Micul spartan, de Dragoş Iuga: un fals mockumentary fantastic

Micul spartan, primul lungmetraj al regizorulu Dragoş Iuga, se va lansa "cu puţin noroc" în 2011, fiind al doilea dintr-o serie de filme româneşti cu elemente fantasy ce urmează să aibă premiera la noi. În noiembrie 2010 vom vedea Europolis, coproducţie România-Franţa, film în care vom regăsi elementele fantastice din proza lui Eliade, după cum declară producătorii pentru Cinemagia, iar după Micul spartan vom vedea un SF românesc în toată regula: Omega Rose, regizat de George Dorobanţu.

Micul spartan se doreşte un omagiu adus diversităţii umane, povestea gravitând în jurul unui tânăr ce suferă de nanism hipofizar: Gabriel Diţă, inginer în viaţa reală. Regizorul şi-a filmat eroul timp de 12 ani! Producţia este, în egală măsură, şi o satiră la adresa micului întreprinzător din România.

Un interviu acordat de regizor în exclusivitate publicaţiei Cinemagia dezvăluie detalii semnificative despre acest proiect, aflat acum în post-producţie, după ce câştiga finanţare de la CNC în octombrie 2008.


1. Care este, în detaliu, subiectul Micului Spartan?
D.Iuga: Persoanele cu handicap statuar sever (piticii) sunt de mai multe feluri. Cei ce suferă de nanism hipofizar pot trece usor drept copii. Povestea din Micul Spartan este despre Gabriel, un tânăr obsedat de câştigarea unor centimetri în înălţime, care face orice pentru asta - deşi suferă de nanism hipofizar. Pe tânăr îl cheamă Gabriel, acesta fiind şi numele său real. Gabriel Diţă, inginer în viaţa reală.

2. Ce elemente fantastice vom găsi în film?
D.Iuga: Fantasticul din acest film nu este unul de tip explicit. Este unul ce pluteşte în zona coincidenţelor de tot felul. Avem doar banuieli şi nu certitudini. Când eşti pitic şi ciopleşti o papuşă în trunchiul unui copac de care s-a spânzurat cineva drag ţie… oare aceasta va fi o păpuşă oarecare? Sau poate că de acel copac s-a spânzurat un bucătar celebru, celebru în Franţa anilor ‘90. Sunt oameni care l-au vazut pe pitic cioplind un bol într-o buturugă rămasă din trunchiul copacului blestemat... În mod cert mâncarea preparată în acel bol este specială. Poate să demostreze cineva că nu este aşa? Ai gusta din acea mâncare? Dacă toţi prietenii ţi-ar vorbi despre bucătarul spânzurat şi despre formidabila mâncare preparată în acel bol? Ai rezista tentaţiei? Dar fantasticul nu este neaparat terifiant.

3. In ce gen l-ai încadra? "Speculative fiction"?
D.Iuga: Aici am şi eu dilemele mele. Mulţi îl vor cataloga ca mockumentary. Eu l-am filmat pe Gabriel în perioada 1997-2009 în mod constant (pe digital, 16 si 35mm) sperând că voi face acest film de ficţiune într-o bună zi. Porţiuni din acele materiale vor intra în film. Gabriel glumea deseori: “ce ne facem dacă încep să cresc până câştigi tu finanţarea la CNC? Măcar rămânem cu un documentar interesant! Asta dacă te chem să filmezi când încep să cresc, poate că luat de val o să plec în vacanţă şi o sa revin în Bucureşti având deja 1m 80!”.

4. În afara de Nekro şi Dracula The Impaler - Vlad Nemuritorul, dupa anii 90 nu s-au făcut producţii fantastice în Romania. Putem numi Micul Spartan prima producţie fantastică 100% românească de după Revoluţie?
D.Iuga: Sunt convins că s-au mai facut în România scurtmetraje ce au elemente fantasy. De ce ar fi borne doar lungmetrajele?  

