Cinematografia română – un cerc închis

[mirodoni]

Scrisoare deschisă adresată domnului Cristian Mungiu

Ați luat atitudine, și pe bună dreptate, după ce s-a anunțat închiderea a 3 cinematografe mari din București, pentru că structura lor de rezistență nu a fost consolidată nici acum.
Spuneți că „Erau ultimele săli din Capitală unde mai puteai aduna un pic de public – atât căt a mai rămas pentru filmul românesc […] s-a distrus încetul cu încetul întreaga rețea de peste 600 de săli de cinematograf pe care o aveam în 1989”!
http://www.filmreporter.ro/04-12-201...oria-si-altii/

Domnule Cristian Mungiu, cu tot respectul pentru meritele dumneavoastră cinematografice, vreau să vă aduc aminte că „privatizarea sălilor de cinema” a fost invocată ca fiind singura soluție chiar de cineaștii noștri dragi. Pe la început mi-aduc aminte de cunoscutul și apreciatul Nae Caranfil, iar mai recent de Tudor Giurgiu.
Deci, privatizarea sălilor de cinema nu a fost o soluție bună!
Acum, nici mai mult nici mai puțin, ați vrea ca „statul” să construiască alte 600 de săli, pentru că, spuneți „Nu vă așteptați de la noi să construim și săli , asta e prea mult…”
Să construiască Ministrul Culturii, dar din banii cui? Și mai ales, mai ales, pentru care filme?

Enumerați premiile internaționale ale filmului românesc. Meritorii, evident! Dar cu un film pe an nu se face primăvară, dacă-mi permiteți!
Ați avut curiozitatea să vedeți cam ce „succes” au avut celelalte filme de sub vârful icebergului? Vă spun eu!
Dacă în ultimii ani, la o producție de cca 20 de filme pe an, primul clasat a avut peste 100 de mii de spectatori, următorul clasat a avut abia un sfert! Numărul total de spectatori cumulat de cele 19 filme a fost puțin mai mare decât numărul spectatorilor primului clasat. Excepție, anul 2015, unde „Aferim” are 76 de mii de spectatori, iar „De ce eu?” 65 de mii. Următorul are , conform regulei, 22 de mii de spectatori.
Un film multipremiat a avut puțin peste 100 de mii de spectatori. Dacă a avut 38 de copii și a rulat 25 de săptămâni, un calcul simplu arată că media a fost de… 5 spectatori/proiecție. Nici mie nu-mi vine să cred, sper că undeva greșesc, dar datele sunt luate de pe CineMagia!
Dacă filmul cu 100 de mii a avut 5 spectatori/proiecție, un film cu 10 mii câți a avut? dar unul de 5 mii? Sau altul cu 2–3 mii, din care sunt multe?
Și atunci, de ce să construiască „statul” săli de cinema de 500 de locuri?!

Bucureștiul încă mai are un cinematograf „de cartier”, Moșilor – Colentina, care poate fi considerat și „central”: „Europa”. E închis din lipsă de spectatori! Prețul biletului este de 5 – 7 lei, dar limita este de 2 spectatori. De multe ori a trebuit să plătesc două bilete ca să pot vedea un film românesc!

Citeam undeva cum 5 cineaști „recunoscuți” au contestat printr-o scrisoare deschisă rezultatele concursului CNC din 2014.
Primul pe listă era Adrian Sitaru. Cel mai recent film al lui pe care îl știu eu este „Domestic” și a avut 14 mii de spectatori. Pe afiș sunt 2 copii și câteva animăluțe, dar este interzis minorilor din cauza vocabularului vulgar. Numele regizorilor nu mă interesează, dar următoarele două filme ale lor, „O lună în Thailanda” și „Rocker” au 5 – 6 mii de spectatori, iar ale celorlalți doi, „Visul lui Adalbert” și „Lupu” au 200 – 300 de spectatori!
Nemulțumirea lor este că alți regizori, cu „realizări” similare, primesc în continuare finanțare de la CNC! Producători consacrați au devenit scenariști și regizori, dar spectatorii nu dau năvală: „Live”, 4 mii de spectatori, „Cel ales”, sub 3 mii de spectatori!
Vă asigur că nu au foarte puțini spectatori pentru că sunt „filme de artă”!

