Era 1955, iar Hollywood-ul se întreba ce film istoric epic să mai producă. Fascinaţi de povestea lui Ginghis Han şi de campaniile sale militare care aveau să ducă la crearea celui mai întins imperiu continental din istoria umanităţii, producătorii de la studiourile RKO au cerut un scenariu despre isprăvile pe câmpul de bătălie ale hanului mongol.
Pe hârtie, The Conqueror/Cuceritorul părea să aibă totul: scene de luptă spectaculoase, cu mii de figuranţi şi sute de cai, cascadorii elaborate, un star incontestabil al perioadei pe afiş, o memorabilă poveste de dragoste şi aşa mai departe. Şi, din punctul de vedere al producţiei, susţinerea financiară a unuia dintre marii magnaţi americani ai momentului, Howard Hughes, a cărui poveste şi cădere în nebunie a fost ecranizată de Martin Scorsese în Aviatorul (2004).
Pentru rolul principal a fost ales John Wayne, starul western aflat atunci la apogeul carierei, când era de ajuns ca publicul să-i vadă numele pe un afiş pentru a umple sălile de cinema până la refuz. De fapt, Wayne nu a fost ales, ci a insistat să joace în rolul principal, spre nemulţumirea regizorului Dick Powell, care era foarte conştient că popularul actor nu era potrivit pentru interpretarea unui personaj asiatic.
Cu o mustăcioară firavă menită să-i confere un aer asiatic, John Wayne a dat totul pentru interpretarea Cuceritorului, doar că... nu a impresionat pe nimeni. Criticii au desfiinţat filmul, sublinind neverosimilul poetic al replicilor, alegerea nefericită a lui Wayne sau aspectul complet decuplat de la realitatea istorică al actriţei principale, Susan Hayward (foto). De exemplu, revista Time, încă de pe atunci una dintre cele mai respectate publicaţii din lume, a scris că Wayne îl interpretează pe han "ca o combinaţie bizară între un şerif care nu ştie prea multe şi un mongoloid". Acest termen medical peiorativ, folosit o vreme şi în română, îi denumea în epocă pe cei cu Sindromul Down.
The Conqueror a avut încasări relativ bune, dar contabilii l-au etichetat drept un răsunător eşec de casă, din simplul motiv că bugetul de producţie fusese prea mare. Repede uitat ca una din ideile neinspirate ale Hollywood-ului, filmul şi-a făcut tot mai des apariţia pe liste cu "cele mai proaste filme din istorie". A revenit în atenţie în anii '60, când a căpătat renumele unei producţii "blestemate", după ce s-a descoperit că peste 90 de membri ai echipei de filmare, inclusiv regizorul, Wayne şi alţi actori din rolurile principale, s-au îmbolnăvit de cancer.
Producţia avea nevoie de un anumit tip de peisaj pentru a aduce pe ecran stepele nesfârşite ale Mongoliei, iar cea mai facilă soluţie pentru realizarea scenelor de luptă a fost deşertul Escalante din statul american Utah. Acesta se află la 200 de kilometri de regiunea din Nevada unde armata americană a testat peste 100 de bombe nucleare în anii '50, caracteristicile terenului şi direcţia predilectă a vântului făcând ca Escalante să primească o doză considerabilă de radiaţii.
Conform Wikipedia, 41% din membrii echipei care au filmat în deşertul Escalante au făcut diverse forme de cancer până în anii '80, 46 murind de această boală. Şi rude ale membrilor echipei, de exemplu doi fii ai lui John Wayne şi fiul lui Susan Hayward, au făcut cancer după ce şi-au vizitat părinţii în timpul filmărilor. Un alt aspect bântuitor al acestei producţii este că statisticile privind cazurile de cancer au vizat exclusiv cineaştii, la filmări participând ca figuranţi sute de persoane din tribul amerindian Paiute. Nu s-a deranjat nimeni să se intereseze de soarta acestora.
