Godzilla x Kong: absurd, dar distractiv

Mai întâi un avertisment: înainte de a intra la Godzilla x Kong: Un nou imperiu, spectatorul ar trebui să se pregătească văzând serialul Monarch: Legacy of Monsters (2023). Serialul explorează noi aspecte din mitologia Monsterverse şi oferă câteva dezvăluiri pe care Un nou imperiu le consideră deja ştiute. Dacă nu vezi serialul, e posibil ca premiera de vineri să arunce spre tine prea multe elemente noi care - în combinaţie cu faptul că nu logica, ci spectacolul se află pe primul loc în această nouă mega-producţie - ar putea respinge spectatorul mai puţin dispus să renunţe la orice pretenţie de realism.

Pe scurt, din Legacy of Monsters aflăm de existenţa unui "centru al Pământului" (cu trimitere directă la Jules Verne) la care Titanii au acces prin intermediul unei reţele de portaluri de la suprafaţa planetei. În Un nou imperiu, totul începe cu un prim avanpost al umanităţii din acest Pământ Gol, o staţie de cercetare ale cărei aparate înregistrează un semnal misterios. În acelaşi timp la suprafaţă Jia (Kaylee Hottle), ultima supravieţuitoare a tribului uman de pe Skull Island şi acum fiica adoptivă a lui Ilene Andrews (Rebecca Hall), percepe telepatic acelaşi semnal. Nu trece mult şi devine clar că o nouă ameninţare se abate asupra umanităţii şi că aceasta ar putea fi salvată numai cu ajutorul giganţilor ei aliaţi, Godzilla şi Kong.

În primul rând, filmul arată superb şi echipa condusă de regizorul Adam Wingard pare să nu fi precupeţit niciun efort pentru ca efectele sonore şi vizuale să fie cât mai spectaculoase şi imersive cu putinţă. Filmat special pentru ecranul IMAX, Un nou imperiu oferă o mulţime de cadre impresionante şi găseşte metode inventive (adio, piramide!) pentru a sublinia dimensiunile Titanilor, ferocitatea confruntărilor dintre ei, dar şi potenţialul lor destructiv. Chiar dacă efectele 3D nu sunt numeroase, blockbusterul nici nu deranjează cu problema perenă a tridimensionalului, adică detalii neclare mai ales în scenele unde lumina nu abundă.

Dincolo de spectacolul vizual, scenariul e interesat şi de umor. Brian Tyree Henry (pe care îl poţi vedea într-un rol mai serios în serialul Atlanta) revine în rolul conspiraţionistului Bernie Hayes, întotdeauna luat pe nepregătite de pericolele din jurul lui. Acestui personaj pitoresc i se alătură noua achiziţie a francizei, britanicul Dan Stevens (pe care cei mai mulţi dintre noi l-au întâlnit pentru prima dată în superhitul Downton Abbey) în rolul lui Trapper, un "veterinar" specializat pe morfologia Titanilor.

Din păcate, laudele pentru Un nou imperiu se opresc aici. Filmul este neaşteptat de absurd şi insistă încontinuu că publicul să nu pună sub semnul întrebării nicio decizie ridicolă a scenariului. Într-o singură scenă, Ilene Andrews se lasă convinsă, cu cele mai neconvingătoare argumente, să-i includă în echipa de explorare a periculosului Pământ Gol pe Jia şi Bernie. Ce entitate militarizată ar include într-o astfel de misiune un copil şi un cvadragenar care se sperie şi de propria umbră, mai ales când este clar că de cealaltă parte a portalului aşteaptă o ameninţare de-a dreptul sinistră?

Pe lângă faptul că personajele insistă la fiecare pas să explice publicului până şi cele mai mici decizii (şi mai ales pericolul în care se aruncă în urma acestor decizii), filmul e îngreunat şi de câteva scene dubioase şi fără niciun impact asupra poveştii: asistăm, de exemplu, timp de trei minute la cum i se face un implant dentar lui Kong! O parte importantă a poveştii se bazează pe un artefact misterios cu care antagonistul controlează un imens Titan ce ar putea aduce o nouă eră glaciară pe glob, dar scenariul cere publicului să ia de bun acel artefact, fără să chestioneze ce este el şi cum funcţionează.

Desigur, pentru cea mai mare parte a publicului spectacolul vizual va fi de ajuns şi aici noul Godzilla se achită de aşteptări pentru că este escapism pur. Dar tare mi-aş dori şi blockbustere care să nu provoace constant incredulitatea publicului şi să aibă mai mare încredere în inteligenţa lui...