Regizorul lui No: „mă interesează imagistica violenţei, a ruinei morale şi a distorsiei ideologice”

În 1988, la insistenţele celui mai puternic şi generos dintre aliaţii săi străini, Statele Unite ale Americii, dictatorul chilian cere organizarea unui referendum privind preşedinţia sa. Regimul său de 15 ani s-a caracterizat prin ignorarea drepturilor omului, prin crime, încarcerări, deportări şi aşa-numiţii „desaparecidos”, cei care au dispărut pur şi simplu. O coaliţie de 16 partide politice aflate în opoziţie faţă de dictatură îl abordează pe René Saavedra (Gael Garcia Bernal), un tânăr şi impetuos publicitar pentru a le dirija campania. Saavedra îşi seduce clienţii cu o voce catifelată şi un look atrăgător; îşi pregăteşte prezentările cu mereu acelaşi surplus de sinceritate, fie că e vorba de o campanie de TV pentru cea mai nouă băutură răcoritoare, fie de cel mai important eveniment din istoria ţării sale.

Regizorul Pablo Larraín a documentat evenimentele ce au dus la prăbuşirea dictaturii lui Augusto Pinochet, rezultând filmul No, acum în cinematografele de la noi. Iată un scurt interviu cu regizorul şi o trecere în revistă a celor mai semnificative momente din istoria dramatică a chilienilor sub Pinochet.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră finalizarea acestei trilogii, după Tony Manero şi Post-Mortem?

Pablo Larraín: Închiderea unui ciclu şi un moment de aşteptare, în speranţa că filmele vor duce la stabilirea unor conexiuni între ele, Post-Mortem fiind despre originea dictaturii, Tony Manero despre cel mai violent moment al său şi NO despre final. Poate că, mai mult decât orice, mă interesează să analizez şi să revizitez imagistica violenţei, a ruinei morale şi a distorsiei ideologice, nu pentru a o înţelege, ci pentru a arunca lumină asupra ei. Cu timpul, poate că aceste filme vor servi drept frescă a unei epoci dominate de labirinturi întunecoase şi triste, dar şi de fericire stângace, deseori forţată.

Care e semnificaţia faptului că modelul care a fost folosit la răsturnarea dictaturii s-a instalat apoi, post-Pinochet, la putere în Chile?

Pablo Larraín: Rene Savvedra este produsul sistemului neoliberal impus de Pinochet în această ţară. De aceea e interesant că el, folosindu-se de aceleaşi unelte ideologice introduse de dictatură, este responsabil de înfrângerea lui Pinochet. Şi reuşeşte asta inventând o campanie publicitară plină de simboluri şi obiective politice care, deşi la prima vedere sunt doar o latură a strategiei de comunicare, de fapt ascund în ele viitorul unei ţări. După părerea mea, campania NO este primul pas către consolidarea capitalismului ca singurul sistem viabil în Chile. Nu e o metaforă; este esenţa capitalismului, un produs pur şi autentic al publicităţii, implementată în politică.

De ce aţi înglobat camere de filmat din epocă pentru realizarea limbajului audio-vizual al filmului?

 Pablo Larraín: Am hotărât să filmăm în acelaşi format folosit la filmarea a aproape tuturor imaginilor de arhivă din peliculă. Ca urmare, am obţinut imagini identice cu cele filmate în anii optzeci, astfel încât spectatorul să aibă acces la aceste înregistrări rare fără să conştientizeze care este filmarea din arhivă şi care imagini au fost realizate pentru film. În acest mod, am reuşit să evităm evidenţierea folosirii materialului din arhivă, creând o combinaţie omogenă de timp, spaţiu şi material generat de camerele Ikegami cu tub din 1983.

Cum a rezultat un format aproape pătrat, cu alte cuvinte, de dimensiuni 4:3, şi o rezoluţie unică în tehnologia audio-vizuală, producerea acestui film cu aparate de filmat analogice este în acelaşi timp o luare de poziţie împotriva hegemoniei estetice a HD-ului.

CHILE SUB PINOCHET. O cronologie

1970

Salvador Allende este ales preşedinte în fruntea unei coaliţii de Unitate Populară, formată din socialişti şi comunişti.

1973

August: Augusto Pinochet e numit de Allende în funcţia de comandant suprem al armatei.

