Premiera din 20 august a catapultat Sweet Girl aproape instantaneu pe primul loc în topul vizionărilor pe Netflix în România, action-ul lui Brian Andrew Mendoza (foto stânga) fiind detronat abia opt zile mai târziu. Avem un motiv simplu pentru care am aşteptat ca interesul să scadă înainte de a publica un interviu cu regizorul: nu am putut să nu-l întrebăm despre acel twist şi nu am vrut ca, în urma publicării din timp a interviului, să le stricăm plăcerea cititorilor noştri.
Atenţie, acest interviu discută un SPOILER MAJOR, dacă nu ai văzut Sweet Girl încă, nu îl citi.
Dacă ai văzut filmul, ştii deja că Sweet Girl explorează aventurile extreme ale lui Ray Cooper (Jason Momoa, foto dreapta), un bărbat devastat de moartea soţiei. Cum eroul consideră că singura vinovată de deces este o companie farmaceutică, Cooper declară război total acesteia, ajungând să-i vâneze liderii. În succesiunea de confruntări care mai de care mai violente este atrasă şi fiica lui Cooper, Rachel (Isabela Merced).
Ce aspect al poveştii ţi s-a părut cel mai interesant la prima citire a scenariului?
Aspectul care m-a atras pe mine cel mai mult în poveste a fost relaţia tată-fiică. Este categoric inima poveştii şi principalul detaliu care m-a făcut să-mi doresc să fac acest film.
Şi care consideri că a fost cel mai greu lucru de filmat?
Nu mă pot gândi decât la scena din metrou (n.r. - prima confruntare dintre Ray Cooper şi asasinul interpretat de actorul Manuel Garcia-Rulfo). În primul rând, este o scenă care trebuia executată contracronometru, în timp ce metroul gonea între staţii. Pe de o parte Rachel este aruncată din metrou, iar pe de alta aveam aceşti doi actori cu fizic impresionant (n.r. - Momoa şi Garcia-Rulfo) mişcându-se într-un spaţiu restrâns, în timp ce camera şi cei care o manevrau se învârteau în jurul lor. A fost o adevărată provocare.
E o scenă intensă, cât a durat să o scoateţi la capăt şi din câte duble?
Uf, mulţumesc că spui asta (râde). Am filmat scena într-o singură zi. În ce priveşte dublele, au fost destule, patru-cinci pentru fiecare moment.
Un lucru care mi-a plăcut la filmul tău a fost mesajul social. Crezi că cinema-ul ar putea convinge marile corporaţii să fie mai responsabile?
Nu ştiu dacă cinema-ul poate schimba în vreun fel comportamentul corporaţiilor, dar poate aduce în lumină anumite aspecte. Fiecare corporaţie are aspecte pozitive şi negative şi aducerea lor în lumină poate face opinia publică să fie mai conştientă de ce se întâmplă.
Filmul nostru categoric nu este un documentar şi rostul său nu este acesta, dar am cercetat îndelung subiectul şi dacă publicul face la fel după ce vede Sweet Girl nu poate fi decât un lucru bun. Cu cât ştim mai multe lucruri despre aceste aspecte şi cu cât mai multă lume ştie aceste lucruri, cu atât cresc şansele să schimbăm ceva.
Ce sper eu este că filmul ajută la această conştientizare într-un mod care să fie şi captivant. Am gravitat cu siguranţă spre această direcţie, în speranţa că începutul filmului poate provoca awareness, până la urmă soţia lui Cooper moare pentru că familia nu-şi permite tratamentul... E ceva ce cred că va mişca multă lume, că va trezi compasiune.
Acum câţiva ani a fost un scandal despre o companie care a crescut de zeci de ori preţul unui medicament dedicat bolnavilor de SIDA, afectând cele mai vulnerabile comunităţi. În timp ce vedeam filmul mi-a venit în minte acest scandal (l-am menţionat şi în cronica filmului). Mă întreb dacă Sweet Girl este în vreun fel inspirat de astfel de scandaluri.
Nu vreau să am probleme [juridice], dar cred că personajul lui Justin Bartha este bazat pe cineva din realitate care de altfel se află acum în închisoare tocmai din cauza disperării pentru bani. Este trist când oamenii sunt mânaţi de lăcomie.
Unde ai situa Sweet Girl în contextul controversei de la Hollywood în ce priveşte filmele care au protagoniste feminine? Se crede de obicei că aceste filme pornesc cu un handicap la întâlnirea cu publicul, pentru că acesta nu le consideră suficient de interesante...
Cred că cei care consideră că filmele cu protagoniste feminine nu livrează în ceea ce priveşte încasările se înşeală. În opinia mea, Rachel este protagonista filmului. Ştiu că este un film cu Jason Momoa şi că vizual e structurat în jurul lui, dar pentru mine după acea scenă din metrou protagonista este Rachel.
Orice decizie am luat, de la cascadorii şi la coregrafia confruntărilor fizice, s-a bazat pe acest lucru. În mintea mea povestea a fost încontinuu a lui Rachel. Este şi motivul pentru care am petrecut timp cu ea pe ecran după dezvăluirea twist-ului. De obicei twist-urile vin în ultimele cinci minute ale filmului, dar nouă ni s-a părut că efectul e mult mai puternic dacă petreci mai mult timp, 20 de minute, înţelegând de ce Rachel a făcut ce a făcut şi cine este ea cu adevărat. Şi Isabela a fost fenomenală, aş lucra cu ea oricând, a făcut ceva ieşit din comun.
Revenind la cascadorii şi coregrafii, consideri că Sweet Girl ar fi arătat diferit dacă s-ar fi lansat în cinema şi nu pe o platformă de streaming?
Nu, deloc. Nu am stat niciodată să discutăm modul cum va fi consumat filmul, probabil că unii oameni îl văd pe un smartphone sau pe o tabletă. Sper doar să îşi spună şi căştile, pentru că avem o coloană sonoră realizată de Steven Price care este pur şi simplu fenomenală. La fel şi sound design-ul. Mi-ar plăcea ca spectatorii să-l vadă în cele mai bune condiţii şi chiar m-aş duce la fiecare acasă ca să le setez dispozitivele pentru o redare cât mai bună. În orice caz, cred că filmul îi va bucura oricum îl vor vedea.
