O poveste despre
întinderea în jurul lumii, a rufelor. Prin dansul circular al camerei M. Tóth
Géza prezintă ideea ciclicităţii timpului şi a existenţei, creând şi totodată
distrugând cu perfecţiunea naturală caracteristică regizorului, un univers
independent. Acceptarea deschisă a sorţii conferă o frumuseţe deosebită coşului
dărâmat, locuinţei din blocul de beton şi întregii lumi învechite....