Articole Eight Legged Freaks

Producãtorii Roland Emmerich si Dean Devlin s-au întâlnit acum 10 ani în Germania, când Emmerich filma la filmul “Moon 44”, în care Devlin avea rolul principal.
Impresionat de talentul sãu actoricesc în privinta dialogului improvizat, Emmerich l-a trecut pe lista sa, ca posibil ajutor la scrierea scenariului viitorului sãu film SF, “Soldatul Universal ”, astfel s-a nãscut un parteneriat creativ, de duratã.
Cei doi au fãcut din nou echipã în filmele “Stargate”, “Ziua Independentei”, “Godzilla” si “Patriotul”, sub cupola companiei Centropolis Entertainment, cu Emmerich ca regizor si Devlin ca producãtor, amândoi lucrând la scenariul tuturor filmelor cu exceptia filmului “Patriotul”.
Cei doi discutã adeseori despre filmele lor favorite. În particular la amândoi le plac thriller-urile de serie B si buget mic ale anilor ’50 si începutul anilor ’60, ca de exemplu “Them” sau “Tarantula”, filme a cãror popularitate de-a lungul anilor le-a adus statutul de clasice si le-au transformat în genuri.
Dupã cum îsi aminteste Devlin, “ne întrebam dacã se poate recrea genul acesta de film, cu efecte speciale mai sofisticate, producându-le la un nivel artistic ridicat si aducându-le la nivelul erei moderne, fãrã a pierde din farmecul si umorul, care le-au fãcut remarcate de la început”.
Era esential ca orice astfel de versiune, fãrã a tine cont de efectele speciale si editãri moderne, “sã nu o ia prea în serios si sã-si nege originile”, adauga Emmerich.
Ce nu stiau atunci, era cã producãtorul neo-zeelandez Ellory Elkayem a scris de curând, produs si regizat “Larger Than Life”, ca un omagiul sãu pentru acest gen, un film de 13 minute, alb/negru, un S.F. în stilul anilor ’50, despre un mic pãianjen expus substantelor toxice, care creste la dimensiuni uriase si terorizeazã o femeie în propria-i casã.
Filmul a avut de un public entuziasmat, la festivalurile la care a participat, în lumea întreagã si a câstigat 50,000$ de la New Zealand Film Commission, un eveniment remarcabil pentru un film de scurt metraj.
Dupã ce filmul “Larger Than Life” a participat în 1998 la festivalul de film “Telluride Film Festival”, productorul executiv Peter Winther i l-a arãtat lui Emmerich si Devlin.
“Scurt metrajul lui Ellory era exact despre ceea ce discutasem noi”, spune Devlin. “Era hazliu, stilat si bine fãcut.
Am stiut imediat cã asta era ocazia pe care o doream, sã revitalizãm un stil care ne plãcea la amândoi”.
Cei trei s-au întâlnit pentru a discuta o pontentialã versiune lungã, dar nu cu un singur pãianjen gigant ci cu sute.
Emmerich si Davlin l-au dorit pe Elkayem ca regizor pentru ca “ el sã-si poatã exprima viziunea sa asa cum a fãcut-o în scurt metraj, numai la o scalã mai mare, cu resursele unei echipe complete de productie alãturi, beneficiind de experienta noastrã de producãtori, plus cele mai bune efecte speciale.
Cu alte cuvinte, sã punem un motor Porsche într-un Volkswagen si sã vedem ce se întâmplã.”, explica Devlin.
Bruce Berman, presedinte si director executiv la Village Roadshow Pictures, printre numeroasele succese incluzând “Matrix”, “Training Day/Zi de Instructie” si “Ocean’s 11/Faceti Jocurile” a gãsit conceptul irezistibil, fiind de mult timp un fan al acestui gen de filme si cunoscând cã filmul era pe mâini bune, a propus filmul atentiei lui Lorenzo di Bonaventura, presedintele productiei internationale de la Warner Bros. Pictures, ca un potential parteneriat.
“Amândoi Village Roadshow si Warner Bros. Pictures doreau sã lucreze cu producãtorii, de ceva timp”, spune Berman, “datoritã reputatiei lor extraordinare. Cu acest proiect în special, stiam cã experienta lor si efectele speciale vor avea un rol important”.
Elkayem îi solicitã lui Randy Kornfield sã pregãtescã un decupaj si mai târziu acesta se alãturã scenaristului Jesse Alexander, pentru a scrie scenariul la “Lighione cu opt picioare”, lucrând pe ideea lui Elkayem despre film, “acesta trebuie sã sperie, sã fie amuzant si palpitant, toate trei în acelasi timp”.
Elkayem si Alexander au dezvoltat o tehnicã de colaborare în scrierea scenariului, pe care scenaristii anilor ’50 ar fi putut doar sã si-o imagineze în visele lor SF.
Folosind Internet-ul, ei îsi trimeteau e-mail-uri unul altuia, la fiecare draft revizuit al versiuni de scenariu. “Aceasta a fost cea mai bunã metodã pentru noi”, explica Elkayem. “Noi am putut revizui direct materialul în asa fel încât fiecare sã vadã exact ce a fãcut celãlalt si am putut sã sãrim pagini fãrã sã le stergem, în cazul în care am fi avut nevoie de ele mai târziu. Acest lucru a eliminat necesitatea de a fi constant în acelasi loc, sau de a lucra în acelasi timp”.
Cu totii eram cu sigurantã pe aceeasi paginã, când a venit vorba de stinghereala fatã de pãianjeni, s-au dezbãtut diverse teorii despre ce determinã teroare rãspânditã de aceste creaturi inofensive, la un numãr mare de persoane, chiar fãrã a fi expuse unui mediu toxic.
“Cred cã este vorba de picioare”, spune Elkayem, rãutãcios.
“E felul cum se miscã cu cele opt picioare infiorãtoare. Deasemenea ei sunt neprevãzuti si imprevizibili. Pot fi oriunde, oricând, inclusive deasupra capului tãu pe tavan, sau în hainele tale, sau în pantofii tãi si tu esti complet nestiutor de prezenta lor pânã când se întâmplã sã arunci o privire si asta devine un soc.
Te face sã te întrebi dacã mai sunt si altii pe care nu i-ai vãzut si unde sunt exact?”.
Davlin sugereazã posibilitatea ca ”arahnofobia” sã fie o fricã primarã, datând de la începuturi ancestrale si îsi sustine ideea cu o poveste spusî de un membru al echipei cu care a lucrat la ultimul sãu film cu cimpanzei.
De fiecare datã când cimpanzei vedea pãianjeni, deveneau vizibil agitati. Cât despre el, producãtorul admite cã, “Nu-i pot suporta! Mã inspãimântã. Îmi dau fiori”.
Umorul optimist din “Lighioane cu opt picioare”, e cel care scade tensiunea de a vedea tarantule cu zece picioare topãind pe ecran si sfere uriase tesute, alunecând de pe blocuri.
“Râsul este o bunã eliberare”, spune Elkayem, “pentru cã este extenuant sã fii terorizat la fiecare minut”.
“Multi oameni îsi vor acoperi ochii, mãcar la o parte din film. Si dacã vor face asta, noi o vom lua ca pe un compliment”.