Ştiri cu tagul "Marina Vlady"

  • O nouă perspectivă asupra eroticului și trecutului adăpostit de arhive – Triton

    14.11.2025 Articol O nouă perspectivă asupra eroticului și trecutului adăpostit de arhive – Triton Pe regizoarea Ana Lungu am descoperit-o la 14 ani, când am vizionat în premieră sibiană lungmetrajul de ficțiune Autoportretul unei fete cuminți. Un deceniu mai târziu, am avut ocazia să cunosc latura ei de documentarist, mulțumită filmului în care apare și actrița franțuzoaică Marina Vlady: Triton, parte din competiția internațională a Festival International de Cinéma de Marseille. Două producții complet diferite stilistic și tehnic, dar care sunt legate peste ani de aceleași principii și valori ale autoarei. Scenariul scris de cineastă în colaborare cu multipremiatul editor Dane Komljen conturează o poveste cu ajutorul imaginilor găsite în arhivele personale ale celor trei cameramani amatori: inginerul care își filmează fiica, profesorul de muzică care î... citeşte
  • Olga Tudorache a murit. Avea 88 de ani

    18.10.2017 Articol Olga Tudorache a murit. Avea 88 de ani În noaptea de marţi, 17 octombrie, spre miercuri, marea actriţă Olga Tudorache s.a stins din viaţă. Decesul actriţei a fost anunţat de reprezentanţii Spitalului Elias din Capitală. Ei spun că Olga Tudorache „s-a stins în linişte“ în Secţia de Terapie Intensivă a spitalului. „Cu adâncă părere de rău, Spitalul Universitar de Urgenţă Elias anunţă trecerea în nefiinţă a celei care a fost o Mare Doamnă a Teatrului  Românesc, doamna Olga Tudorache. Dânsa s-a stins în linişte în Secţia de Terapie Intensivă a spitalului, în cursul nopţii dinspre 17 spre 18 octombrie 2017. Dumnezeu să o aibă în pază!“, menţionează reprezentanţii Spitalului Elias într-un comunicat de presă transmis miercuri dimineaţă. Actriţa Olga Tudorache s-a născut pe 11 ... citeşte
  • „Dacă dragoste nu e, nimic nu e"

    18.02.2010 Articol „Dacă dragoste nu e, nimic nu e" Pentru că tema abordată e eminamente sentimentală, voi face apel şi eu tot la memoria afectivă pentru a glosa peste domeniul de referinţă. Primul care-mi revine în minte e pe nedrept uitatul Septembrie (Timotei Ursu, 1978), cu Geo Costiniu şi Anda Onesa: sensibil şi sincer, lurat cu fineţe şi gust - ba chiar, având îndrăzneala de a propune un final neobişnuit de tragic pentru acele vremuri (justificat în faţa cenzurii în raport cu aşa-zisa „debusolare" a protagoniştilor). Un an mai târziu, tot Ursu a ieşit pe interval cu Al patrulea stol, adaptare liberă după una dintre cele mai tuşante piese romantice ale teatrului românesc: Jocul de-a vacanţa, a lui Mihail Sebastian. Răspunzând unor comentarii ale mele, Timmy a afirmat că acest film era incomparabil mai bun decât cel anterior. Cu toată ... citeşte
jinglebells