5. Ce coproducatori aveţi, cum aţi suplimentat fondurile de la CNC?
D.Iuga: Filmul se bucură de sprijinul agenţiei Initiative Media, dar şi de sprijinul RomTelecom prin agenţia United Media.

6. Care e bugetul total al filmului, estimat până acum?
D.Iuga: Aproximativ 500 000 euro.

7. În ce locaţii s-a filmat?
D.Iuga: În ianuarie 2010 am filmat finalul, pe un lac din apropierea oraşului Bucureşti, în Baloteşti. Aveam nevoie ca Gabriel să pescuiască la copcă şi am profitat de valul de ger din iarna trecută. Nu ştiam cum va arăta iarna dintre anii 2010 şi 2011, a trebuit să ne decidem într-o săptămînă dacă profităm sau nu de gerul din ianuarie 2010. S-a filmat la minus 18 grade Celsius, pe un lac îngheţat bocnă. Producatorul Dan Badea a fost înţelegător şi a suportat cheltuielile acelor filmări, deşi nu se semnase contractul de finanţare cu CNC la acea data.

8. Când şi de ce ai luat hotărârea să te distanţezi de scenariul iniţial şi să faci un film fantastic?
D.Iuga: Aş spune că acum m-am apropiat. Am avut o perioadă de respingere, care este firească pentru un proiect cu care participi la CNC ani la rând. A urmat o perioadă de anestezie totală, de toropeală imbecilizantă, după câştigarea concursului în octombrie 2008. Apoi cea în care, pe măsură ce căutam actorii, totul se clarifica.
Trebuie să spun că elemente de fantastic existau şi în versiunea cu care am câştigat concursul în 2008. Înlocuisem multe secvenţe în versiunea depusă la CNC pentru că am ţinut cont de gusturile celor din comisie, gusturi pe care nu le poţi decât intu, funcţie de filmele semnate de către aceştia. Spre exemplu… nu-i pot oferi, decât cu inima strînsă, spre lectură lui Radu Muntean scenariul unui film fantasy tratat în cheie docu. Nota pentru scenariu nu a fost una flatantă, oricum... Fiica mea este cea care a împins scenariul în zona fantasy. Credinţa ei că Gabriel este un personaj de basm. Un personaj prins între două lumi, cea a copiilor şi cea a adulţilor, chiar şi în viaţa reală.

9. Ce target ai pentru acest film? Va rezona publicul roman mai bine la lucruri spuse folosind metaforele (balena prinsă la copcă, de exemplu) şi uneltele fantasticului decât la realismul filmelor româneşti cu care e "bombardat" de 20 de ani încoace?
D.Iuga: Consider că filmele nu se concurează între ele. Rămâne de văzut cum va reacţiona publicul la acest gen de poveste, care are elemente de fantasy, dar şi un realism frust de tip docu.

                                                                                ~~~~~

                                                  Premii obţinute de regizorul Dragoş Iuga

În iulie 2010 scurtmetrajul  Din  partea  casei (film independent, fără finanţare de la CNC, filmat pe RED, o producţie YAKASHA FILM, noiembrie 2009) a obţinut o menţiune specială pentru scenariu la San Gio Verona Festival. În noiembrie 2010 urmează să fie prezentat la festivalul internaţional de scurtmetraj din Malta, aflat la a 49-a ediţie în 2010. Din partea casei este un film care se va constitui într-o scenă din filmul Micul Spartan, după cum declară Iuga. Actorul principal, Ion Peneaca, nu este un profesionist, dar este un personaj de basm în viaţa reală, ţine să mai precizeze Iuga.

Alte premii obţinute: Silver Spike la festivalul internaţional Valladolid (2000), Best Short Film obţinut la festivalul internaţional din Dresden (2000), Best B/W Cinematography la Festivalul Internaţional Cork (2000), Silver Award la Festivalul Internaţional din Houston, Premiul Televiziunii Bavareze la Festivalul Internaţional din München (2000).