Concluzia spectatorilor pe Forumul CineMagia este una simplă: subiectele filmelor românești și modul de tratare nu prezintă interes pentru potențialii spectatori. Subiectele țin de scenariu, modul de tratare de regizor și restul echipei.
Cineaștii spun că ei nu fac decât să surprindă fidel realitatea. Se pare că nu e suficient! Oamenii sunt sătui de această realitate, o cunosc, trebuie mai mult. Nu vor o altă realitate, falsificată, ci altfel tratată. Artistic, nu copy/paste!

De ce se întâmplă acest lucru, iar nu e greu de observat. Pentru că cineaștii noștri trăiesc într-un cerc închis, în care „spectatorul” nu este inclus. Fiecare regizor, cum spuneați, a devenit și producător și își și scrie singur scenariile. Așa că nu mai există altă pereche de ochi care să vadă din start, de la scenariu, la ce nivel se va ridica produsul final, filmul. Desigur, sunt și excepții unde ceilalți participanți sunt rude sau prieteni apropiați!

La premiera filmului, sala este plină, sau aproape plină. Rude, prieteni, cunoștințe ale regizorului și colaboratorilor săi. Realizatorii primesc felicitări, că doar ni vine cineva să-i critice! Critica „de specialitate” este formată și ea din foști colegi de la UNATC care, de vreo câțiva ani, nu mai văd decât partea plină a paharului, în lumina marilor realizări ale cinematografiei rămâne la festivalurile internaționale. Mai sunt și bloguri „obscure” unde se mai spune lucrurilor pe nume, dar cineaștii noștri nu au timp pentru acestea. Dacă filmul este scos de pe ecrane după câteva săptămâni, se dă vina pe distribuitor, sau cel mai adesea pe spectatorul incult, leneș, sărac sau zgârcit, lipsit de patriotism! Cu toate că, la unele filme românești merg 300, la altele 3 mii, 30 de mii, sau 100 de mii de spectatori!

La festivalurile internaționale, filmele românești sunt luate cu asalt de presă. Sau cel puțin așa rămân ai noștri cu impresia. Adevărul este că filmul românesc a atras atenția, iar străinii sunt curioși ce s-a mai realizat. Dar nu am auzit de achiziționarea altor filme în afara celor premiate, sau de încasări record.

Spuneți, domnule Mungiu, că „cinematografia a câștigat cele mai mari premii posibile la cele mai prestigioase festivaluri din lume, generând enorm de multe comentarii pozitive despre România”. Îmi pare rău să vă spun, și dumneavoastră vedeți doar partea plină a paharului. Au fost comentarii pozitive despre filmul românesc, privit ca spectacol cinematografic, nu despre România! Despre „Poziția copilului” s-a spus că tratează corupția din România, despre „Aferim” că și acum îi tratăm discriminator pe țigani. Nu iau fiecare film premiat în parte! Concluzia este că suntem văzuți în continuare ca ultima țară, ca ultimii oameni! Nu vreau să spun că din cauza filmelor, nu ar fi corect, dar nici invers!

Spuneți că se organizează proiecții de filme românești în toate țările. Automulțumirea e cel mai mare dușman al evoluției, în orice domeniu! Nu mai e loc pentru mai bine? Au toate acestea vreo legătură cu numărul de săli de cinema din România?

Prin filmele pe care le-ați realizat și premiile pe care le-ați adus, aveți, într-adevăr, autoritatea morală să interveniți. Dar frecvența de 5 spectatori/proiecție la un film cu premii la cele mai prestigioase festivaluri internaționale nu este un efect al numărului mic de săli de cinema, ci este cauza acestui număr mic!

Potrivit autorității de care pomeneam, singurul domeniu unde vi se poate reproșa lipsa de fermitate, peste care în scrisoarea deschisă ați trecut în viteză, este legislația.
Acum vreo 8 ani erați în sală când s-a definitivat actualul regulament al concursului de proiecte cinematografice organizat de CNC. Nu mai sunt la curent, poate au mai intervenit și alte modificări între timp.
S-au cerut public propuneri de îmbunătățire. Am trimis și eu, în calitate de scenarist independent. Propunerile mele nu au fost citite în sală ca și celelalte și am întrebat de ce. Mi s-a spus că sunt singurul cu astfel de propuneri. Evident că eram singurul, pentru că scenariștii independenți nu sunt uniți, iar eu eram întâmplător acolo.
Eu propuneam un lucru foarte simplu: toate scenariile să fie predate de către scenariști direct la CNC pentru evaluare și ierarhizare.

