Articole 102 Dalmatians

În 1998, GARY GERO cel mai apreciat dresor de animale din lumea filmului a fost contactat in vederea unei continuari a filmului “101 Dalmatieni”, cind se vorbea de ciini negri cu pete albe.

În mai 1999, el si echipa lui au inceput sa aleaga ciinii maturi, stiind ca in acest film rolurile animalelor vor fi mult mai complexe. Cel mai simplu a fost cu rolurile dalmatienilor adulti Dottie si Joja. Ele au fost preluate de Frechles si de Maine, aceeasi din prima serie. Uneori, Dottie a fost inlocuita cu Kita, din Marea Britanie. Au urmat apoi ciinii de la adapostul lui Kevin, si anume: Rupetot, Balosu' si Scurmaila. ªi bineinteles, papagalul Aiurila.

Din cauza timpului care ii presa, GERO a inceput dresura cu niste rase de ciini pe care regizorul nu le aprobase inca. Dar a fost, bine inspirat.

GERO spune: “Nimeni nu iti imprumuta ciinele pentru aproape un an. Asa ca a trebuit sa ii cumparam. ªi am avut de unde alege: Fie ciinii erau abandonati in urma unui divort, fie le-a murit stapinul sau chiar, neputind da pui, erau vinduti. I-am salvat sa ajunga in cine stie ce adaposturi sau la hingheri. Dupa incheierea filmarilor, toti ciinii se vor intoarce in State si vor locui, cu dresorii lor”.

Cit despre papagal, GERO a sugerat inca de la inceput un Green Winged Macaw. Mai lucrase cu asemenea pasari, deci le cunostea. Trei au fost adusi din SUA si alti trei cumparati din Anglia. În mod surprinzator, metodele de dresare a pasarilor nu difera prea mult de cele folosite cu ciini. Se pare ca pasarile din rasa Macaw sint la fel de inteligente ca si ciinii, dar ca sint mult mai fricoase, fiind salbatice. Dar papagalii s-au obisnuit repede cu dresorii si cu atmosfea de pe platouri, astfel incit au facut orice li s-a cerut, in limitele fizice permise de anatomia lor.

LIMA, lucrind in ultimul timp ca animator, se astepta ca animalele sa se comporte ca pe foile de desen, sa-si poata exprima sentimentele, sa-si midifice fizionomia. A trebuit sa-si schimbe parerea repede. Mai ales ca puii nu erau, practic, dresati sa faca mai multe lucruri, ci pareau ca le fac atunci cind incercau sa ajunga la mincarea cu care ii imbinau dresorii.

Pentru a face rost de toti catelusii necesari filmarilor,s-au publicat anunturi cu mult timp inainte, astfel ca doritorii in cazul in care ciinii lor nasteau in acea perioada sa poata veni la studiouri. Nu au fost acceptati proprietari care urmareau doar un profit material. Apoi, fiecarui pui care implinea 6 saptamini, i se aloca un dresor care statea cu el doua saptamini, la locuinta stapinului. Apoi, puii erau transportati la Shepperton si cazati in casute de-a dreptul luxoase. Toti proprietarii care vroiau sa-si vada catelusii-actori erau cazati de Disney intr-un hotel din apropiere si aveau acces non-stop la “odraslele” lor. “Ne-am asigurat ca nici un ciine sa nu fie crescut doar pentru film si apoi abandonat”, spune GERO.

În plus, la studiouri s-a construit o baza de carantina proprie pentru animalele aduse din SUA. Rolurile ciinilor sint acum mult mai complexe decit in “101 Dalmatieni”, dar puii au invatat repede sa se poarte si sa faca lucruri pe care le-ar face un dalmatian adult. Rezultatul se vede. Ei pot sa stea in fund, sa vina pina la un semn, sa se rostogoleasca, sa mearga cu spatele, sa inchida labuta, ba chiar sa se invirta in jurul cuiva. Singura problema este ca toti cresc foarte repede si altii trebuiau antrenati. Pe platouri s-au aflat in permanenta reprezentanti ai organizatiilor de protectie a animalelor iar programul filmarilor se desfasura dupa programul de somn, de mincare si de joaca al micutilor.

Decorurile trebuiau adaptate la dimensiunile catelusilor, sa nu le intre labutele prin cine stie ce crapaturi. De asemenea, decorurile trebuiau sa fie gata cu mult timp inainte pentru a se putea repeta. ªi totul, absolut totul, era dezinfectat! Toata lumea trebuia sa se decontamineze cind intra in zona unde erau pui. Pe parcursul filmarilor nici un animal nu s-a accidentat sau imbolnavit.