Spre deosebire de Hollywood, farmecul cinemaului clasic francez constă mai degrabă în profunzimea personajelor decât în acțiune. În psihologia, relațiile și tumultul lor interior. Iar opera regizorului și scenaristului Claude Sautet reflectă această esență a clasicismului cinematografic francez.
Înainte să devină cunoscut prin capodopera sa, Les choses de la vie (1970), Sautet a studiat pictura și sculptura și a lucrat în televiziune ca producător. Ulterior, a lucrat ca scenarist sau consultant pentru alți cineaști, precum George Franju, în celebrul body horror Les yeux sans visage (Eyes Without a Face).
Filmele lui Sautet surprind climatul postbelic francez, avându-i adesea în distribuție pe Romy Schneider, Michel Piccoli și Yves Montand, actorii săi preferați, pe care i-a ridicat la un rang legendar. Deși nu s-a bucurat la nivel internațional de succesul contemporanilor săi asociați Nouvelle Vague-ului, Sautet rămâne în istoria cinemaului drept unul dintre cei mai îndrăgiți povestitori francezi ai marelui ecran.
Un coeur en hiver (1992)
Un coeur en hiver, penultimul său film, explorează un amplu triunghi amoros plasat în lumea muzicii clasice. Povestea e simplă. Camille (Emmanuelle Béart) se îndrăgostește de Stéphane (Daniel Auteuil), prietenul și angajatorul iubitului ei, Maxime (André Dussollier).
Doar că, deși Camille e o femeie absolut superbă, Stéphane rămâne ancorat într-un refuz de neclintit. Pe cât de pasională e ea, pe atât de rece e el. Auteil întrupează aici chintesența inaccesibilității masculine, un restaurator de viori distant și profesional. Faptul că în viața reală el era într-o relație cu Emmanuelle Béart nuanțează relația complexă și cumva absurdă dintre cele două personaje. Iar Béart reușește să treacă drept un muzician profesionist. Actrița a studiat vioară clasică timp de un an pentru a se pregăti pentru acest rol.
Scenariul scris în colaborare cu Jacques Fieschi este o adaptare liberă după nuvela Prințesa Mary, capodopera literară a lui Mikhail Lermontov. În ciuda titlului care poate să inspire o oarecare naivitate, povestea la bază e o dramă amoroasă despre manipulare și despre diverse tertipuri amoroase. Iar adaptarea lui Sautet reușește să exprime această complexitate psihologică, atât printr-o dirijare impecabilă a actorilor, cât și prin imaginea sublimă a lui Yves Angelo, precum și prin folosirea inspirată a muzicii lui Ravel.
Un coeur en hiver poate fi văzut joi, 14 iulie, la ora 22:00 (o vizionare excelentă pentru ziua Franței!)
Nelly & Monsieur Arnaud (1995)
Ultimul film al lui Claude Sautet pare să înnobileze ultima etapă din viața lui; și, în general, din viața unui bărbat. Negocierea cu dorința a unui bărbat ajuns la capătul vieții. Monsieur Arnaud (Michel Serrault), un vânzător pensionat și blazat, o angajează pe Nelly, o tânără frumoasă (aceeași Emmanuelle Béart) să îi scrie memoriile.
Cei doi dezvoltă o relație de dependență reciprocă; Nelly financiar iar Arnaud pentru perspectiva pe care Nelly o aduce muncii sale. Eroticismul dintre ei este doar o aluzie vagă, latentă, pe care diferența de vârstă și tipul relației lor ajung să îl sublimeze. Așadar, dacă subtilitatea și arta sugestiei sunt ceea ce cauți la un film, performanțele celor doi mari actori (Béart și Serrault) fac din ultimul film al lui Claude Sautet o experiență cinematografică de neratat!
Nelly & Monsieur Arnaud poate fi vizionat joi, 21 iulie, la ora 22:00.