Cu scenariul evaluat, scenaristul cu punctaj mare nu va mai fi refuzat de producători, pentru că prezintă un avantaj la punctajul final. Astfel, se vor constitui „proiectele cinematografice” și vor fi finanțate tot ca și până acum de către CNC. Pentru că Legea nu impune decât un singur lucru: finanțarea producătorului, adică a celui care are dreptul să manevreze banii, nu a scenaristului, pentru că acesta, ca persoană fizică, nu are acest drept.

Mai mult decât atât, evaluarea regizorului să nu se mai facă după realizările anterioare, ci după cum are el de gând să realizeze filmul propus. „Concepția regizorală” de două pagini, cum se cere acum, este insuficientă. De asemenea, producătorul să demonstreze că poate realiza acel film, nu să se laude cu ce a realizat anterior.

Producătorii regizori care participă cu scenarii proprii nu se vor putea opune metodei propuse de mine, pentru că ar însemna să fie de acord că scenariile lor sunt mai slabe și că nu au curajul să intre în competiție cu scenariile independente. Dacă, într-adevăr, scenariile lor vor fi sub linia celor finanțabile, nu au de ce să emită pretenții, pot accepta un scenariu independent care a obținut punctaj de finanțare. Dacă nu, participă cu scenariul propriu, dar cu punctaj mai mic, riscând să nu obțină finanțare. Dacă un regizor spune că nu poate realiza un film după scenariul altuia, chiar dacă e foarte bun, atunci să se recalifice. Se întâmplă acest lucru în toate meseriile!

Dacă avem economie de piață, „statul” nu are sarcina să finanțeze producătorii particulari de film, ci Filmul Românesc! Așa cum nu garantează un loc de muncă pentru ingineri și profesori, ci doar le asigură niște condiții concurențiale, așa trebuie să le asigure și regizorilor și scenariștilor, nu mai mult!

Mai e ceva foarte important: comisia de evaluare a scenariilor să nu mai fie formată doar din 5 persoane, și acestea trimise, culmea, de cei care participă la concurs, ci din cel puțin 25 de persoane, astfel selectate încât să nu se poată pune la îndoială corectitudinea lor și capacitatea de apreciere. „Premiile Gopo” sunt hotărâte de câteva sute de votanți, deși filmele bune le numeri pe degete. La CNC, soarta filmului românesc este hotărâtă de 5 persoane despre a căror calificare pentru o astfel de muncă nu știm niciodată mai nimic. Plus că e mult mai dificil să apreciezi dacă un scenariu va fi un film bun, mai ales când ai de citit câteva sute într-un timp record, decât să compari câteva filme între ele.

Nemții făceau un apel la toți scenariștii, cineaștii, scriitorii și oameni de cultură să se mobilizeze și să scoată un scenariu de Oscar.
Polonezii deja s-au mobilizat. Anul trecut, „Ida” a luat Oscarul pentru film străin! Așa că, domnule Mungiu, filmul românesc nu a luat premii chiar la toate prestigioasele festivaluri din lume, cum spuneți!

Filmul e o artă, regia de film este o meserie, scenariul este o problemă de inspirație. Inspirația nu se învață la facultate. Cineva poate să scrie un singur scenariu în toată viața, dar acela poate fi genial. Se poate întâmpla să nu cunoască regulile de redactare, să nu fie suficient de coerent sau să fie subiectiv, dar dacă are o „poveste” bună, ieșită din comun, întâlnirea cu un regizor rezolvă toate aceste probleme. Întâlnirea se poate realiza chiar în faza de evaluare a scenariilor. Din comisie ar trebui să facă parte toți regizorii care vor să facă filme!
Nu e greu de observat că marile premii au fost obținute de regizorii care avut și un coscenarist.

Așa cum dumneavoastră, domnule Mungiu, ați înmânat o strategie, un plan pe termen lung fiecărui Ministru al Culturii, așa și eu le-am trimis propunerile mele pentru regulamentul CNC. Cu aceleași rezultate!

Așa cum nu cred că-mi veți cere scenariile pentru evaluare, nu veți organiza concurs de scenarii în calitate de producător, cum nu organizează nici alții, nu-mi veți cere detalii despre cum vede un scenarist independent regulamentul CNC și nu veți cere schimbarea acestuia, tot așa, noul Ministru al Culturii nu vă va chema să-i prezentați politica dumneavoastră culturală, strategia și planul pe termen lung! Dar nu pentru că va citi ce am scris eu, ci pentru că nu a auzit pe la colegi, prin vecini sau în familie despre vreun film românesc pentru care să merite să iasă din casă, în afară de filmele multipremiate, și nici pe acestea nu sunt sigur că le-a văzut.
Numele meu nu contează. Aș putea fi oricine!

