Cu mai bine de 16 ani in urma, publicului i se facea cunostinta cu un inventator excentric iubitor de branza pe nume Wallace si cu prietenul lui loial canin, Gromit, printr-un film de scurt-metraj, denumit scurt: A Grand Day Out. Varianta scurta a comediei, in care Wallace si Grommit calatoresc pana pe luna si inapoi in cautarea unei surse inepuizabile de branza – a fost ideea unui tanar creator de animatie, Nick Park.
Realizarea acestui scurt film a durat 6 ani si a inceput ca proiect de absolvire al lui Park, cand acesta era student la Scoala Nationala de Film si Televiziune din Beaconsfield, Anglia. În 1990, A Grand Day Out a fost nominalizat la Premiile Oscar® pentru ‘Cel mai Bun Scurt-Metraj Animat’, fiind in competitie cu o alta creatie a lui Park, Creature Comforts. Cel din urma a obtinut Oscar-ul® in acel an.
In 1994, cel de-al doilea film al lui Park cu Wallace si Gromit, The Wrong Trousers, a castigat Premiul Oscar® pentru ‘Cel mai Bun Scurt-Metraj Animat’. Doi ani mai tarziu, filmul A Close Shave , tot cu Wallace si Gromit, l-a adus pe Park din nou pe scena Oscar-ului® pentru a accepta cel de-al treilea Premiu la aceeasi categorie.
Acum, pentru prima data, inventivul iubitor de branza si credinciosul lui prieten cu patru picioare revin in voga in primul lor film de lung-metraj, Wallace & Gromit: The Curse of the Were – Rabbit (Wallace & Gromit: Blestemul Iepurelui Rau). Acest film marcheaza cea de-a doua colaborare dintre DreamWorks Animation si Aardman, prima fiind la primul film Aardman, Chicken Run, un succes greu de egalat. „Într-un fel, Chicken Run a fost mai usor de produs pentru ca a avut personaje cu totul noi”, spune Sproxton. „Nimeni nu stia nimic despre ele, asa ca am avut libertatea de a-i prezenta asa cum ne-am imaginat noi ca ar trebui sa fie”.
„Realizarea unui film de 30 de minute cu Wallace si Gromit este consumatoare de timp si necesita multa rabdare si grija. Realizarea unui film de 85 de minute este ca si cum am ridica Marele Zid Chinezesc din bete de chibrit”, rade Box. „Au fost cinci ani de munca asidua, pentru ca si cele mai marunte lucruri conteaza foarte mult. Dar cea mai mare provocare in a duce aceste personaje de la 30 de minute la 85 de minute a fost gasirea povestii”.
Se stie ca filmele cu Wallace si Gromit s-au referit intotdeauna la alte genuri de film si ne-am gandit ca un gen potrivit din care sa ne inspiram ar fi filmele clasice horror Universal. Dar, in filmul nostru, in locul unui lup rau, avem un Iepure Rau ... iar in locul devorarii de carne si sange – in lumea lui Wallace si Gromit trebuia sa fie ceva mai absurd – avem devorare de legume. Deci, este vorba despre un monstru devorator de legume si, ca efect, Blestemul Iepurelui Rau a devenit primul film horror vegetarian din lume”.
Fara discutie, cel mai putin provocator aspect in realizarea filmului Wallace & Gromit: Blestemul Iepurelui Rau a fost gasirea celor care sa imprumute vocile celor doua personaje principale: Gromit, pentru motivul evident ca el nu vorbeste niciodata, iar Wallace pentru ca decizia a fost luata acum 20 de ani. Peter Sallis a fost vocea lui Wallace inca de la primul film de scurt-metraj cu Wallace si Gromit.”
