan îl sfătuieşte pe Clark să păstreze secretul despre puterile sale. Diane, crezi că personajul tău are aceeaşi părere?
Diane Lane: Scena în care ea vede costumul de erou este răspunsul întrebării. Momentul este foarte bine surprins, căci îi dă cu încântare o replică atât de sugestivă “Frumos costum, fiule”. Martha este cea mai nerăbdătoare să povestească adevărul despre Clark. E momentul ăla de mândrie când o mamă vorbeşte despre realizările băiatului ei.

Se simte uşurată, recunoscătoare şi copleşită atunci când pelerina roşie iese de sub casa dărâmată. Mi-a plăcut mult metafora cu ea care ţine strâns un album de familie. Care e primul lucru pe care vrei să îl păstrezi atunci când vine tornadă? Eu una, aş lua amintirile şi, implicit, întregul sistem de valori ale unui om. Asta au încercat şi părinţii să îl înveţe pe Clark.

Michael, reuşeşti să joci un personaj cu adevărat malefic. De unde găseşti resurse pentru atâta răutate? Şi cine ţi se pare că dă mai bine cu pumnul: Eminem în 8 Mile sau Henry Cavill în Man of Steel: Eroul?
Michael Shannon: Mă inspiră Satana (râde). De acolo iau răul. Îmi iau găleata, mă opresc la fântână şi încep să strig: “Satana eşti acolo? Azi trebuie să fiu rău”. Afund găleata în fântână şi scot lavă, pe care apoi o beau.

Mă doare la început, dar apoi mănânc ceva dulce şi îmi trece...(râde) Nu e adevărat. Nu ştiu ce să răspund. Nu aş putea fi altcineva decât cine sunt în realitate. Sunt doar un tip înalt, masiv şi caraghios. În plus, mai fac şi lucrurile astea, pe care nici măcar nu le consider malefice.

Cât despre pumni, nu e un secret pentru nimeni că Henry nu este cu mult mai puternic decât mine. Sunt sigur, deci, că folosea multe pungi cu gheaţă când rămânea singur în camera de hotel (râde).

Cum te-ai înţeles cu Russell Crowe?
Michael Shannon: Iau o bătaie cruntă de la Russell. Nu degeaba e el Gladiatorul. Ce puteam eu să fac?! Şi nu vreau să-mi amintesc de bătaia încasată în 8 Mile.

Diane, eşti foarte convingătoare în rol de mamă. Te-ai inspirat din propria experienţă sau din felul în care îţi priveşti copiii?
Diane Lane: Ce întrebare drăguţă! E un amestec de sentimente. Odată ce ai devenit părinte e ca şi cum ştii tot ce trebuie să faci. E un scenariu unic acesta de a te trezi cu un extraterestru în hambar şi de a-l creşte ca pe propriul copil. Întâmplarea face că ai crescut un om minunat care are multe de oferit. Provocarea poveştii discutată cu regizorul şi Kevin Costner a fost să ne imaginăm cum ar putea părinţii să tempereze şi să integreze în societate un copil atât de înzestrat ca Clark. Asta nu era în scenariu. Puteţi să vă imaginaţi şi voi aceste lucruri şi poate o să vă vină nişte idei amuzante, demne de un viitor scenariu de film.

Cred că iubirea ce se naşte faţă de o fiinţă care are nevoie de tine şi de sistemul tău de referinţă este mai puternică decât orice. Să crezi în copilul tău şi în faptul că va face bine chiar şi când nu vei fi lângă el, e speranţa pe care numai un părinte o poate simţi. Un 10 pentru efortul lor.