[djinjis]

Scrisoare deschisă adresată domnului Cristian Mungiu
Mai mult decât atât, evaluarea regizorului să nu se mai facă după realizările anterioare, ci după cum are el de gând să realizeze filmul propus. „Concepția regizorală” de două pagini, cum se cere acum, este insuficientă. De asemenea, producătorul să demonstreze că poate realiza acel film, nu să se laude cu ce a realizat anterior.

Foarte bine! Eu am de gand sa realizez viitorul film, grandioso!!! Il fac de Oscar, suta la suta!!! Incoa' cu banii!

[mirodoni]

Eu am de gand sa realizez viitorul film, grandioso!!! Il fac de Oscar, suta la suta!!!

Dacă două pagini nu sunt suficiente, n-au cum să fie suficiente două fraze ca să convingi!
Dacă vrei să spui că evaluarea regizorului, precum și a producătorului, nu pot fi decât subiective, atunci propune eliminarea lor.
După părerea mea, scenaristul este cel mai în măsură să spună ce regizor și ce producător ar putea să-i realizeze filmul. Nu absolut în toate cazurile, desigur!
Problema este ca cineva, o entitate, o autoritate, numită „comisie” să confirme că scenariul lui este bun, scenaristul fiind subiectiv în acest sens.
După aceea, scenaristul poate fi și regizor și producător și ce mai vrea el!

[djinjis]

Vreau sa spun ca singurul mod de a evalua un regizor este pe baza realizarilor anterioare. Nimeni in lume nu-ti da un film pe mana, pe declaratii si promisiuni.

[mirodoni]

Păi de ce nu spui așa?!
Era gata să scot niște bani să-ți dau să faci un film de Oscar!

Dacă apreciezi regizorul după ce a realizat, înseamnă că acela care a făcut filme va tot face, iar care n-a făcut nu va face niciodată!

Scenaristul ar trebui să-și aleagă producătorul și regizorul, îl privește cum!

Iar dacă e vorba de „oriunde în lume”, adică nu în România, producătorul este cel care apreciază și alege scenariul și regizorul și restul.
Numai la noi producătorul scrie scenarii și regizează filme.
Vezi ce filme catastrofale au regizat Cristian Comeagă și Vlad Păunescu după scenarii proprii, altfel producători redutabili.

[djinjis]

"Dacă apreciezi regizorul după ce a realizat, înseamnă că acela care a făcut filme va tot face, iar care n-a făcut nu va face niciodată!"

Nu. Cel care a facut filme bune, va face in continuare. Debutantii intra la scurt metraje, festivaluri, etc. Ai succes/esti premiat, cu un scurt metraj, poti sa ai pretentii si la un lung metraj. Mersul lucrurilor e destul de clar si simplu.

"Scenaristul ar trebui să-și aleagă producătorul și regizorul, îl privește cum!"

Nici vorba. Cel care vine cu banii, producatorul, dicteaza ce si cum. Pe banii altuia, nu faci tu ce te taie capul. Vrei control asupra proiectului? Cotizeaza nene. Ziua de filmare de la doua-trei-patru mii de euro in sus. Mai vrei control? (Scenaristii sunt subiectivi, in ceea ce priveste marfa lor, de aceea nici nu au ei putere de decizie, de-a lungul timpului lucrul asta a fost confirmat over and over again. Nu mai vorbesc de faptul ca toti cred ca stiu mai bine ca regizorul, cum ar trebui facut filmul. De obicei gresesc amarnic.)

Cristian Comeagă și Vlad Păunescu au facut fiecare doua filme. Probabil din pozitia lor isi permit anumite abuzuri. Nimic nou la noi, dar nu ii ia nimeni in serios.

[mirodoni]

@ Djindjis
Acum depinde la ce ne referim fiecare.
Eu am pornit de la regulamentul CNC. Acolo am spus eu că ar trebui ca scenaristul să-și aleagă regizorul și producătorul. Dar pentru un „proiect cinematografic”, nu pentru a dicta regizorului sau producătoruluim cum să-și facă treaba. Și nu era vorba de toți scenariștii, ci doar acela care a scris un scenariu cu adevărat bun, evaluat de o comisie adevărată, nu de el însuși.

La noi, nu „oriunde în lume”, cine a mai făcut filme, indiferent cât de bune, tot acela face. Evident că sunt de acord cu tine că nu ar trebui să fie așa.

