Carnage, în regia lui Roman Polanski, e o comedie despre aparenţele onorabile care ascund agresivitatea lipsită de scrupule a personajelor. După un incident la locul de joacă, părinţii unuia dintre copii vizitează cealaltă familie. Însă, de la politeţe la replici veninoase nu e decât un pas.
Arătând de departe gestul lovirii copilului familiei Longstreet, de către Zachary, în vârstă de 11 ani, regizorul Roman Polanski aduce în prim plan agresivitatea părinţilor, într-un film-piesă de teatru, turnat în acelaşi decor, în care modul evoluării discuţiei, jocul puterii, pierderea măştilor, şi însăşi interpretarea te ţin în tensiune şi conectat 79 de minute.
Întâlnire de curtuazie, incomodă cum este, va degenera; iar cele patru "fiare din cuşcă", animate de actori de primă mână - Kate Winslet, Jodie Foster, John C. Reilly, Christoph Waltz - se dezlănţuie într-un spectacol ridicol, care va smulge spectatorului explozii de râs, dar şi zâmbete amărui. Filmul intră în cinematografele din toată ţara din 13 ianuarie.
Michael şi Penelope Longstreet (John C.Reilly şi Jodie Foster) fac parte din clasa de mijloc a societăţii - ea este o activistă politic care scrie o carte despre Darfur, iar Michael este vânzător, locuind în Brooklyn; Alan plus Nancy Cowan (Christoph Waltz şi Kate Winslet), pe de altă parte, locuiesc în luxosul cartier Manhattan. Alan este un avocat de succes, care vorbeşte fără încetare la telefonul mobil, iar Nancy se ocupă de administrarea averii familiei.
Penelope (Jodie Foster) e aparent o persoană educată şi sensibilă: e scriitor şi colecţionar de artă; însă buna ei cuviinţă nu merge dincolo de politeţe, iar rigiditatea e semnul unei furii ascunse şi a unui munte de ură acumulată înăuntru. Penelope pare o mamă sensibilă sub care se ascunde realitatea unui caracter dificil. Rezistând presiunii doar în aparenţă, Foster dezvăluie discret, de la începutul filmului, caracterul ipocrit al personajului. Kate Winslet, pe de altă parte, este mama "agresorului" în Carnage. Imaginea ei de femeie-profesionist (broker de investiţii) acoperă caracterul grobian pe care îl are, Nancy fiind un personaj feminin agresiv şi cu aroganţa status-ului profesional, cu carismă, dar care - în acelaşi timp - înjură mai rău ca un şofer. Are o atitudine narcisistică şi e machiată strident.
Atât în ce priveşte personajele feminine, cât şi în cazul taţilor creaţi de John C.Reilly şi Christoph Waltz, e interesant de urmărit jocul de forţe. Michael (John C. Reilly) domină discuţia într-o confruntare cu tatăl din cealaltă familie, chiar dacă Alan (Christoph Waltz) intră în acest duel verbal cu atuul statusului profesional (e avocat), iar subiectul e jobul lui Michael, ce presupune şi vânzarea de dispozitive pentru tras apa la toaletă...
Dacă apreciezi comediile de conţinut, şi te poţi lipsi de gaguri, dacă eşti spontan, şi ştii să dai replica, sau admiri din umbră răspunsurile caustice, dar isteţe ale unora, în concluzie dacă eşti un om al cuvântului rostit, şi-ţi place să filozofezi sau te interesează hermeneutica, limbajul corpului şi tehnicile de stăpânire de sine, eşti spectatorul ideal pentru acest film.
Părerea ta
Spune-ţi părerea...sper :-)
S-au intins flacarile violet pe tot posterul...