48 de ani e o vârstă frumoasă. Mai ales când aparține unui festival cinematografic ai căror ani se cuantifică în „ediții”. Gazdele s-au străduit să facă din ediția actuală, cea mai frumoasă și originală de până acum. Și-au deschis, ospitalier, porțile unui atlas record de țări participante, 60 la număr. Printre ele și România, participant tradițional al evenimentului. Din recolta noastră, nu prea bogată, din acest an au ales patru titluri.
E adevărat că primul dintre ele nu e chiar nou. El datează din 1965 când a fost distins cu Premiul de regie la Cannes. Sigur că la Pădurea spânzuraților ne referim. Deși bătrână, ecranizarea după Rebreanu este una dintre atracțiile secțiunii Out of the Past, o bogată retrospectivă în care Liviu Ciulei evoluează alături de Alfred Hitchcock (cu unul dintre cele mai puțin cunoscute filme ale sale din perioada mută, The Ring), Karel Zeman, cu Journey to the Beginning of Time, Liliana Cavani cu Francesco d'Assisi, Michael Cimino cu Heaven's Gate și încă nu prea mulți alții. În lift, am fost interpelat de un domn elegant care mi s-a recomandat, clar, Jasny. „Voitech?” am întrebat mașinal. „Da” -mi-a răspuns, ieșind din lift. Cei din generația mea își aduc aminte, cu bucurie, de magicul, poeticul și atât de originalul film „Când vine pisica”. „Sic transit Gloria!” aș spune, dacă n-ar fi pe lume memoria festivalurilor și retrospectivele acestora.
Un alt centru de interes al prezenței noastre aici este un film al cărui afiș ne privește, privilegiat, din toate colțurile: „O pozice ditete”, în care cei cu imaginație mai dezvoltată au și recunoscut poate Poziția copilului, distins, cum o anunță afișul, în februarie, cu Ursul de Aur. Însăși existența unei versiuni cehe a posterului recentului film românesc prevestește că va fi, curând, prezentat și pe ecranele țării gazdă.
Luni seară, la superbul teatru din Karlovy Vary am asistat la premieră mondială a unei alte noi producţii românești, La limita de jos a cerului, dramă polițistă scrisă de regizorul Igor Cobileanski, în colaborare cu Corneliu Porumboiu. Filmul a fost primit cu căldură și interes de publicul festivalului și concurează la palmaresul secțiunii „La este de vest” consacrată cinematografiilor răsăritene. În ce mă privește am fost un pic decepționat de participarea noastră. Atât regizorul cât și coscenaristul s-au afirmat în comedie, dar, aici, i-au întors spatele. Or drama este că genul la care au recurs, nu-i prinde nici pe unul, nici pe altul. Totuși, secțiunea în care au fost promovați anunța buni auguri, fiindcă are renumele de a fi promovat numeroase talente azi consacrate. Cum interpreții coproducției româno-moldovene sunt toți tineri anonimi din Chișinău (Igor Babiac, Sergiu Voloc, Ela Ionescu) e de așteptat că, după această recunoaștere internațională, își vor ridica viitoarele cariere „dincolo de limita de jos a cerului”.
...Ceea ce-i dorim, din toată inimă, și unei alte debutante, Paula Oneț, de astă dată din Cluj, care concurează la secțiunea „Film documentar”, cu După fel și chip, o poznașă și originală anchetă despre fotografiile din cimitir, ale bunicilor și ale altor apropiați ai familiei. Pornită în cercetare cu un umor ușor macabru, investigarea ei ajunge la o pasionantă analiză a modului în care își văd bătrânii satului prezența în posteritatea cimitirului. Sâmbătă, la ora deschiderii palmaresului, vom putea vedea dacă acest excentric și original documentar-eseu va fi apreciat și de juriu.
Părerea ta
Spune-ţi părerea