„Oriunde în lume” producătorul dictează, evident, dar mai întâi citește sute de scenarii până alege unul. El, sau oamenii lui de încredere. Sigur că sunt și excepții, ecranizări după titluri celebre, sau scenarii ale unor autori care au deja publicul lor.

Mersul lucrurilor e destul de clar și simplu, dar nu la noi. Premii la festivaluri? Păi ce poți spune despre un tată care își premiază fiul? La noi, firește! Sau selecțiile pentru festivaluri, unde nu intri, dacă nu vrea echipa de selecție, și nu poți contesta.

Dar eu făceam trimiteri și la producția independentă de film. Așa-zisa independentă, care lucrează, din păcate, tot pe principii ceneciste, comuniste, adică.

Spuneai cândva că nu mergi la cinematograf, dar vezi filmele românești la televizor.
Ce părere ai despre serialul „Deschide ochii!”?

[djinjis]

Scenaristul nu o sa aleaga niciodata nimic (decat in cazuri exceptionale), asta e un fel de lege a fizicii. Scenariile sunt alese. Asta este dinamica si apa nu o sa curga in sus.

In finala concursului hbo de scenarii, de exemplu, ajung destui outsideri, fara nici o legatura cu lumea filmului, e cam greu sa acuzi echipa de malpraxis. Cred ca festivalurile de la noi sunt organizate, in mare parte, onest. Poate ca mai sunt manevre la premii, dar intrarea in festival nu e mare lucru.

Independentii prefera sa cloceasca pe propria viziune, dar nu cred ca ar refuza un scenariu bun. Foarte putine scenarii din afara sunt intr-adevar tentante pentru ei. Din nou, nu stiu sa se fi facut vre-un lung metraj dupa un scenariu finalist la hbo.

Avand in vedere ca as putea obtine scenariul unui debutant, practic gratis (daca vreau sa fiu obraznic ii mai cer si bani) si daca totusi nu o fac, inseamna ca chiar nu ma intereseaza respectiva "capodopera".

Nu am vazut nici un episod din „Deschide ochii", o sa ma uit daca apuc.

[mirodoni]

Ba da, depinde de presiune, apa curge și în sus, eu stau la etajul 10!

În finala HBO ajung uotsideri pentru că numai aceștia sunt acceptați. Ba chiar participarea este acceptată o dată în viață! Așa prevede regulamentul.
Excepție anul trecut, când a fost un concurs, aiurea, numai pentru primul episod al unui serial.
Aici e ceva foarte ciudat: de ce organizează un privat concurs de scenarii pe care nu le realizează?
Ai știut vreodată cine e în juriu la HBO? Știi care-i sunt partenerii? Cine dă banii? De unde îi au?

Dacă nu mă înșel, Nae Caranfil a câștigat la HBO cu „Restul e tăcere”, dar a alergat singur după finanțare, vreo 8 ani, sau mai mult.

A câștigat și Mungiu cu scenariul „Cartier”, pe care nu l-a mai făcut niciodată. Nu vreau să spun aici cum a câștigat, pentru că nu am acceptul lui.

Nu știu de unde ai informații că selecția pentru festivaluri e corectă. Cât timp o singură persoană alege ce vrea nu mi se pare corect. După ce criterii?

Independenții nu refuză un scenariu bun pentru că nu citesc scenariile altora, sub nicio formă.
Eu îmi dau seama că scenariile „amatorilor” sunt foarte slabe după valoarea celor care sunt promovate. Dar sunt sigur că în acestea găsești idei originale care ar putea fi dezvoltate de cineva cu experiență și obiectivitate.

Poți vedea „Deschide ochii!” pe internet, eu n-am avut suficient timp, și spune-mi dacă eu nu am dreptate în topicul pe care l-am înființat.
Un astfel de scenarist a învățat probabil regulile de redactare și eventual de construcție dramaturgică la facultate, dar e rupt de realitate. A terminat liceul cu notă mare, a intrat la facultate, a absolvit, a chibițat pe ici pe colo, dar nu a trăit viața personajelor sale, așa că nu are cum să le cunoască. Nu că nu a trăit la propriu, nu le-a întâlnit, nu a stat de vorbă cu ele. El tot ce știe, știe din filmele altora. Și sunt multe filme proaste. Și scrie în continuare, că producătorul nu apelează la altcineva. Din inerție, cel puțin!

[djinjis]

Parca erau trei in juriu la hbo, erau afisate numele pe site.