Wasp (25`, regia Andrea Arnold, 2003)
Pe lângă alte douăzeci de premii, acest scurtmetraj a primit un Oscar în 2005 pentru viziunea naturalistă și totodată jucăușă a autoarei Andrea Arnold, care spune o poveste de viață simplă și emoționantă:
O mamă singură de vreo douăzeci de ani care abia își poate întreține cei patru copii e abordată de un prieten vechi care o invită în oraș. De frică să nu fie respinsă, tânăra Zoe îl minte spunându-i că nu sunt copiii ei, ci ai unei prietene.
În seara întâlnirii, Zoe nu reușește să le găsească un babysitter copiiilor, așa că îi ia cu ea și îi pune să aștepte toată seara în parcarea din fața clubului.
Chiar dacă Zoe ni se pare o mamă inconștientă, ea își iubește cele patru fetițe și le înțelege nevoile. Chiar dacă le ține ascunse, le vizitează simbolic cu o cola și niște chipsuri, ba chiar dansează cu eie, ca apoi să se întoarcă în club, la un joc de biliard și o bere cu un posibil tată. Și în tot acest timp, plutește în aer amenințarea unei viespi simbolice.
Ulterior, Andrea Arnold a scris și regizat Fish Tank și American Honey, ambele distinse cu premiul juriului la Cannes. Andrea a regizat și câteva episoade din serialul HBO Big Little Lies, precum și pentru Transparent (Amazon Prime).
Link către vizionare: https://www.youtube.com/watch?v=5VEwcAAJ-LE&t=18s
Casus belli (11`, regia Yorgos Zois, 2010)
Acest scurtmetraj grecesc are un concept special. Într-o urmărire continuă a oamenilor așezați la coadă în diverse locuri, ultimul de la coadă devine primul de la următoarea, într-o stranie senzație de continuitate. La un moment dat, primului de la coadă i se închide ghișeul în față, rămânând, practic, fără un alt spațiu și o altă coadă către care să avanseze. Apoi, într-un lung efect de domino, revedem tot șirul de oameni, însă de data aceasta în sens invers. Cumva, filmul cu totul pare să iasă din matcă, de parcă ar dobândi o conștiință. Și o voință.
Casus Belli a avut premiera la Festivalul de la Veneția din 2010, intrând ulterior în selecția a peste 40 de festivaluri și obținând numeroase premii. E de înțeles, fiindcă în 11 minute, filmul ne transmite o parabolă deștept închegată a rețelelor filistine ale capitalismului. Încă din titlul linkului, persoana care l-a postat a ținut să adauge că e „cel mai bun scurtmetraj despre criza economică”.
Link către vizionare: https://www.youtube.com/watch?v=w6eYoRIUVKg&t=245s
Plastic Bag (18`, regia Ramin Bahrani, 2009)
O altă alegorie capitalistă, de data aceasta privită dintr-un unghi mult mai înduioșător. Plastic Bag, aclamatul scurt-metraj al regizorului și activistului de mediu Ramin Bahrani, are o formulă filmică la fel de ingenioasă ca și „Casus Belli”, în care autorul poreclit și „nebunul de gardă”, Werner Herzog, devine vocea unei pungi de plastic.
Efectul hipnotic al acestui scurtmetraj high-concept ne arată cum o simplă narațiune tip voice-over ne poate convinge să empatizăm cu o pungă de plastic și să descoperim lumea din perspectiva ei.
Aventura începe de la casa de marcat și continuă în viața femeii care a făcut cumpărăturile, din ce în ce mai aproape de „stăpâna” pungii de plastic, căreia nu i se filmează niciodată chipul. Însă, la un moment dat, femeia duce gunoiul.
Așa cum putem bănui, abia de aici începe adevărata călătorie, una în care lungul circuit al plasticului în natură devine un adevărat film de aventură.
Link către vizionare: https://www.youtube.com/watch?v=stqyjxRmW30
