Vilma Banky

Această actriță americană a fost o vedetă a filmului mut, supranumită "Rapsodia ungară", partenera lui Rudolph Valentino și Ronald Colman în love story-uri de succes din anii '20: Hotel Potemkin, Îngerul întunericului, Vulturul negru, Fiul șeicului, Noapte de amor, Flacăra amorului, Deșteptarea, Orgoliul, Rebelul. A trăit din 1898 până în 1991. A fost onorată pentru rolurile sale din filme cu steaua numărul 7021 situată pe Bulevardul Walk of Fame din Hollywood. 

Această actriță americană a fost o vedetă a filmului mut, supranumită "Rapsodia ungară", partenera lui Rudolph Valentino și Ronald Colman în love story-uri de succes din anii '20: Hotel Potemkin, Îngerul întunericului, Vulturul negru, Fiul șeicului, Noapte de amor, Flacăra amorului, Deșteptarea, Orgoliul, Rebelul. A trăit din 1898 până în 1991. A fost onorată pentru rolurile sale din filme cu steaua numărul 7021 situată pe Bulevardul Walk of Fame din Hollywood. 

Vilma Bánky, pe numele adevărat Vilma Koncsics, s-a născut la data de 09.01.1901 (după alte surse,1898), în Nagydorog, Ungaria, și a decedat la data de 18.03.1991, în Los Angeles, California, SUA. Prima ei apariție pe ecran a fost în filmul acum pierdut, Im Letzten Augenblick (În ultimul moment), regizat de Carl Boese în Germania, în 1919. Ea a apărut în filme maghiare, austriece și franceze între 1920 și 1925. Într-o călătorie la Budapesta în 1925, producătorul de film de la Hollywood, Samuel Goldwyn, a descoperit-o și a semnat cu ea un contract. Banky nu vorbea deloc engleză când a fost descoperită de Samuel Goldwyn, care a învățat-o să răspundă „Chops și ananas” la toate întrebările reporterilor. Vilma a avut succes la public în primul ei film american, The Dark Angel (1925). A apărut cu Rudolph Valentino în The Eagle (1925) și The Son of the Sheik (1926). Valentino a fost fascinat de Vilma și a ales-o parteneră principală în filmele sale. A apărut, de asemenea, alături de Ronald Colman într-o serie de povești de dragoste, inclusiv The Dark Angel și The Winning of Barbara Worth. Primul ei film sonor a fost This Is Heaven (1929). Vocea ei nu a trecut proba sonorului. A făcut un turneu în SUA cu piesa „Cireșele sunt coapte” în care a jucat cu soțul ei, Rod La Rocque, în 1930-1931. Apoi, a mers cu el în Germania pentru a face ultimul ei film, în 1933. Ei au fost căsătoriți din 1927 până în 1969, la moartea lui. A fost campioana de golf feminin în 1950 și 1951 la Wilshire Country Club. Se crede că accentul ei maghiar i-a întrerupt cariera odată cu apariția filmului sonor. A început să-și piardă interesul pentru filme, când a devenit soția actorului Rod La Rocque. Nunta ei cu actorul Rod La Rocque a fost plătită de producătorul Samuel Goldwyn și a fost considerată una dintre cele mai extravagante dintre toate petrecerile de la Hollywood din acea vreme. Căsătoria lui Banky cu colegul ei, vedetă a filmului mut, Rod La Roque, a fost încurajată de studiourile de film în speranța că ambii actori își vor consolida carierele în declin. Chiar dacă a părut o căsătorie publicitară, ea a durat aproape 50 de ani. În 1928, și-a anunțat intenția de a se retrage din actorie. Anii ei de după Hollywood au fost petrecuți vânzând bunuri imobiliare cu soțul ei și jucând golf, sportul ei preferat. Soțul ei, Rod La Rocque, a murit în 1969. Nu au avut copii. Când Banky s-a îmbolnăvit la sfârșitul anilor 1980, a fost supărată de lipsa de atenție din partea mass-media și a publicului. Bánky a murit la 18 martie 1991, din cauza insuficienței cardiopulmonare, la vârsta de 90 de ani. Vilma a lăsat o proprietate considerabilă. Ea și soțul ei au înzestrat o fundație pentru educarea copiilor. A fost incinerată și cenușa ei împrăștiată deasupra Oceanului Pacific.