Pe parcursul aventurii lui, Wallace are langa el un partener tacut: cainele lui, Gromit. Sallis spune, “Wallace si Gromit traiesc si muncesc impreuna si sunt foarte buni prieteni. Cei care sunt familiari cu personajele ar spune ca Gromit este creierul echipei, dar”, adauga acesta, “acest lucru nu neaga faptul ca Wallace este un inventator foarte destept. Vreau sa spun ca el reuseste sa faca sa ajunga pana pe luna si inapoi mai repede decat au reusit americanii”, zambeste Sallis, referindu-se la prima aventura a duo-ului din A Grand Day Out. “Este evident ca Gromit nu poate spune nimic, dar acest lucru reprezinta o parte importanta a relatiei dintre Wallace si Gromit”, remarca Park. “Ei nu au nevoie sa vorbeasca; ei au o legatura mult mai adanca. Wallace este inventatorul care actioneaza mai intai si gandeste mai tarziu. Gromit este opusul; el este foarte precaut. Wallace este omul actiuni, cel ce executa, dar Gromit este cel ce gandeste; el este clar mult mai inteligent. Asa ca cea mai mare parte a comediei se refera la reactiile lui Gromit la Wallace. Cu toate ca Gromit nu vorbeste, Steve Box este de acord ca expresiile lui spun foarte multe.
In Blestemul Iepurelui Rau, ultimele inventii ale lui Wallace sunt utile si sunt puse in aplicare. Oamenii din oras asteapta cu nerabdare sa inceapa Competitia Legumelor Gigant, unde isi pot etala in sfarsit cu mandrieprodusele obtinute. Între timp, populatia prolifica de iepuri a orasului este gata sa transforme gradinile sacre de legume intr-un fel bufet din care poti manca orice. Solutia salvatoare este Anti-Pesto, compania de eliminare a daunatorilor pe cale umana a lui Wallace si Gromit, care garanteaza protectia totala a terenurilor, printr-un sistem de supraveghere si alarmare”.
Speranta ca lucrurile incep sa revina la normal creste atunci cand gazda oficiala a competitiei, Lady Tottington, apeleaza la serviciile Anti-Pesto. Helena Bonham Carter, cea care i-a imprumutat vocea Domnisoarei Tottington, spune, “Lady Tottington este o domnisoara de inalta clasa, cu toate ca este poate…un pic excentrica. Pasiunea ei este cresterea legumelor; in orice caz, ea are o problema cu iepurii – terenurile ei sunt umplute de iepuri flamanzi – asa ca telefoneaza la Wallace si Gromit, care detin o companie de eliminare pe cale umana a daunatorilor – calea umana fiind tot ce conta pentru ea.Cred ca este o draguta. Nu-mi seamana cu nimic – poate doar la faptul ca nu am o parere foarte buna despre mine”, rade Bonham Carter, “dar ea are o inima foarte blanda, si o iubesc pentru asta”. Bonham Carter nu este singura persoana care o iubeste pe Lady Tottington. Peter sallis observa ca Wallace are imediat ochi doar pentru ea. “Lui Wallace nu-i vina sa creada ca o va cunoaste cu adevarat, iar atunci cand o intalneste, de-abia poate scoata cateva cuvinte. Asa ca ea devine personajul central al intregului eveniment, cu cat Wallace se implica mai mult. El este determinat in a o salva, aparandu-i mult iubita gradina de legume de toate acele daunatoare nesuferite.
Infatuarea lui Wallace cu Lady Tottington atrage invidia pretendentului ei prefacut, Victor Quartermaine. Victor o curteaza de mult timp pe bogata domnisoara Tottington Manor si incepe sa vada in Wallace o posibila amenintare pentru logodnica lui sau, mai sincer, finantele ei.
Ralph Finnes, cel care i-a imprumutat vocea lui Victor, observa, “El este scandalos; el crede ca este cea mai importanta persoana din lume, nu mai menetionez, cel mai atractiv si cel mai brav, dar cred ca de fapt este un terorist.
Il dispretuieste pe Wallace – pentru el Wallace este o non-entitate, doar un om mic ce intra in contact cu Lady Tottington in felul lui. Victor incearca sa o ceara in casatorie pe Lady Tottington prin incercarea lui de a o ajuta in problema ei cu iepurii. Problema este ca Victor vrea sa impuste iepurii cu arma lui, dar Lady Tottington iubeste iepurii si nu crede ca metodele lui Victor sunt cele mai potrivite. Ea angajeaza compania lui Wallace si Gromit, Anti-Pesto (Anti-Daunatoare), pentru a rezolva prin metode umane problema iepurilor, ceea ce il infurie pe Victor”.