Formată ca jurnalist și documentarist, regizoarea Alix Delaporte e atrasă de o ficțiune realistă, palpabilă, aproape documentaristică, o incursiune intimă în viața unui orășel pescăresc din Normandia, unde întâlnim oameni pe cât de simpli, pe atât de misterioși.
Angèle și Tony se întâlnesc într-un bar prin intermediul unui anunț. Angèle (Clotilde Hesme) e o mamă tânără, înstrăinată de copilul ei, o femeie inadaptată, care nu știe să comunice altfel decât sexual. Tony (Grégory Gadebois), pe de altă parte, e genul de uriaș blând, un individ care pare că adăpostește multă tandrețe neîmpărtășită, dar care se închide în fața avansurilor ei poate prea directe. Tony pare un fel de Tony Soprano de Normandia (Gadebois amintește de regretatul James Gandolfini), emană același tip de masculinitate, excepție făcând abstinența lui amoroasă. Fiindcă e un pic mai în vârstă decât Angèle, am putea fi tentați să punem refuzul lui pe seama unui instinct patern nesigur față de ea, sau pe seama faptului că locuiește cu mama lui și stă toată ziua cu mâinile în pește și e complet străin dragostei. Însă Delaporte își construiește evoluția în zigzag a acestei romanțe aparent imposibile cu o subtilitate grațioasă, iar cei doi protagoniști reușesc să își păstreze misterul lor fermecător. Finalmente, ceea ce îi va uni e munca.
Împinsă de o conștiință încărcată de mamă neglijentă, Angèle se ambiționează să obțină custodia copilului ei. Pare să ticluiască un plan, ea care pare că a trăit mereu de pe azi pe mâine. Însă Angèle se alătură afacerii de familie a lui Tony, încearcă să își construiască o viață cât de cât normală și, cu toate că nu recunoaște nicio specie de pește, Tony e răbdător cu ea, o ajută și o susține. Pentru performanțele celor doi actori, pentru economia prin care își dezumflă treptat tumultul lor emoțional, atât Hesme cât și Gadebois au fost recompensați cu câte un premiu César.
Filmul pune un accent puternic pe tușele locale, pe stilul de viață portuar, maritim, pe industria pescărească, de la micro la macro, de la fermecătoarele dinamici locale, până la standardizarea în masă, nemiloasă. Camera ne poartă inclusiv printre protestele pescarilor, arătându-ne încăierările lor violente cu poliția locală. Alix Delaporte a fost nominalizată la Festivalul de la Veneția, în secțiunea Săptămâna Internaţională a Criticii.
Angèle et Tony (2010) poate fi vizionat pe canalul TV5 Monde duminică, 31 iulie, la ora 22.00.