Septembrie: În cursul unei lovituri de stat violente, palatul prezidenţial e bombardat. Dintre cei 1.213 de oameni care vor fi declaraţi decedaţi sau dispăruţi între 11 septembrie şi finele anului 1973, Allende se numără printre primii. Pinochet dizolvă Congresul, suspendă constituţia, interzice opoziţia, arestează sindicalişti şi impune controale asupra presei. Mii de oameni sunt deportaţi. Patru sute de experţi americani din cadrul CIA îl asistă pe Pinochet. Regimul demarează un program de deznaţionalizare radical, beneficiind de asistenţa constantă a economiştilor de la Universitatea din Chicago.

1976

Orlando Letelier, fostul ministru de externe al Chile şi conducătorul Partidului Socialist aflat în exil, este ucis într-un atentat cu maşină-capcană în mijlocul oraşului Washington DC. Regimul Pinochet este acuzat în mod public de implicare în atac.

1978

Pinochet declară amnistia tuturor abuzurilor contra drepturilor omului comise începând cu momentul loviturii de stat.

1980

Pinochet lansează o nouă constituţie, de factură dictatorială, care este ratificată printr-un plebiscit controversat. Marea Britanie ridică embargoul privitor la arme, impus regimului Pinochet.

1986

Pinochet este ţinta unei tentative de asasinat comandate de formaţiunea de stânga Frontul Patriotic Manuel Rodriguez (FPMR).

1987

Pinochet legalizează unele partide politice. Liderii opoziţiei centriste Alianţa Democratică resping iniţiativa, afirmând că “nu are alt scop decât continuarea dictaturii”. Papa face o vizită în Chile şi denunţă tortura deţinuţilor politici.

1988

Pinochet pierde un plebiscit pentru ratificarea preşedenţiei sale, întrunind 44 la sută din voturile electoratului.

1989

Avocatul veteran Patricio Aylwin, în vârstă de 70 de ani, un Creştin Democrat, câştigă o victorie covârşitoare, obţinând 55 la sută din voturi şi devenind noul preşedinte al Chile. Ceremonia sa de învestire are loc în 1990, dar Pinochet îşi păstrează poziţia de şef al armatei.

1991

Comisia Naţională a Chile pentru Adevăr şi Reconciliere publică publică un amplu "rechizitoriu" la adresa dictaturii lui Pinochet, care, conform datelor oficiale, s-a soldat cu 2.279 de morţi (număr revizuit ulterior la 3.172) ca urmare a “actelor de violenţă politică”.

Cele de mai sus au fost extrase din TIMELINE în ziarul THE GUARDIAN – 15 IANUARIE, 1999

1999

30 IUNIE: “ Astăzi, Departmentul de Stat, Agenţia Centrală de Inteligenţă, Departamentul de Apărare, Departamentul de Justiţie, Biroul Federal de Investigaţii şi Arhivele Naţionale fac publice documente proaspăt declasificate şi nu numai, privind evenimentele din Chile în perioada 1973-78. Aceste documente fac parte dintr-o analiză benevolă a fişierelor Guvernului S.U.A. legate de abuzurile contra drepturilor umane, de terorism şi alte acte de violenţă politică comise înaintea şi în timpul epocei Pinochet din Chile…”

2000

18 SEPTEMBRIE: Departmentul de Stat american publică RAPORTUL HINCHEY care prezintă Activităţile CIA în Chile

₂₀₀₃

11 SEPTEMBRIE: Se împlinesc 30 de ani de la lovitura de stat a lui Allende. Reporterul de investigaţie Peter Kornbluh de la Arhivele de Securitate Naţională din Washington, D.C., publică RAPORTUL PINOCHET, o compilaţie a tuturor documentelor declasificate de S.U.A. până la acea dată.

2006

11 DECEMBRIE: Moartea lui Pinochet, la vârsta de 91 de ani, în Santiago, Chile, în timp ce i se pregătea un proces în Anglia unde urma să fie judecat pentru multiple capete de crime de război şi încălcarea drepturilor umane.

2012

15 APRILIE: Este deschis testamentul lui Pinochet, care nu cuprinde nicio menţiune privind bunurile de multe milioane delapidate de acesta.